La fel cum nu mă miră nici detaliul că dl. Varzariu se dedă la o manipulare grosolană, amestecând întru susţinerea pseudo-demonstraţiei sale tot felul de citate disparate care nu reflectă nici pe departe poziţiile anti-totalitare şi anti-extremiste, depotrivă anti-comuniste şi anti-legionare, exprimate public de dl. Andrei Pleşu. Deşi, admit, că lectura “creaţiei” d-lui Mugur Varzariu mi-a creat o evidentă şi persistentă stare de indispoziţie.

Trăim în vremea când mulţi nu îşi mai văd lungul nasului, iar dl. Varzariu este un exemplu. Trăim sub zodia lui fake, aşa că nu prea mai avem de ce să ne provoace indispoziţii şi drame existenţiale faptul că un ins, la urma urmei oarecare, fără vreo operă consistentă şi cu studii comune, de altminteri nici foarte precise, deliberat pornit în căutarea popularităţii ieftine şi a gloriei efemere, se dedă la astfel de josnice operaţiuni în numele şi la adăpostul dreptului la liberă exprimare.

M-am obişnuit în aceşti 27 de ani de relativă, oscilantă democraţie ca tot felul de băieţei şi de fătuce care având la dispoziţie un pix, un computer şi un blog ajung să îşi imagineze că şi-ar putea permite să dea de pământ cu oricine.

În fapt, articolaşul publicat pe blogurile adevărul.ro de dl. Mugur Varzariu are cam tot atâta credibilitate pe cât aveau anunţurile mândre ale Croitoraşului cel Viteaz care ne înştiinţa vajnic că ar fi răpus şapte dintr-o lovitură.

Mărturisesc însă că nu m-am simţit deloc confortabil să constat că textul cu pricina al articlierului de ocazie Mugur Varzariu a apărut nu orişiunde, ci într-un spaţiu jurnalistic respectabil în care, întâmplător, e vecin cu mine.

În plus, nu pot să nu îmi exprim stupoarea că, din motive care, cel puţin mie, îmi sunt necunoscute, dl. Mugur Varzariu are parte de ceea ce autorul lui Moş Teacă numea, cu umor şi ironie, “o tocană mai particoleră”. Nimeni nu poate să scrie în josul compunerii domniei-sale vreun comment. Dl. Varzariu beneficiază astfel de un regim aparte care nu este rezervat nici unui alt blogger adevărul.ro. Carevasăzică. Orişicine este îndrituit, la adăpostul anonimatului, să verse, săptămână de săptămână, zoaie în capul filosofului Andrei Pleşu. În schimb, dl. Varzariu este înzestrat - oare de cine? - cu protecţie şi pază.

În fine, trec şi peste asta. Nu pot însă să trec în ruptul capului peste îngrijorarea pe care mi-o provoacă incredibilul număr de like- uri primite de textul huliganic al d-lui Varzariu. Tot atâtea semne de satisfacţie traductibile prin expresia uite, na, i-a zis-o!

Văd în ele îngrijorătoare indicii ale inculturii şi atitudinilor resentimentare. Ale urii faţă de cineva care este mult mai bun decât media societăţii. Ale pernicioasei iluzii că ai putea deveni peste noapte şi fără nici un fel de muncă egalul personalităţilor autentice.

Văd în multitudinea acestor like-uri laşe, descalificante, eczemoase şi cutremurătoare semne ale obscenităţii publice. O confirmare a adevărurilor scrise chiar de dl. Pleşu şi reunite într-o carte cu un titlu omonim. Şi a adevărurilor triste de care dl. Andrei Pleşu s-a ocupat şi în textele scrise după apariţia cărţii sus-amintite.

P.S. Ţin să fac câteva precizări care mi se par absolut necesare: 1. Suspendarea comentariilor este o decizie care îi aparţine în totalitate d-lui Varzariu, decizie comunicată expres coordonatorului blogurilor adevărul.ro. 2. După aproape cinci ani de colaborare cu sus-menţionatele bloguri, aflu că orice alt blogger poate să formuleze o astfel de solicitare. 3. În ceea ce mă priveşte, ţin să vă asigur că, atât timp cât voi continua să scriu pe blogurile adevărul.ro nu voi recurge la o asemenea soluţie care mi se pare incorectă, laşă, Ceva de genul muşcă şi fugi.