Atacurile din aprilie '44: Prima oară când au venit americanii la Bucureşti - VIDEO

Atacurile din aprilie '44: Prima oară când au venit americanii la Bucureşti - VIDEO

Atacurile din aprilie '44: Prima oară când au venit americanii la Bucureşti - VIDEO

În ziua de 4 aprilie 1944, cerul Bucureştiului s-a umplut de avioane. Pentru prima oară de la începutul războiului, aviaţia militară americană, reprezentată de câteva valuri de bombardiere B 24 Liberator, dar şi de avioane de vânătoare venite în sprijinul acestora, ajungea în misiune deasupra Capitalei.


Ţinta principală era Gara de Nord, iar scopul bombardamentului era împiedicarea transporturilor militare spre frontul din Moldova, unde armata sovietică, aliatul de atunci al americanilor, forţa înaintarea spre vest.

În august 1943, aviaţia anglo-americană bombardase rafinăriile de la Ploieşti. Oraşul prahovean avea o importanţă strategică deosebită pentru Reich, întrucât o treime din petrolul folosit de armata germană provenea de aici.

Bombardamentul din 4 aprilie 1944, efectuat de avioane care decolaseră din sudul Italiei, de la baza Foggia, nu a vizat doar Bucureştiul, ci şi rafinăriile prahovene, aflate la aproximativ 60 de kilometri de Capitală.

Bucureştiul a fost însă mai grav afectat, deoarece aici a lipsit protecţia ceţii artificiale de care a avut parte Ploieştiul. Recipiente  metalice răspândite pe străzi şi în afara oraşului, pe o rază de 5 kilometri în jurul rafinăriilor, împrăştiau o ceaţă care micşora vizibilitatea. În plus, Ploieştiul era mult mai bine apărat, având o importanţă strategică mult mai mare, pentru aliaţii nazişti, decât Bucureştiul.

Clădirea Gării de Nord, distrusă în totalitate

În Capitală, zonele lovite cel mai puternic au fost Gara de Nord (Calea Grivitei, Calea Plevnei, Bulevardul Titulescu, Dinicu Golescu, Şoseaua Orhideelor), cartierele Giuleşti si Crângaşi, antiaeriana dintre bulevardele Ghencea si Alexandriei si cea din Bãneasa. Clădirea gãrii a fost distrusã în totalitate.

Cele mai afectate zone au fost, aşadar, cele din preajma Gării de Nord. Au căzut bombe însă şi pe Calea Victoriei, în zona hotelului Athene Palace, lângă Catedrala Catolică Sfântul Iosif şi în cartierul Cotroceni. În Cotroceni au cazut victime bombelor lansate de americani mai mulţi plopi seculari din Grădina Botanică a oraşului.

În urma bombardamentului din 4 aprilie, sute de clădiri au fost distruse, iar aproximativ 5.000 de persoane şi-au pierdut viaţa.    

NMulţi bucureşteni au fost surprinşi pe stradă de bombardamente şi nu au putut ajunge la adăposturile antiaeriene. Străzile atinse de bombe ofereau o privelişte îngrozitoare. Cadavre carbonizate, bălţi de sânge, oameni prinşi sub dărâmături. Potrivit unor relatări, un cal care era înhămat la o trăsură fusese proiectat la etajul unei clădiri parţiale distruse de explozii. 

La 15 aprilie, are loc un nou bombardament, de această dată efectuat de britanici, cu avioane P-61 Black Widow (Văduva neagră), care atacă pe timp de noapte, folosind bombe incendiare. În urma acestor bombardamente, clădirea Universităţii este grav avariată. 

Bombardamentele sunt executate la întâmplare. Chiar dacă nu văd nimic, piloţii nu îndrăznesc să coboare sub perdeaua de nori. Decât să rişte să fie doborâţi de proiectilele antiaerienei, ei preferă să scape de bombe fără a-şi atinge ţinta. De aceea, în ciuda faptului că sunt vizate obiective militare, bombardamentele produc multe victime în rândul populaţiei civile.
 
Presa de la Bucureşti: Bombardamentele americane, atacuri teroriste

Ziarele sfătuiesc populaţia ca, în caz că sună sirena antiaerienei sau bat clopotele bisericilor, anunţând un bombardament, să se îndrepte spre cel mai apropiat adăpost. De asemenea, un comunicat al Primăriei Capitalei, publicat de toată presa centrală, îi îndeamnă pe bucureşteni să îi dea pe mâna forţelor de ordine pe cei care generează panică prin alarme false.

Pentru a limita amploarea pagubelor, “Societatea Generală de Gaz şi Electricitate roagă insistent pe toţi consumatorii de gaz să-şi închidă robinetele, atât la contor, cât şi la aparatele de utilizare, până la o nouă comunicare.”    

Deoarece afectau grav populaţia civilă, presa de la Bucureşti condamnă bombardamentele aviaţiei anglo-americane, considerându-le atacuri teroriste:

„Dar se mai pune şi o altă întrebare: atacurile  teoriste împotriva capitalelor statelor din sud-est, în care, după ştirile de până acum, s-au atacat în special cartiere de locuinţe, au şi ele tot un scop militar?” întreabă retoric un gazetar.

Liberatoarele americane au lansat bombe asupra Bucureştiului chiar şi în ziua Paştelui ortodox. În aceeaşi zi au mai fost atacate Budapesta şi Belgradul.

Cu o uşoară urmă de ironie rasistă, cotidianul Timpul prezintă un fapt divers:

“Sâmbătă după amiaza au aterizat în Turcia câteva bombardiere nordamericane care se întorceau din raidul terorist asupra României. Interesant este faptul că echipagiile acestor avioane, între care se aflau şi piloţi negri, au declarat că nu aveau siguranţă dacă apele zărite înainte de aterizare ar fi fost Dunărea sau Bosforul.”  

Confuzia între Dunăre şi Bosfor nu a fost singura. Ziarul Universul scrie şi despre piloţi americani care au luat Constantinopolul drept Constanţa.

Cum atacau americanii

Cotidianul “Timpul” prezintă, într-una dintre ediţiile din aprilie, modul în care atacau forţele aeriene americane. Astfel, bombardierele zburau în formaţii strânse, piloţii evitând să strice dispunerea aparatelor în cadrul formaţiei.

Unitatea de baza, echivalentul escradrilei, era Group-ul, compus din  18 avioane încadrate organic, la care se adăugau câteva de rezervă, menite a lua locul aparatelor distruse.

Cea mai mică unitate de luptă, o patrulă, era numită de americani Element şi cuprindea 3 avioane. Două patrule formau un stol (Flight), iar trei stoluri, un Group. Un val de atac cuprindea 54 de bombardiere, adică trei Groupuri.

Americanii aveau trei tipuri de avioane: bombardierele B 24 “Liberator” şi avioanele de vânătoare P-38 “Lightning” si P-51 “Mustang” (foto).

Bombardierele americane păstrau formaţia compactă. Avioanele lor de vânătoare atacau mereu în grupuri şi urmăreau aparatele româneşti până reuşeau să le doboare. Dacă pilotul se paraşuta, americanii încercau să îl mitralieze în aer, deşi se obişnuia ca omul care reuşea să se salveze din avion să fie lăsat să trăiască.

Piloţii români atacau la altitudini de 7.000 - 8.000 de metri, specifice bombardierelor americane. Ei încercau să le doboare înainte ca acestea să lanseze încărcătura de bombe. După ce lansau bombele, Liberatoarele erau mai uşoare şi mai mobile, deci mai greu de atins.

După 21 aprilie, americanii schimbă tactica. Ei încep să trimită, cu o jumătate de oră înainte de sosirea bombardierelor, aparate de vânătoare care să angajeze în luptă IAR-urile (foto) care apărau Bucureştiul. Condiţiile în care se desfăşurau luptele dezavantajau clar avioanele româneşti. Acestea erau mai puţin manevrabile decât Mustangurile americane, care se descurcau bine şi la altitudini joase. 

Astfel, atunci când soseau bombardierele, avioanele româneşti erau, dacă nu doborâte, atunci lipsite de muniţie şi cu o cantitate insuficientă de combustibil pentru a continua lupta.




Vânătorii români, lăudaţi de un prizonier american

Ziarul Timpul din 29 aprilie publică declaraţiile unui prizonier american, singurul supravieţuitor al echipajului unui bombardier doborât de piloţii români de vânătoare.

“Combativitatea piloţilor noştri a fost atât de mare încât şi piloţilor adverşi au trebuit să o recunoască:

De douăsprezece ori, declară un locotenent luat prizonier, singurul care a reuşit să se salveze cu paraşuta dintr-un bombardier patrumotor, vânătorii români ne-au atacat în formaţie. Rând pe rând, ei au doborât în acelaşi timp şi parte din echipajele rămase. Când a fost atins aparatul nostru, patru mai erau oamenii valizi."

Potrivit publicaţiei citate, vânătorii români şi servanţii bateriilor antiaeriene au reuşit să respingă cu succes valurile de bombardiere americane. Astfel, pe 4 aprilie ar fi fost doborâte 44 de aparate inamice, mai mult de o treime din numărul total cu care americanii au atacat. A doua zi, numărul avioanelor doborâte a fost de 54.

Mai jos puteţi vedea imagini filmate pe 1 august 1943, în ziua celui mai amplu bombardament american asupra Ploieştiului. Filmul este un montaj de imagini luate din ambele tabere. Poate fi văzută atât decolarea bombardierelor americane din Nordul Africii, traversarea Meditaranei şi lansarea bombelor, cât şi reacţia servanţilor bateriilor antiaerienei şi a vânătorilor români şi germani care, atunci când se dă alarma, sar în aparatele Messerschmitt Bf 109.