Am avut un Festival Internaţional de Literatură la Bucureşti

Săptămâna trecută, miercuri, joi şi vineri, s-a desfăşurat la Clubul ţăranului Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB), adică o sărbătoare cu scriitori din Israel, Marea Britanie, Serbia, Croaţia, Jamaica şi, desigur, România.

Scriitorii

Lumea noastră de astăzi ne îmbată cu ştiri referitoare la cele două dimensiuni pe care le consumăm cu o foame acerbă – politica şi tehnologia – pentru a uita, probabil, de o altă dimensiune care ne preocupă – din ce în ce mai puţin, din păcate – pe noi, oamenii: spiritul.

Săptămâna trecută, miercuri, joi şi vineri, s-a desfăşurat la Clubul ţăranului un festival internaţional de literatură, adică o sărbătoare cu scriitori din Israel, Marea Britanie, Serbia, Croaţia, Jamaica şi, desigur, România. Nu, nu au venit stele ale literaturii, nobelizate sau vedete milionare, ci oameni aplecaţi spre a scrie, oameni preocupaţi să încânte, să înduioşeze, să înfurie, să uimească, să mişte ceva înăuntrul celorlalţi oameni, care îi citesc. Oameni care îşi iau viaţa şi o amestecă în cuvinte, să emoţioneze pe alţii, sau măcar să-i facă să se aplece, timp de câteva minute, cam cât citeşti o pagină, asupra unor întrebări sau teme despre dragoste, fericire, moarte, viaţă, război – lucruri pe care politica şi tehnologia din ştirile cotidiene nu le vor discuta niciodată. Şi pe care, repet, parcă le-am uitat.

Ce se întâmplă la FILB?

Cele două ore din fiecare zi de festival decurg astfel: fiecare autor citeşte în limba în care scrie un fragment de operă, apoi moderatorii le pun, fiecăruia sau tuturor, întrebări (despre literatură, despre viaţa lor, despre ţara lor, despre cărţi favorite, despre politică etc.), ca la final să fie rândul publicului să pună întrebări (despre momente ciudate, despre creativitate literară sau, pur si simplu, despre lectură).

Înzestraţi – mai mult sau mai puţin – cu elocinţă, i-am văzut pe scriitori cum intră în transă atunci când îşi citesc textele, i-am văzut cum povestesc despre ţara lor afumată de război (Israel, Serbia, Croaţia), i-am văzut polemizând pe diferite teme (dragoste, sex, chiar fortbal), i-am văzut bând bere sau apă, încurcaţi, gesticulând, detaşaţi sau trăgând din ţigară, emoţionaţi.

Pentru a şasea oară (căci am participat la oate cele şase ediţii de până acum) m-am bucurat de un spectacol de autenticitate, în care aproape trei ore pe zi, timp de trei zile, câteva spirite creatoare s-au adunat să vorbească despre literatură, despre Gustave Flaubert, Roberto Bolaño, Goncearov, Samuel Beckett, Miroslav Krleža, Vasko Popa, despre ce fac ei, scriitorii, cu dragoste. Despre ceea ce fac ei şi nu despre cine sunt ei.

Cine au fost scriitorii invitaţi?

Invitaţii Festivalului Internaţional de Literatură de anul acesta au fost: Sarah Dunant din Marea Britanie, Zeruya Shalev şi Eyal Megged (soţ şi soţie) din Israel, Robert Perišić din Croatia, Andrea Tompa din Ungaria, Srđan Srdić din Serbia, Kei Miller din jamaica şi Corina Sabău, Marin Malaicu-Hondrari, Andrei Dósa şi Adrian Schiop din România.

Câteva aserţiuni culese din festival:

Să-ţi pui viaţa mizerabilă în cuvinte e o fericire. Înseamnă s-o schimbi. (Eyal Megged) Să scrii e ca un vis. (Zeruya Shalev) Să scrii e ca o durere. (Sarah Dunant). Am început să scriu un poem şi m-am trezit scriind câteva pagini de roman. Aşa am început eu să scriu romane. (Zeruya Shalev) Să fii, ca scriitor, apolitic este un act politic, deci n-ai cum să nu fii politic, ca scriitor, dar nu politica îţi face literatura importantă, ci mesajul, ritmul şi liricul. (Kei Miller) Am ales să stau mai mereu la marginea lumii, atât în raport cu familia, cât şi în relaţie cu societatea, pentru că distanţa îmi permite o privire mai largă şi mai obiectivă. (Robert Perišić) Scriu pentru că nu ştiu pe ce lume sunt. (Corina Sabău)

Mulţumiri celor patru organizatori independenţi: Oana Boca, Bogdan Alexandru Stănescu, Vasile Ernu şi Ioana Grunewald, care au pus România, a şasea oară, pe harta festivalurilor intrnaţionale de literatură.

Că aşa mici şi modeşti, merităm un loc mare pe harta spirituală a literaturii.