Povestea singurului model care defilează cu scaunul rulant: Am fost pur şi simplu umilită. Tu, ca om, ajungeai să te desconsideri că ai rămas în viaţă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Magda Coman (30 de ani) a suferit un accident de maşină pe când avea 21 de ani, iar de atunci, viaţa ei s-a umplut de umilinţe şi de greutăţi. Cu toate acestea, nu a renunţat la cariera de model şi a reuşit să înfiinţeze o fundaţie prin care încearcă să-i ajute pe cei ca ea.

Frumoasă, ambiţioasă, optimistă şi fericită. Ea este Magda Coman, o bucureşteancă în vârstă de 30 de ani, care emană o forţă interioară aproape molipsitoare şi care pare să cuprindă în ochii ei calzi toată suferinţa şi împăcarea oamenilor. Cu toate că este ţintuită într-un scaun cu rotile de nouă ani, în urma unui accident rutier, Magda nu s-a dat bătută şi a continuat să-şi clădească viaţa asemenea unui om normal, în ciuda umilinţelor şi a piedicilor de care are parte în societatea românească. 

O luptă cu ea însăşi

Viaţa ei s-a schimbat exact în momentul în care începuse să-şi facă planurile pentru un viitor perfect la care alte femei nici măcar nu visează. La început, a refuzat să creadă că nu o să se mai poată ridica în picioare vreodată, dar s-a ambiţionat, s-a căsătorit, a devenit mamă, dar şi una dintre cele mai faimoase frumuseţi din ţara noastră, purtând pe umeri un titlu trist, dar curajos: singurul model care defilează şi pozează în scaun rulant. 

„Am avut un accident atunci, în 2005, nu vreau să retrăiesc momentul ăla din nou. E foarte greu pentru persoanele care au trecut prin aşa ceva. Ce rost are să-mi amintesc de cel care m-a băgat în scaun cu rotile pentru totdeauna?“, spune Magda încruntându-se uşor.

Primele luni după accident au fost cea mai dificilă perioadă. Credea că şi-a încheiat orice fel de socoteală cu o existenţă normală. Când a aflat că nu o să mai poată păşi vreodată, a simţit că totul în jurul ei s-a năruit. Strălucirea pe care o câştigase pe podium se topea în fiecare zi sub lumina becurilor din camerele de spital, iar hainele de prezentare le-a înlocuit cu halatele şi pijamalele pe care le îmbrăca în spital. 

Nu mai credea că o să poată da vreodată ochii cu viaţa reală, cu lumea exterioară pe care o blestema pentru că avusese neşansa să rămână paralizată.

A refuzat căruţul

În acea perioadă, spitalul se transformase în casă. Se culca şi se trezea înconjurată de medici, dar, în loc să primească înţelegere, simţea că se afundă şi mai multe în probleme. „După accident, am stat un an şi jumătate în spital din cauza neglijenţei medicilor. Am luat dintr-un spital din Bucureşti un stafilococ şi a trebuit să-mi prelungesc spitalizarea. Am fost în toate spitalele din Bucureşti“, povesteşte îngândurată Magda. 

Nici după ce a plecat din spital, nu vedea viaţa într-o lumină prea bună. Tot ce putea să facă era să stea în pat şi să-şi amintească de vremurile în care era sănătoasă. A început să citească ziarele şi să se reconecteze la viaţa exterioară. Ori de câte ori îşi amintea că e ţintuită într-un scaun rulant, disperarea şi deznădejdea o cuprindeau din nou.

„După accident, am refuzat să mă deplasez cu scaunul rulant. Nu puteam să accept aşa ceva. Dacă citeam ceva în presă despre un accident ca al meu, începeam imediat să plâng, nu voiam să mă gândesc. Era groaznic să-mi accept condiţia fizică. Pur şi simplu refuzam să mă urc în căruţ“, îşi aminteşte modelul.

Pentru că ea refuza să accepte lucrurile aşa cum erau, familia ei a decis să o ducă la o fundaţie unde se aflau oameni încercaţi de viaţă, aşa cum era şi ea. Acolo a învăţat cum să o ia de la capăt, a învăţat din nou să gătească, stând în scaunul rulant, ce-i drept, dar şi cum să se obişnuiască cu ideea că pentru tot restul vieţii se va deplasa cu un cărucior. 

Omul care a ambiţionat-o

De fapt, povestea Magdei abia de aici începe. La această fundaţie l-a cunoscut pe omul care a ambiţionat-o şi care a făcut-o din nou să îşi dorească o viaţă normală, una pe care credea că nu o să o mai aibă niciodată.

„Psihologul care ne ţinea cursurile era în scaun rulant şi era într-o situaţie mult mai gravă decât a mea, însemnând că nu avea forţă nici în braţe. Era căsătorit cu o persoană normală, soţia lui era perfect sănătoasă. Am zis că dacă el poate, o să reuşesc şi eu să depăşesc momentul“, spune Magda.

Primul pas pentru a-i ajuta pe alţii

Aşa s-a lăsat convinsă să accepte scaunul rulant şi a decis să pornească mai departe, să îşi continue viaţa pe două roţi. A încercat să se bucure de orice zi, de orice clipă, şi să-i ajute pe cei care s-au născut sănătoşi, dar au rămas imobilizaţi într-un cărucior.

image

Magda Coman la începutul show-ului Atipic Beauty FOTO Marian Iliescu

S-a înscris la Facultatea de Psihologie, din cadrul Universităţii „Spiru Haret“ din Bucureşti, sperând că o să fie modelul celor care au trecut printr-o experienţă asemănătoare, fără să îşi piardă speranţa că o să urce din nou pe podium sau că va poza precum un model profesionist.

„Am făcut facultatea cu gândul că o să înţeleg eu mai multe lucruri şi, la rândul meu, să îi ajut pe alţii. Din propria experienţă am văzut cât e de greu să-ţi accepţi condiţia fizică alături de un psiholog sănătos şi cât este de uşor să o faci cu ajutorul unuia ca tine, care a trăit aceeaşi experienţă“, spune Magda cu vocea plină de încredere şi speranţă.

„Nimic nu era adaptat“

Fiecare zi a fost o încercare, un tur de forţă, după cum spune chiar ea. Pentru că la facultate nu existau lifturi sau rampe adaptate pentru persoanele cu dizabilităţi, bucureşteanca nu se putea descurca singură şi mereu avea nevoie de sprijinul colegilor săi.

„Nimic nu era adaptat, iar colegii mei mă urcau pe scări. Cursurile erau la etaj, iar singura facilitate pe care mi-o punea la dispoziţie decanul era să dau examenul la parter, ceea ce pentru mine a însemnat o discriminare“, îşi aminteşte tânăra cu tristeţe. 

Germania, şansa la o viaţă normală

Printre orele de la facultate, efortul depus pentru a trăi o viaţă normală şi lupta continuă cu un sistem care îi refuza o existenţă obişnuită, Magda şi-a trimis catalogul de model la fel de fel de agenţii din România. Faptul că nu se mai putea ridica în picioare era un obstacol peste care românii nu puteau să treacă. Şi aşa a decis să-l trimită şi agenţiilor din Germania, acolo unde a primit a doua şansă, o oportunitate care avea să-i aducă titlul de singurul model care defilează şi pozează în scaun 

rulant.

Lumea din care nu fac parte oamenii sănătoşi

„Book-ul pe care l-am trimis în Germania era cel cu care eu lucram în România înainte de a se întâmpla accidentul. Când le-am spus că eu sunt cea din book, dar nu pot să merg mi-au spus că e OK. Că nu contează, ei vor găsi o modalitate ca eu să pozez ca un model normal“, povesteşte Magda. 

De fapt, spune ea, Germania a fost ţara care i-a oferit şansa la o viaţă normală, pentru că „oamenii care trăiesc acolo gândesc total diferit în comparaţie cu noi“. 

„Cei cu care lucram acolo mă puneau pe scaune, pe canapele, se ocupau foarte mult de mine, nu am simţit că am o dizabilitate. Când treceam vama, mă simţeam alt om. La noi, am aşteptat să fiu contactată măcar colegial. Eu am înţeles atunci că noi avem mentalitatea în urmă“, spune Magda privind uşor în jos.

În România şi-a depus CV-ul la mai multe firme. De fiecare dată a fost refuzată din cauza dizabilităţii pe care o are. Magda povesteşte că, deşi a încercat să ducă o viaţă normală, i-a fost refuzat dreptul la o existenţă obişnuită şi a fost obligată să se izoleze într-o lume din care nu fac parte oamenii sănătoşi.

Rahela, micuţa minune blondă

După accident, Magda era convinsă că nu o să poată avea niciodată un copil, pentru că o bună parte din medicii români i-au refuzat categoric dreptul de a avea o mică minune în viaţă. 

La un an după nenorocire, l-a cunoscut pe soţul său, un bărbat sănătos şi de aceeaşi vârstă cu ea, student, pe atunci, la Universitatea Politehnică din Capitală. A rămas însărcinată, dar a continuat să pozeze în Germania câteva luni, până când sarcina a început să fie vizibilă. Când a revenit în România, fiind însărcinată, au început din nou problemele.„După ce ne-am căsătorit am rămas foarte repede însărcinată. Ideea e că, lovindu-mă de tot felul de bariere, am fost umilită în timpul sarcinii. 

Un profesor universitar m-a întrebat cine mi-a dat mie voie să rămân însărcinată, de parcă m-am dus să îi zic că din cauza handicapului meu o să îmi abandonez copilul“, spune dezamăgită Magda.

În timpul sarcinii, a făcut o infecţie urinară care s-a transformat în septicemie, o nouă încercare care avea să-i testeze curajul şi ambiţia. „Am avut de ales între a avorta şi a pleca acasă. Medicul meu ginecolog din Bucureşti a fost omul care mi-a dat senzaţia că ne cunoaştem de-o viaţă şi m-a încurajat. În Germania, m-am întâlnit cu femei în căruţ cu doi copii în spate. Nu are nicio legătură leziunea medulară cu sarcina, asta trebuie să ştie orice femeie care trece prin ce am trecut şi eu“, precizează Magda.

image

Atipic Beauty, ediţia 2014 FOTO Marian Iliescu

În cele din urmă, după multe uşi închise şi norocul să găsească un medic ginecolog foarte bun, a reuşit să ducă sarcina până la capăt şi să dea viaţă unei fetiţe pe care a botezat-o Rahela (4 ani), o fetiţă blondă, cârlionţată, şi pe care o consideră minunea din viaţa ei.

„E un copil care s-a maturizat devreme, a învăţat să meargă ţinându-se de scaunul meu rulant. N-am avut bonă şi mereu rămâneam singură cu ea acasă. Niciodată nu a făcut probleme, nu s-a dus la vase să tragă de ele, să le spargă. Era un fel de păpuşă care stătea acolo unde o puneai“, povesteşte cu drag despre micuţa Rahela, copilul care i-a schimbat radical viaţa. 

La film sau la restaurant trebuie să fie luată pe braţe

Magda Coman povesteşte că după ce şi-a revenit complet şi s-a acceptat pe ea însăşi aşa cum era, s-a lovit de alte probleme, începând de la faptul că i s-a refuzat dreptul de a avea un copil, de la rampele de acces în instituţii sau în mijloacele de transport public până la închiderea tuturor porţilor către un loc de muncă. De exemplu, atunci când merge la film sau la restaurant trebuie să fie luată în braţe de prieteni. 

„Discriminată e puţin spus, m-am simţit de multe ori umilită. Tu, ca om, ajungi să te desconsideri că ai rămas în viaţă“, povesteşte Magda.

Cu toate acestea, imposibilitatea de a se deplasa nu a împiedicat-o pe Magda să conducă. Şi-a cumpărat o maşină adaptată persoanelor cu dizabilităţi de care se foloseşte pentru a-şi asigura o oarecare independenţă.

A reuşit să se descurce şi chiar să-şi crească fetiţa. „Rahela a învăţat să meargă ţinându-se de roţile scaunului meu. Când era mai mică şi mergeam la cumpărături, o ţineam agăţată de pieptul meu, pentru că nu  am avut bonă“, spune ea. Mai mult, modelul încearcă să-i ajute şi pe ceilalţi oameni ca ea să meargă mai departe.

„Am înfiinţat Asociaţia «Open Your Heart» anul trecut şi am creat «Atipic Beauty», un show în cadrul căruia modele în scaun rulant defilează alături de vedete sănătoase“, precizează Magda.

Pe 12 martie, la Rin Grand Hotel din Capitală a avut loc a treia ediţie a „Atipic  Beauty“, iar pe scenă au urcat 12 fete cu dizabilităţi, printre care şi Magda, defilând alături de persoane publice. Magda povesteşte că această prezentare nu este în sine un spectacol de modă, ci un eveniment cu o temă socială clară, cosmetizat sub forma unei defilări. 

„Eu nu vin cu prezentarea ca un protest faţă de manechinele normale. Departe de mine gândul ăsta. Aduc exemple de viaţă, de reuşită a unor fete care au putut să treacă peste această încercare“, ţine Magda să precizeze.

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite