Proprietarii au invitat studenţii şi pe cei care şi-au petrecut anii facultăţii pe terasa din complexul Leu pe 16 ianuarie să bea o cafea, în ziua când trebuie să vină executorul judecătoresc pentru a evacua localul. Pe Facebook s-a creat un eveniment pentru acest lucru, iar studenţii protestează fata de posibilitatea închiderii sau mutării unui loc de legendă pentru generaţii de jurnalişti sau ingineri care au studiat în complexul Leu.

Proces din 2008

Cei care au avut cea mai mică legătură cu Complexul Studenţesc Leu sau cu Facultăţile din Campus au auzit cu siguranţă şi de „Jeg“. Ceea ce nu ştiu foarte mulţi este faptul că, din 2008, patronii terasei sunt în proces cu cei de la conducerea Universităţii Politehnice din Bucureşti pentru prelungirea contractului de funcţionare al localului. 

Terenul aparţine Politehnicii, clădirea a fost renovată şi întreţinută de Cătălin State, patronul localului încă din 1999. În 2008 patronul a refuzat predarea spaţiului până când nu primea drepturile cuvenite pentru clădire, el investind în locul respectiv. "În august (n.r. 2008) a expirat contractul de închiriere, iar cei de la UPB ne-au zis că nu-l mai prelungesc. Potrivit legii şi eu am dreptul de a primi ceva pentru clădire, că eu am ridicat-o. Nu ne-am înţeles deloc", povestea Cătălin, acum patru ani, pentru cancan.ro.

În tot acest timp neînţelegerile au continuat, la fel şi procesul.  "Jegul" şi-a ţinut uşa deschisă non-stop pentru studenţi, foşti studenţi, protestatari sau orice alt client care dorea să intre şi să se bucure de atmosfera studenţească. Au avut de întâmpinat greutăţi, le-a fost tăiat curentul şi apa caldă, au fost la un pas de incendiu, dar au găsit soluţii pentru orice problemă. Chiar şi pentru argumentul UPB cum că terasa nu mai e dorită de studenţi au avut un contra-argument: o petiţie online semnată de aproape 1000 de persoane din ţară şi de peste hotare, majoritatea studenţi care au trecut pragul localului când au ajuns în zonă şi au rămas impresionaţi de atmosferă.

Tomiţă, motanul localului, de o vârstă nedeterminată, chinuit de-a lungul timpului de sute de studenţi prea iubitori

Povestea "La Jeg"

Istoria localului porneşte din anul 1991, când bucătarul-şef al cantinei studenţeşti Leu, Olimpia Ursales a demisionat şi a închiriat spaţiul de la intrarea în complex, unde a deschis terasa "Expres Olimp". Afacerea s-a extins şi în 1992 s-a deschis ceea ce este astăzi o terasă-monument pentru 20 de generaţii de studenţi.

În 1998 Olimpia Ursales a început colaborarea cu actualul patron, Cătălin, lucru ce a revigorat Jegul, populat la acea vreme de mulţi muncitori şi puţini studenţi. În 1999 s-au înlăturat gratiile de la ferestre, s-a schimbat iluminatul, a apărut un casetofon şi, după cum povesteşte chiar Cătălin, vânzarea a crescut de 10 ori. 

Vânzările au crescut, studenţii au populat locul, iar în momentul de faţă, cu toate problemele legale cu Politehnica, terasa este plină în sesiune, studenţii care răspund la telefon şi le răspund părinţilor de la Jeg spun că sunt "la facultate", iar iarna localul se populează pe cele aproape 10 mese lungi, unde se stă ore întregi la discuţii.

Lupta din 16 ianuarie 2013

Anul acesta lupta lor e pe cale să fie pierdută, în faţa legii. Pe la mijlocul lunii decembrie, au primit o înştiinţare prin care sunt anunţaţi că pe 16 ianuarie 2013 vor fi evacuaţi. Legal nu au alternative, dar în jurul acestui subiect s-a dezvoltat o dezbatere aprinsă în mediul virtual, pe Facebook. Clienţii fideli nu vor să renunţe la local şi să păstreze doar amintirile frumoase care îi legă de „Jeg“.

Comentariile de pe Facebook vorbesc mult despre ce înseamnă acest loc pentru studenţii care i-au călcat pragul şi absolvenţii care nu vor să renunţe la obiceiul de a bea o cafea de 2,5 lei la Jeg.

 

Protest? Cum facem să protestăm în mod organizat fără să ne dea garda amendă? Ne trebuie autorizaţie? Hai să ne mobilizăm!
 
Alexandru Zglimbea
 
Dacă e să stăm în uşa, vom sta în uşă, dacă e să zică că studenţii nu vor "La Jeg", le arătăm că se înşeală. E singurul loc din campus în care domina voia bună. Nu vreau să văd cum legenda ar putea să dispară şi replica "Hai la Jeg" îşi pierde esenţa sa. Voi fi acolo, în prima linie alături de prieteni şi colegi cu care am ciocnit cel puţin o bere la Jeg apărând mica noastră "gheretă a paradisului"!!
 
Andrei Iacomir
 
Nu îmi place violenţa, dar NIMENI (am spus NIMENI) nu îmi ia Jegul! Am crescut în Jeg (ce urât a sunat asta!)! I'll be there!
 
Ana-Maria Olimpia Răducanu
 
Iar??? Eu vreau să ştiu jegul acolo unde l-am lăsat, când ajung în Bucureşti e primul loc la care mă gandesc, iar când simt miros de tei închid ochii şi mă vad pe unul din scaunele de pe terasă, singură sau cu prietenii. Ce zic eu singură? În jeg nimeni nu e vreodată singur. Suntem alături de tine...
 
Laura Chiciuc
 
În următoarele zile, voi filma un documentar despre "La Jeg". Daca îţi pasă şi ai ceva de spus, ne vedem in Jeg. (Sambata 29 Decembrie 2012).
 
Alex Djp