În 1862, pe când coordona şi recepţiona lucrările de restaurare de la Mănăstirea Antim din Bucureşti, apare pentru prima dată însărcinarea lui Gaetan A. Burelly cu lucrările de restaurare a bisericii episcopale de la Curtea de Argeş:

„Spre a procede în aducerea la îndeplinire a ordinului cu No. 18165 atingătoru de urgentele lucrări de la biserica Episcopiei de Argeşu, mă grăbescu a vă face cunoscutu că asemenea lucrări asupra unui edificiu monumentalu şi de ăntîia importanţă sîntu convinsu că nu poate avea altu scopu de câtu acela allu unei fidele şi întregi restauraţii, pe acestu tărâmu dar aflându-ne, urmează a face înainte de toate unu studiu scrupulosu şi care nu se poate face decâtu prin rădicări de planuri plante cu cea mai mare esactitate, elevaţiunile cu toate detailurile de construcţiune şi ornamente, etc. Spre acestu sfîrşitu dar vă rogu Domnule Ministru să bine voiţi a'mi procura mediele necessare şi care consistă în cumpărătoarea materialuriloru pentru facerea scheleloru, scări, funii, etc; în denumirea Dlui Antonu Standacher ca ajutoru desemnatoru cu unu onorariu de lei 650 pe lună plus transportulu şi oamenii de muncă intermitantu trebuinciosu şi pe timpulu acestei operaţiuni. Şi pentru că lucrarea mi se cere de urgenţă încâtu pornirea mea din capitală nu sufferă întârziare, vă rogu a'mi da deslegarea cuvenită.

Priimiţi, vă rogu Domnule Ministru, încredinţarea şi devotamentului ce vă conservu.

Architectu GABurelly” (Sursa: A.N.R.-A.N.I.C., fond M.C.I.P., dosar 697/1862, fost 1103I/1862)

În toamna-iarna anului 1863 petrece mai mult timp la Curtea de Argeş pentru a elabora planurile şi devizul reparaţiilor necesare. Burelly pleacă pe teren şi în 1864 să vadă starea mănăstirilor de la Curtea de Argeş, Cozia, Râmnicu Vâlcea, Mănăstirea dintr-un lemn, Schitul Surpatele, Mănăstirile Bistriţa, Tismana şi Hurezi, Câmpulung. (Sursa: Idem, 38/1864)

În sfârşit, în 1865, propune un proiect de restaurare pentru Biserica Curţii de Argeş, al cărui deviz se ridica la 1286486,46 lei. Face parte din Consiliul tehnic al Ministerului Agriculturii şi Lucrărilor Publice, alături de arhitecţii A. Costinescu, Ştefan Lespezeanu şi un alt funcţionar: în iunie i se solicită să prezinte trei evaluări, una pentru costul aducerii pietrei, alta pentru prelucrarea pietrei pe şantierul de la Curtea de Argeş şi a treia pentru montarea ei la edificiu. Propunerile sale se îndreaptă fie spre piatră de Vâlcea, fie spre piatră galbenă de Dâmboviţa.

În 1866 proiectul trece la Ministerul Lucrărilor Publice, unde este posibil să fi fost transferate şi planurile executate de el. Burelly redactează o scrisoare în care prezintă situaţia sa şi urgenţa deschiderii şantierului de restaurare:

„(...) din punctul de vedere allu unei asemeni lucrări importante şi de punctulu de vedere chiar al însărcinărilor, ce prin acellu jurnal se pune asuprami, nu trebue să fiu întrerupt prin alte lucrări care absentindu-mi tot timpulu s'agiunge a rămâne lucrări restaurări biserici Episcopii tot în puntulu unde o adusesemu cu destulă osteneală.

Domnule Ministru această biserică acestu însemnat templu, perlă a architecturei Byzantine, este uniculu cap-d' operă păstrat în ţara noastră ca o suvenire a timpilor de progresu atît de reputat s'apreciat chiar de Europa Civilisată, dar precum ştiţi cu cîtă durere trebuie să o privească orice Român văzând'o de secoli lăsată în uitare fără de îngrijire ca cumu n'ar fi fiica acestei Mame care a salvat de ruină Biserica Antimu fără ca aceasta să fie avut sau să poată avea măcar meritul artistic ba nici tradiţiunea biserici Arghişului.

În stare de degradare în care este deja devenită căci crezulu a o declara că în curându va agiunge de sicur la a complectă destrucţiune de se va mai prelungi starea ei actuală, este dar cu totulu urgent a se lua celle mai grabnice şi efficace măsuri pentru radicala ei restuarare, fiindu că numai prin o asemenea lucrare va putea fi salvată şi înălţată la gradului meritelor sale.

Spre acestu sfârşit potrivit cu importanţa obiectului în questie cîtu şi pentru a correspunde cu dorinţa ce aveţi vin respectuos a vă anexa pe lîngă aceasta: 1 descriere în detaliu a stări acestei biserici, a lucrărilor de restaurare şi celle spre complectarea ei şi allu IIlea lista de recapitulaţie a sumelor din devisul care face parte pe lîngă proectul în ecstenso, toate acestea drept o ştiinţă preliminara după care să puteţi chibzui şi regula mijloacele prin care să se poată realiza această importantă operă.

Suma de lei arăttă prin divizul anecsat se poate împărţi pentru a fi cheltuită în parcursulu de 4 sau cinci ani; restaurarea acestei biserici, fiind o lucrare esenţialemente de înaltă artă şi ştiinţă, după convingerea mea, nu se poate admite ca esecutarea ei să se facă prin antreprenori, pentru că, în ţara noastră mai cu seamă întreprinzători după ce nu au conoştinţele şi capacităţile necessarie apoi nu însuşescu nici capacitatea artistului aşa dar eu crezu că modulu celu mai nemerit pentru effectuarea unor asemeni lucrări de pura arta, este a se aduce sculptori şi alţi lucrători din Italia precum din Roma, Florena sau Veneţia ca uni ce suntu familiarizaţi cu lucrări de felul şi originea acestora şi conoscu în practică chiar acurateţea şi importanţa lor, şi pnetru ca artişti tindu mai mult aşi face în renume, pe cându întreprinzători în genere ca speculanţi ţintesc to de' una la unu profit material.

Asemeni şi în privinţa aprovizionări materialelor necesarie precumu peatra despre care în descrierea anecsată a mu arătat că se poate găsi în apropiere de Campu-lungu şi în Vâlcea, aduceri tablelor de aramă din străinătate, aprovionarea de varu hydraulicu pentru nobila biserică spre a avea timpu a se cerea înainte de a fi întrebuinţată şi în fine aprovisionarea lemnelor pentru scheli şi pentru toate acestea condusu de consideraţiunile mai sus descrose, suntu de opiniune a se lua în vedere mai din vreme pentru pregătirea lor.

Crezu dar Domnule Ministru ca o deplină convincţie din interesulu ce amu văzut că aţi luat pentru această biserică monumentală, că restaurarea şi înflorirea ei nu va avea şi cumu acesi tristă soartă ca în trecut de vreme ce toate elementele şi studiile dipendinte de mine ca architect şef allu acestui minister suntu săvârşite îndeplinite şi pe lîngă dînsele nu'mi rămîne alt de cîtu a vă asicura că puteţi dispune de conoştinţele şi ostensilele mele pe care vi le offeru Dle Ministru cu cea mai mare sinceritate şi rogu pe Dumnezeu a vă agiute în a reînvia acest monument naţional care se vede că de secoli aşteapta pe barbatulu menit pentru acestu.

Priimiţi vă rogu Domnule Ministru încredinţarea profundului devotament ce vă portu.” (Sursa: A.N.R.-A.N.I.C., fond M.C.I.P., dosar 775/1871)

Descrierea clădirilor complexului este redată astfel:

„Monastirea Episcopii Curţi de Argheşu aşezată pe pajiştea dupe malulu stîngu alu rîului Argheşu este precedată de o întinsă curte pătrată încongiurată despre est şi sud cu clădiri ordinare fără etagiu d' asuprra, aceste clădiri erau affectate serviciului unui seminar, iar celle despre Nord cu etagiu d' asupra se locuiau de Episcopulu locului, alăturea cu acestea se înălţa o mare colosală clopotniţă pătrată zidită fără artă şi a le cărei părţi cu parte superioară construită  în lemnu iar effectulu ce produce această clopotniţă erea înpiedicare vederi de a înpiedica vederea biserici singurulu ei şi principalulu monument preciosu, demnu de toată admiraţiunea, subt această clopotniţă este o intrare largă şi boltită simplu care conduce în a doua curte tot pătratăşi care este adevărata curte priimitoare a Mânâstiri, interioremente pe laturele ei se aflau clădirile chiliare pentru miculu număr de câlugări, încăperile cancelariei episcopale şi celle penru priimirea oaspeţilor, iar în mijloculu acestei curţi şi tot despre apusu în continuitatea corpului acestor clădiri o mică capelă, iar în mijloculu acestei curţi Biserica Episcopală.

Aceasta este starea în care se afla Episcopia Curţi de Argheşu în anului 1863 cându amu fostu într' adinsu trimisu pentru esaminarea ei.

Această biserică (descrisă şi lăudată de mai mulţi admiratori competenţi) la cea d' intîie vedere a vizitatorului ei înfăţişează o suprindere, anima lui simte o mulţumire intimă vezând acest templu plinu de graţie, de merite şi împodobit ca o floare ce se înalţă de la pământu cu o perfecţiune demnă de toată admiraţiune.

Părţile principale de admirat a le acestei biserici, suntu decoraţiunile esterioare în stylu Bizante urmate adesea de motive moresci sculpturile se vedu esecuta de artişti distinşi pe petre de o qualitate aleasă care îmbrcă toată biserica esterioremente de la pământu ... până la crucile cupolelor.

Materialele din care este construită această biserică suntu, pe din lăuntru cărămizi arse iar pe din afară este îmbrăcată peste tot cu petre calcarice de o colora sura-galbenă şi de un greunte  camu grosu însă tare strinsu, aderent, compact şi prin urmare de natură foarte trainică, construcţia cu cărămizi a fost făcută negreşit spre a se putea tencui cu mortier de varu pentru o mai mare înlesnire a picturilor murale uzitate prin biserici ortodocse, iar cea de pe din afară de peatra cea mai trainică, mai priimisă şi de un effect pentru sculptura Byzantină.

Starea de degradare în care este agiunsă această biserică fie din cataclisme din intemperii sau din neîngrijirile prin care trecut de mai mulţi secoli, reclamă acumu imperiosamente o urgentă şi radicală restaurare fără de care acestu memorabilu templu allu credinţei Române va deveni fără îndoeală o completă ruină, spre a se salva dar acestu preciosu monument ce face cellu mai frumoase pagine din istoria Română despre Civilisaţia şi progresulu româniloru chiar de acumu trei secoli, urmează a se face următoarele lucrări (...)”. (Sursa: Idem)

Intervenţiile propuse de el vizau: soclul de bază exterior, 12 trepte şi peronul, cele 12 festonuri verticale de marmură de pe faţadele laterale, mulurile de sub ei, refacerea pardoselii cu una de piatră tare, refacerea pietrelor de mormânt din interior (12), cele 12 coloane interioare, retencuirea, copierea picturii interioare pentru a se putea reproduce cu ocazia restaurării, înlcouirea cu geamuri de cristal adaptate pe cercevele noi pentru o mai bună luminozitate, înlocuirea parţială a turnului cel mare afectat de cutremure şi intemperii, restaurarea turnului mijlociu şi a celorlalte laterale (unul din stânga trebuia refăcut din nou), schimbarea bazelor unor turnuri, aticul şi lăcrimarul lui, cornişa sfărâmate înlocuite, prefacerea brâului exterior sfărâmat pe alocuri, restaurarea şi completarea portalului principal, refacerea a 16 rozete sau medalioane sparte, punerea de părţi lipsă la ferestrele exterioare, acoperirea bisericii cu tablă de aramă roşie, pe dedesubt fiind pusă o şapă de mortar hidraulic uniform, suprimarea cantharului din faţa bisericii, dărâmarea clopotniţei incendiate şi periculoase, înfiinţarea unui parapet de piatră împrejurul bisericii, repictarea în stil bizantin prin artişti cunoscuţi, repictarea exterioară după martorii găsiţi (culori minerale şi aur), reaurirea crucilor, refacerea mobilierului interior, a catapetesmei, jilţurilor domneşti şi episcopale, ştergerea mâzgăliturilor de pe exterior şi acoperirea zgâriate de vizitatori, scurgerea apei din curte. În încheiere prezintă toate etapele importante în vederea aprovizionării şi a pregătirii şantierului.

În 1866-1867 lucrările stagnează, probabil şi din lipsă de fonduri şi din cauza altor lucrări pe care le coordona arhitectul Burelly în alte zone. 

La Expoziţia Universală de la Paris in 1867 este expusă o machetă 1:14 a Mănăstirii Curtea de Argeş realizată de sculptorul Karl Storck după planurile lui Burelly şi ale lui Reissemberger. Macheta era trimisă din partea Muzeului de Antichităţi şi se află astăzi expusă în Muzeul Storck din Bucureşti. (Sursa: Commission Princière de la Roumanie á l’ Exposition universelle de Paris, en 1867, Notice sur la Roumanie..., Paris, 1868, p. 208)

La 24 iunie 1867 Burelly primeşte medalia la secţiunea de arhitectură a Expoziţiunii artiştilor în viaţă. (Sursa: N.E.. Idieru, Istoria artelor-frumoase, Tip. Gutenberg, J. Goebl, Bucureşti, 1898, p. 122) Credem că acesta expusese planurile de restaurare ale Bisericii din Curtea de Argeş, căci aflăm aceasta, indirect, dintr-un articol referitor la Expoziţia Universală din 1867: „Ar fi interesantu ca pe lângă modelulu bisericei de la Curtea de Argeşu să se expună la Paris planurile de restauraţiune ale acestei biserici, lucrate de d. architectu Burelly, precumu şi unele picturi sau mai bine portrete de domni, copiate din interiorulu bisericei. (...) Fie cine a pututu admira planurile şi desemnele de care vorbimu în Exposiţiunile ce s'au făcutu la noi în anii din urmă.” (Sursa: Românulu, 7-8 noiembrie 1866, p. 2)

La 8 mai  1868 se decide de către minister trimiterea lui Burelly, în cel mult 8 zile, la Curtea de Argeş pentru a consemna starea monumentului. G. Brătianu adresase la şedinţa Adunării Deputaţilor reproşuri ministrului Cultelor pentru delăsarea sa şi lipsa de fonduri îndreptate către şantier. (Sursa: Românulu, 9 mai 1868, p. 1) Perioada 1868-1869 este folosită cu aprovizionarea de materiale de construcţie şi organizarea de licitaţii sau identificarea furnizorilor în străinătate, cu protejarea edificiului, lucrările nefiind însă constante şi neînregistrându-se rezultate prea bune. Până în 1870 se reuşeşte aducerea pietrei, aceasta fiind furnizată de Ştefan Nagy şi George Sima. Abia în februarie 1870 Burelly făcea recepţia unor materiale pentru acoperiş (table de plumb) sosite de la Viena la Gara Filaret. (Sursa: Idem, dosar 722/1868)

Lucrările de restaurare ale Mănăstirii Curtea de Argeş au fost atribuite în iulie 1870 arhitectului Filip Muntureanu/Montoreanu, sub supravegherea lui Gaetan Burelly. Muntureanu va prelua planurile elaborate de Burelly, astăzi de negăsit în arhiva ministerială (rămse, cel mai probabil la Muntureanu) şi va indexa şi preţurile din estimările acestuia, aducându-le zi. Abia din această fază se pot constata unele progrese, deşi Muntureanu neglijează şantierul şi îi ia să procure şi să ridice schelele exterioare apoape doi ani. (Sursa: Idem, dosare 722-724/1868)

Câteva dintre socotelile lui Burelly aferente lucrărilor din 1870 ne indică următoarele: leafa anuală a arhitectului Muntureanu de 6000 lei, 126 lei cheltuiţi pe lucrări suplimentare, 170 lei reprezentând diurna şi transportul lui Muntureanu, 900 lei avansul sculptorului Karl Storck, piatra cumpărată în valoare de 20758,32 lei, rezerva de transport de 1200 lei, lucrări de artă de 10841,58 lei. Din contractul sculptorului Storck reiese faptul că el se angaja să procure numai în 1871 o cantitate de 71,307 m.c. de piatră fină de calcar gălbui deschis pentru restaurarea bazei bisericii. Clauza referitoare la sursa de provenienţă din cariera de la Albeşti, Câmpulung Muscel a fost ulterior tăiată din contractul său. La semnarea din iunie 1871 Storck primea un avans de 30% din valoarea contractului de 20758, 32 lei. El se angaja să procure şi utilizeze ciment de Portland. (Sursa: A.N.R., fond M.C.I.P., dosar 768/1871)

În cursul anului 1871 Burelly atrage atenţia asupra problemelor ivite cu devizele şi lucrările întreprinse de Muntureanu, dar nu ştim dacă rapoartele sale au avut vreun ecou. Muntureanu, împreună cu sculptorul Karl Storck, realizează un soclu de piatră pe exteriorul întregului edificiu şi o căptuşire din lemn de brad pe interior, pentru protejarea picturii. Lucrările de pietrărie realizate de Karl Storck au fost finalizate cu succes în 1872.

Credem că din această perioadă încetează şi implicarea arhitectului Burelly pe şantier sau verificarea devizelor de la Curtea de Argeş.


Fragment din „Gaetan A. Burelly, arhitect restaurator”, Editura Istoria Artei, proiect co-finanţat de Ordinul Arhitecţilor din România, din „Timbrul Arhitecturii” 2017