EXCLUSIV Unica staţie polară românească, în pericol! Coordonatorul: „Pentru 50.000 euro pe an, aş săruta mâna autorităţilor”.

Astăzi se împlinesc cinci ani de când tricolorul românesc a fost arborat pe tărâmul îngheţat, Antarctica, aici fiind înfiinţată singura staţie românească de cercetare. Din păcate, statul român nu poate finanţa acest proiect, care riscă să „moară”.

Dezamăgit de lipsa de susţinere din ţară, dr.ing.Teodor Negoiţă, exploratorul care a coordonează staţia din inima Antarcticii, făcută în 2006 cu sprijinul guvernului Australiei, a povestit într-un interviu acordat reporterilor „Adevărul de Seară” greutăţile pe care le întâmpină.

Adevărul de Seară: Sunteţi cel care a făcut demersurile necesare deschiderea şi deţinerea de către România a  staţiei Law-Racoviţă din Antarctica. Cum este momentul aniversar mai ales că îl petreceţi în ţară?
-T.N.: Momentul aniversar îl trăiesc cu succese înregistrate afară şi tăcerea de acasă. La ultima şedinţă a Tratatului Antarctic, organizată de Guvernul Republicii Uruguay, cu staţie şi spărgător în Antarctica, au participat peste 400 de diplomaţi, cercetători, experţi. Eu am reprezentat România şi pot spune că a fost singura întâlnire politică, diplomatică sau ştiinţifică a anului 2010, în care România a înregistrat un asemenea succes, complet necunoscut acasă. Intrarea României în Antarctica, în anul 2006, printr-o staţie reprezintă fără îndoială un pas important în afirmarea României pe plan internaţional, numărul ţărilor care se bucură de acest privilegiu nefiind prea mare.

- ADS:  Cine ar trebui să asigure finanţarea şi cum credeţi că s-ar putea rezolva problemele prin care treceţi ca cercetător?
-T.N.: În primul rând, staţia este operaţională deocamdată, pe timp de vară astrală. Este situaţia şi altor ţări. O activitate ştiinţifică pe timp de iarnă ar trebui susţinută de stat, dar costurile privind combustibil, evacuarea şi tratarea deşeurilor umane, rezerve de hrană, medicamente, un mijloc de transport aşa cum se practică în munţii noştrii, etc. Finanţarea pentru ambele variante ar fi rezolvată dacă staţia ar putea fi declarată de interes ştiinţific naţional. Partea proastă a lucrurilor este că fiecare preşedinte care vine la Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică (ANCS) evită să discute acest aspect, chiar dacă au fost anumite avize pozitive de la unii premieri. Un lucru şi mai rău este că principalii directori din Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi ANCS, conducerea, consideră că aceasta a fost o nebunie de-a lui Negoiţă, prin urmare, opinia mea este că pot să-mi duc crucea mai departe.
Ţara vecină Bulgaria are o susţinere de la ministerul lor de educaţie şi cercetare de 300.000 de euro pe an,  chiar dacă Institutul Bulgar este pe sistem de Asociaţie. Noi dacă am avea 50.000 euro pe an aş săruta mâna autorităţilor în Piaţa Universităţii. Ne-am descurcat greu financiar şi avem rezultate mai bune decât vecinii. Opinia mea este că acest punct în Antarctica se va pierde.  

-ADS.: Vă pregătiţi pentru o nouă expediţie. De câte ori aţi fost acolo şi pentru cât timp?
-T.N.: Coordonez un proiect polar Inter-hemishere, câştigat după o muncă asiduă. Am un consorţiu format din 13 parteneri din 12 ţări europene şi din afara Europei. Sunt singurul român aflat pe site-ul Fundaţiei Europene de Ştiinţă, în calitate de coordonator de proiect şi poate fi un semn încurajator pentru românii din institute de cercetare academice şi universitare. Finanţarea este de la Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare (U.E.F.I.S.C.S.U.) în contract nr.1 Europolar/ 2010 şi se merge în Antarctica pentru a continua cercetările, pentru a susţine cu probe ştiinţifice şi date de la faţa locului. Se împlinesc 20 de ani de la prima expediţie românească pe care am organizat-o într-o zonă polară. Evenimentul a trecut neobservat la noi, nici măcar de lumea ştiinţifică deşi am organizat peste 18 expediţii la care au participat numeroşi români, doctoranzi, actuali profesori universitari. Programele de cercetare derulate aici vizează în primul rând studii de chimie, poluare transfrontalieră, microorganismele producătoare de enzime reci care au adus profituri uriaşe în aplicaţii biotehnologice din industria farmaceutică-alimentară- a detergenţilor, limnologie, studii medicale solicitate şi de NASA, observaţii astro-climatice, meteoriţi, etc., cercetări care nu se pot face în altă zonă a Planetei.Pentru cine este pasionat de cercetare, condiţiile din Antarctica, fie că sunt -50 grade C sau eşti blocat în staţie sub presiunea unui uragan de 240km/ oră, peisajul de o frumuseţe neasemuită, lunga noapte antarctică, soarele la miezul nopţii în mijlocul verii, izolarea, singurătatea, toate sunt derizorii.

Sacrificii răsplătite şi recunoscute în afara ţării

Eforturile întreprinse printr-un program ambiţios de peste 17 ani al cercetătorului şi exploratorului român dr. ing. Teodor Negoiţă şi după doi ani de negocieri, Australia a decis, în 2006, să transfere României Staţia Law, urmând să se numească Staţia Law - Racoviţă şi să fie administrată de Fundaţia Antarctica Română.

La 15 Februarie 2006, a avut loc ceremonia de transfer a staţiei către partea română în prezenţa reprezentantului Guvernului Australiei, prof. dr. Michael Stodardt, a şefilor staţiei vecine şi a lui Teodor Gh. Negoiţă, aflat în zonă cu echipa română.

“Au cântărit greu activităţile ştiinţifice româneşti în zonă, începute de mine încă din 1998, succesele înregistrate la şedinţele Tratatului Antarctic, aprecierile în plen, cu calificative de excelent adresate reprezentantului României (n.r.Teodor Negoiţă), complet necunoscute acasă, eforturi pecuniare personale-analize de laborator plătite cu bani din propriul buzunar”, ne-a spus cercetătorul.

La toate acestea s-au adăugat nopţile dormite pe băncile tratatului şi congreselor ştiinţifice internaţionale: St. Petersburg, Bremen, Cape Town, etc., sacrificiile unui mare român.