Astăzi am să vă povestesc despre o nouă plângere pe care am făcut-o la mijlocul lunii septembrie 2016. Este vorba de modul în care experţii şi administraţiile locale „uită” de categoria cea mai defavorizată de pietoni: persoanele cu dizabilităţi.
 
Există prevederi legale care permiteau autorităţilor să amenajeze spaţiile publice mai bine că multe oraşe din vest. Însă, în cei peste 15 ani de când există legea, „au furat”.
 
Au furat dreptul tuturor de a trăi mai bine. Pentru că accesibilizarea spaţiului public şi a instituţiilor nu este doar pentru persoanele cu dizabilităţi. Este despre creşterea calităţii vieţii pentru toţi cetăţenii. Dar dacă un om fără dizabilităţi preferă să ridice din umeri când trebuie să ocolească un obstacol aflat pe trotuar sau să înjure când se loveşte de un astfel de obstacol, pentru o persoană fără vedere sau în scaun rulant, un astfel de trotuar este imposibil de utilizat. În termeni juridici: este discriminată.
 
Tocmai de aceea, experţii care lucrează la planurile de mobilitate urbană durabilă, atunci când constată că pietonii nu pot utiliza o reţea viabilă de deplasare, sunt obligaţi să propună măsuri care să remedieze problema identificată. Pentru că mersul pe jos este pilonul principal al unei astfel de strategii de decongestionare a traficului.
 
La rândul lor, autorităţile sunt obligate să asigure fondurile necesare acestor proiecte. Da, scrie în lege lucrul acesta.
 
Când un plan de mobilitate nu rezolvă pe termen scurt această problemă, înseamnă că acesta nu va îndeplini obiectivele strategice. Însă, pentru persoanele cu dizabilităţi înseamnă o încălcare a drepturilor acestora. Tocmai de aceea, am sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru a cerceta posibile acte de discriminare prin neaplicarea măsurilor de accesibilizare a celor mai mari 9 oraşe din România, în cele 9 Planuri de Mobilitate Urbană Durabilă aflate în faza finală sau aprobate deja. Chiar dacă aceste planuri au fost propuse, este obligatoriu că acestora să li se asigure fonduri suficiente care să garanteze finalizarea lucrărilor.
 
Pentru a înţelege mai bine, să ne închipuim că Guvernul anunţă că va face autostrada Bucureşti - Vaslui şi alocă pentru asta 500 de lei. Nu-i aşa că un astfel de anunţ este de fapt o garanţie că nu va exista nicio autostradă Bucureşti-Vaslui?
 
Cum spuneam, timp de 15 ani „am fost furaţi” de către autorităţile locale. Acum, va trebui să plătim ceea ce nu s-a făcut în ultimii 15 ani. Dar după accesibilizare copiii vor putea folosi trotuarele, bătrânii vor putea urca fără greutăţi în transportul public, vom putea duce copiii în cărucior fără să-i zguduim la fiecare traversare de stradă. Şi, treptat, vom începe să vedem pe străzi zecile de mii de persoane cu dizabilităţi care trăiesc captive în locuinţele lor pentru că, de 15 ani, nişte autorităţi indiferente nu au vrut să respecte legea.
 
Mâine voi fi prezent la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru a susţine cauza persoanelor cu dizabilităţi, cele mai discriminate persoane din România, în opinia mea. 
 
Sesizarea poate fi citită aici.
 
Marian Ivan - membru cofondator al OPTAR

Dacă locuieşti în Bucureşti şi vrei să militezi pentru drepturile bicicliştilor şi cele ale pietonilor izgoniţi de pe trotuare, te poţi înscrie în grupul Facebook.

Daca nu locuieşti în Bucureşti dar vrei să susţii demersurile bicicliştilor şi pietonilor bucureşteni, te poţi înscrie pe pagina Facebook.

Indiferent de localitatea în care trăieşti, dacă susţii munca noastră, te poţi înscrie ca membru simpatizant al OPTAR. Nu durează mai mult de un minut !

Despre realizările asociaţiei noastre sau ale partenerilor noştri poţi afla dacă te înscrii pe pagina Facebook a OPTAR