FOTO Moldova, refugiul ucrainenilor în vreme de război
0Majoritatea refugiaţilor din Ucraina care s-au refugiat în Republica Moldova provin din regiunile Lugansk şi Doneţk. În total, peste 824.000 de persoane au fost forţate să îşi părăsească locuinţele din Ucraina din cauza conflictului care face ravagii în această ţară de la începutul anului.
La centrul de azil pentru refugiaţi din orăşelul aeroportului, Chişinău, se lucrează de zor. Angajaţii şi refugiaţii adăpostiţi la centru plantează copaci şi amenajează grădina din curte. Aici o întâlnim pe Ecaterina Silivestru, şefa Direcţiei Refugiaţi din cadrul Biroului pentru Migraţie şi Azil. Femeia, cu hârleţul în mâini, sapă şi ea lângă un foişor alături de refugiaţi şi copiii acestora.
Un raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite spune că în Republica Moldova se află circa 5500 de refugiaţi ucraineni care au fugit de război. „La Biroul de Migraţie sunt înregistraţi 105 persoane. De facto, din Ucraina au fugit la noi mult mai mulţi oameni. Pe teritoriul Moldovei sunt peste cinci mii de cetăţeni ai Ucrainei care au venit pentru că pot intra legal. Dacă luăm în calcul şi regiunea transnistreană, cred că avem un număr mai mare de 5500 de refugiaţi”, ne spune Ecaterinia Silivestru. 80-85% din toţi refugiaţii vin din Doneţk şi Lugansk. După ce primesc statut de refugiat, ei sunt asistaţi de către stat timp de şase luni, până la integrarea în societate, cu 635 de lei lunar pentru fiecare membru al familiei. „În perioada de examinare a cererii însă, sunt asistaţi de către Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) prin intermediul organizaţiilor non-guvernamentale cu câte 900 de lei lunar. Cererea poate fi examinată până la doi ani. În acest timp, refugiaţii au dreptul să se afle la centrul de azil”.
Iulia se întoarce, chiar dacă e război
Pentru copii, ajutorul pe care îl oferă este un joc, aceştia se bucură atunci când participă alături de maturi la amenajarea curţii, strâng frunzele cu grebla, glumesc.
La centru o întâlnim pe Iulia, elevă în clasa a 9-a, venită împreună cu părinţii din regiunea Herson, Ucraina. Este în compania altor două fete, una din ele este colega ei de clasă din Chişinău. Iulia învaţă de câteva luni la o şcoală din orăşelul aeroportului, alături de elevi din Chişinău. În curând însă se va întoarce în Herson, o regiune ce se află la graniţă cu peninsula Crimeea, anexată de ruşi, unde îşi va continua studiile. Îi este dor de membrii familiei sale rămaşi la graniţa conflictului - în mod special îi este dor de bunei. Iulia se oferă să ne facă un mic tur în clădirea centrului. „Aici e sala cu calculatoare, aici e sala de joacă pentru cei mici”, închise la acea oră. „Aici e bucătăria”, ne arată fata. În bucătărie se găteşte prânzul. În centru e curat şi cald. Iulia spune că se simte bine aici. Atitudinea învăţătorilor faţă de elevi e mult mai binevoitoare decât în Herson, zice fata, dar şi relaţia dintre elevi este mult mai călduroasă. În Moldova este bine, au fost câteva luni calde, cu multe fructe. Acasă e război, dar va merge să stea cu buneii.
Ruşii au anexat 12 kilometri din regiunea Herson
Pe Alexei îl întâlnim în curte, cu hârleţul în mâini, lucrând la „înverzirea parcului”, ne spune acesta. E un bărbat blond, are 39 de ani şi vorbeşte în rusă cu un accent specific ucrainenilor - pronunţând un „g” moale, ce seamănă mai curând cu „h”. Alexei are patru copii şi e venit, la fel, din regiunea Herson. „Deşi acolo nu au loc acţiuni armate, am plecat fiindcă e periculos şi ne facem griji pentru copii. Când Rusia a anexat Crimeea au mai luat şi 12 kilometri din regiunea Herson. E un viitor conflict armat 100%”. În Chişinău, Alexei lucrează în construcţie. Copiii învaţă la şcoala din apropierea azilului, în care s-au acomodat deja.
Familia lui Alexei nu a avut de suferit în urma conflictului din Ucraina, dar, zice bărbatul, patru dintre prietenii lui au fost torturaţi şi ucişi de către teroriştii din Donbas. „La începutul conflictului, pe teritoriul Doneţkului aveau loc multe acte teroriste. Patru dintre prietenii mei care locuiau în oraşul Slaviansk au fost ucişi, aveau şi maşini bune care le-au fost luate de terorişti. Despre asta mi-a povestit un procuror care a reuşit să fugă din captivitate. Oamenilor li se ia viaţa pentru nimic, doar pentru că spun că nu vor să fie împreună cu Rusia”.
Alexei nu ştie cât va mai sta în Republica Moldova. Este convins că dacă Rusia va decide să vină aici, va pleca în altă ţară.
„Războiul îşi are timpul lui, pacea îşi are timpul ei”
Bărbatul are o viziune filosofică asupra războiului. „Războiul îşi are timpul lui, pacea îşi are timpul ei”. Consideră că războiul a venit pe acel teritoriu pentru că acolo au avut loc, de-a lungul istoriei, multe fărădelegi: războaie, foamete organizată, multe omucideri, deportări. „Toate acestea s-au acumulat şi acum au ieşit la suprafaţă. Trebuie să ne împăcăm unii cu alţii, să ne asumăm greşelile, să ne cerem iertare şi să nu ne mai urâm între noi”. Cu toate acestea, Alexei are o atitudine negativă faţă de Ianukovici.
Roman a fugit de război
Un alt bărabat care lucrează în parc este Roman, are 30 de ani şi este un refugiat din Doneţk. Roman nu este vorbăreţ, se uită cu suspiciune la noi. O lună şi jumătate în urmă a părăsit oraşul Doneţk; soţia şi cei doi copii au fugit mult mai devreme. Au stat un timp la nişte rude din Moldova apoi au cerut azil. „În ultimele şase luni în Donţek e război. Deasupra capului zboară proiectile, explodează şcoli, spitale, e război - într-un cuvânt. În apartamentul nostru au zburat geamurile când unul din proiectile a nimerit în curtea blocului. Un prieten şi-a rănit mâna cu o aşchie”. Roman nu ştie pe cine să învinuiască de războiul din Ucraina. În Moldova lucrează în construcţii. Oamenii de aici sunt foarte primitori şi săritori, spune el.
UNHCR se implică activ
Dinu Lipcanu este coordonator programe şi administraţie la Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) din Republica Moldova. Organizaţia are drept scop asistenţa şi protecţia persoanelor solicitante de azil şi a refugiaţilor. „În Republica Moldova partenerul nostru este Biroul pentru Migraţie şi Azil, în special Direcţia Azil şi Integrare cu care întreprindem mai multe activităţi pentru persoanele care au fost nevoite să părăsească ţara lor de origine, ca urmare a conflictelor armate şi nu numai. Astăzi (sâmbătă - n.r.), din fondurile UNHCR am procurat material săditor şi împreună cu angajaţii Biroului de Migraţie şi cu solicitanţii de azil participăm cu toţii la evenimentul de înverzire”. UNHCR oferă instruire personalului Biroului Migraţie şi Azil, oferă asistenţă tehnică atunci când este nevoie de aceasta.
În Convenţia cu privire la refugiaţi, adoptată în 1951, se stipulează: „Un refugiat este o persoană care este nevoită să părăsească ţara sa de origine pentru că este persecutată datorită rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un grup social sau politic sau din cauza unui conflict armat”.
Ecaterina Silivestru, şefa Direcţiei Refugiaţi din cadrul Biroului pentru Migraţie şi Azil: „În centrul de azil se află astăzi 30 de ucraineni, ceilalţi se află în oraş. Mulţi dintre ei au prieteni, rude. Unii încearcă să-şi facă pentru început permis de şedere. După ce expiră 90 de zile de şedere legală, aplică pentru azil. Ucrainenii se adaptează la noi, încearcă să-şi găsească de muncă, nu există bariere lingvistice”.
Se încarcă comentariile...
