Anişoara Loghin, prezentatoare Pro TV Chişinău: „Migraţia îmi lasă un sentiment de neputinţă“
0În cadrul campaniei „Moldova fără oameni“, realizată de Pro TV Chişinău, jurnalista Anişoara Loghin încearcă să-i determine pe politicieni să-şi amintească de durerile acestui popor.
„Adevărul“: Ai realizat mai multe reportaje în cadrul acestei campanii. Ce te-a impresionat cel mai mult?
Anişoara Loghin: În această campanie am cunoscut oameni cu istorii de viaţă dureroase, dramele pe care le-a lăsat în urma ei migraţia, dar nimic nu m-a dezamăgit mai mult decât răspunsul politicienilor. I-am provocat să răspundă cum am ajuns în această situaţie, de ce nu şi-au onorat promisiunile făcute cu atâta ardoare. Chiar am rămas mirată de calmul lor. Unii dau vina pe predecesorii lor, alţii caută scuze, dar niciunul nu recunoaşte că nu a avut suficientă voinţă să schimbe lucrurile în ţară. Chiar şi acum, când situaţia este alarmantă, ei nu fac nimic. Ni se spune să trăim cu speranţa, dar oare câte decenii trăieşte ea?
Ce lecţie ţi-a predat acest proiect şi ce înseamnă el pentru tine?
Dincolo de efort, campania „Moldova fără Oameni“ este, de fapt, ilustrarea prin câteva exemple a dramei prin care trece ţara noastră. Cu toţii ştim că e un fenomen dur şi de proporţii, dar nu ne dăm seama cât de mult ne afectează. Am citit cifre şi statistici care ne-au lăsat cu gura căscată şi vrem să vadă toţi ce amploare a luat fenomenul şi ce consecinţe are. Poate ne vom trezi din această hibernare, mă refer mai ales la clasa politică.
Ai spus că migraţia e o dramă prin care trece Moldova. Cât de mult te consumă această problemă şi ce amprente îţi lasă?
Coincidenţă sau nu, odată cu lansarea campaniei, un om apropiat mie mi-a spus că aşteaptă să-şi primească paşaportul românesc pentru a pleca din ţară. Vorbea cu atâta patimă, de parcă era vorba despre o evadare. Am încercat să-l conving că şi acasă, dacă vrei, poţi să-ţi construieşti un viitor. Dar am primit o replică care m-a făcut să mă îndoiesc de toate convingerile mele. Mi-am dat seama că până nu simţi ceva pe pielea ta, nu ai de unde să ştii cât e de dureros. În Moldova copiii cresc, merg la şcoală, învaţă, pentru ca după absolvirea unei facultăţi nimeni să nu dea bani pe cunoştinţele lor. Aşa ajungem să-i alungăm peste hotare. Acolo nu-i aşteaptă un viitor luminos, dar cel puţin au necesarul pentru a duce o viaţă decentă. Migraţia îmi lasă un sentiment de neputinţă. Ca cetăţean, nu pot face nimic pentru a opri oamenii dragi să plece, pentru că statul nu le oferă nimic acasă. Ca jurnalist, încerc sa lupt cu un sistem care ne mănâncă pe dinăuntru, încerc să determin politicienii măcar să-şi amintească de durerile acestui popor.
Ce schimbări vrea să producă campania „Moldova fără oameni“ în mentalitatea basarabenilor?
Din păcate sau din fericire, mentalitatea nu o poţi schimba atât de repede. Cred că scopul nostru e să tragem un semnal de alarmă în privinţa unui fenomen care poate şterge ţara noastră de pe hartă. Noi semnalăm probleme şi punem întrebări arătând până unde au ajuns lucrurile. Politicienii sunt cei care trebuie să deschidă ochii şi să vadă că Moldova se îndreaptă spre prăpastie. Ei ne spun că noi vedem doar partea negativă a lucrurilor, dar dacă ei ar fi nevoiţi să plece departe de casă, pentru a-şi asigura un trai mai bun, ar şti ce înseamnă neputinţa de a face ceva acasă, poate nu ar mai vedea lucrurile atât de roz. Cât despre oameni, ei trebuie să înţeleagă că au dreptul să ceară de la politicieni ceea ce li s-a promis – să îi ajute şi să le fie alături.