Interviu Dirk Schuebel, şeful Delegaţiei UE la Chişinău: „Vrem să vedem reforme, luptă cu corupţia, transparenţă la finanţarea partidelor şi a mass-media“
0La finalul mandatului de patru ani în fruntea Delegaţiei UE la Chişinău, Dirk Schuebel se arată convins că viitorul Republicii Moldova este în familia europeană, dar pentru asta trebuie să continuăm ferm reformele, să stârpim corupţia şi să evităm repetarea crizei politice prin care am trecut în lunile ianuarie-mai.
„Adevărul“: Dle ambasador, putem vorbi despre reanimarea „poveştii de succes“ Republica Moldova?
Dirk Schuebel: Cred că Moldova are şanse să revină pe traseul apropierii de Uniunea Europeană. După cinci luni de criză şi instabilitate politică, ţara are un guvern viabil, Parlamentul are preşedinte şi există o majoritate parlamentară.
În momentul culminant al crizei au venit critici dure din partea oficialilor europeni de rang înalt. Imediat ce a fost votat Guvernul, au revenit mesajele optimiste. Au recăpătat încrederea în noi sau ne fac un nou avans?
Criticile de care vorbiţi au fost justificate, pentru că la Chişinău s-au comis greşeli grave. Cred, totuşi, că Republica Moldova merită să i se ofere această a doua şansă. Totuşi, Moldovei i s-a acordat suficient credit şi acum va fi nevoie de ceva timp şi de efort pentru a recăpăta încrederea cu care era tratată de UE până la criză. Dar suntem optimişti şi acest lucru a fost confirmat de doamna Catherine Ashton, care a efectuat marţi o vizită în Moldova, însă trebuie să depunem eforturi susţinute pentru ca până la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius toate planurile noastre comune să fie transpuse în viaţă.
Care sunt condiţiile principiale pe care ar trebui să le îndeplinim pentru a fi siguri că parafăm Acordul de Asociere în noiembrie?
Am vrea să vedem că procesul de reforme, blocat pe parcursul celor cinci luni de criză, recapătă viaţă. Mă refer, întâi de toate, la reforma sistemului judiciar, unde vrem să vedem eforturi serioase, dar şi viteză. Este principială şi adoptarea unor legi: cu privire la proprietarii mass-media şi privind finanţarea partidelor. Vrem transparenţă în aceste domenii. Şi, desigur, vrem să vedem acţiuni concrete în lupta cu corupţia la toate nivelurile, cea mai mare problemă cu care se confruntă ţara dumneavoastră. Dacă ne vom convinge că reformele sunt serioase, substanţiale, nu văd de ce summitul de la Vilnius nu ar fi un succes pentru Moldova.
Dacă ne vom convinge că reformele sunt serioase, substanţiale, nu văd de ce summitul de la Vilnius nu ar fi un succes pentru Moldova.
Când spuneţi eforturi serioase în lupta cu corupţia, la ce vă referiţi exact?
Vă dau un exemplu din sistemul judiciar. Nu e normal când o instanţă din Chişinău pronunţă o sentinţă prin care îi interzice Băncii Naţionale să blocheze tranzacţia suspectă de cumpărare a acţiunilor de către şapte companii ce trezesc dubii. Mă refer la cazul Moldova Agroindbank. Mă îndoiesc că o astfel de decizie a fost luată respectând legea. Ca rezultat al reformei sistemului judiciar, aş vrea să văd că deciziile sunt luate în strictă conformitate cu legea, că nimeni nu poate influenţa sau cumpăra decizii judecătoreşti. Se impun reforme la toate nivelurile – de la prima instanţă până la Curtea Supremă de Justiţie. La fel e şi cu Procuratura Generală şi Centrul Naţional Anticorupţie, care trebuie să devină cu adevărat independente, să fie apolitice, să capete imunitate la încercările de a le influenţa şi să poată depista şi ancheta cazuri reale de corupţie, la toate nivelurile, care să se termine cu condamnarea celor vinovaţi.
Şi cum se împacă reformele cu faptul că avem un deputat condamnat definitiv de o instanţă din România şi anunţat în urmărire de Interpol? Nu e şi acesta un test în lupta cu corupţia?
Nu cunosc detaliile acestui caz, doar ceea ce a apărut în presă. Dar acest caz aruncă o umbră asupra imaginii Parlamentului Republicii Moldova.
Vă propun să ne întoarcem în timp. Cum aţi găsit Moldova în 2009? Sunteţi mulţumit de ceea ce aţi reuşit să realizaţi în patru ani?
Cât m-am aflat aici, am încercat să depun eforturi maxime şi să ajut această ţară nu doar cu mintea, dar şi cu inima. Pot spune că ţara a progresat şi vreau să cred că şi datorită sprijinului Uniunii Europene. Evident că aceste schimbări nu sunt percepute de toţi cetăţenii, adică schimbarea nu se simte şi în buzunarele lor, aşa cum şi-ar dori şi ne-am dori. Dar trebuie să recunoaştem că după 7 aprilie 2009 lucrurile au evoluat semnificativ, în direcţia bună. Mass-media au mai multă libertate şi sunt mai deschise; relaţiile dintre politicieni sunt mult mai libere. Uneori, poate sunt peste limita acceptabilă şi depăşesc rigorile de politeţe, dar este un dialog viu, nu dictatura puterii, şi acest lucru este normal la o etapă timpurie a democraţiei. Ţara a reuşit să facă un pas mare înainte în ceea ce ţine de schimbările de mentalitate. Poate, situaţia economică nu s-a schimbat mult şi acesta ar putea fi motivul pentru care unele persoane ezită să susţină noul guvern de coaliţie. De aceea vom depune toate eforturile pentru a ajuta ţara să semneze Acordul de Asociere şi să obţină regimul liberalizat de vize. Sperăm să se întâmple anul viitor. Oamenii vor vedea diferenţa, vor simţi schimbări reale, se vor convinge că integrarea europeană aduce beneficii şi avantaje palpabile pentru fiecare persoană.

Dirk Schuebel şi comisarul european pentru Extindere Štefan Füle la Chişinău de Ziua Europei, în mai 2012. FOTO Facebook
Ce aţi sperat să realizaţi în timpul mandatului dumneavoastră şi nu s-a întâmplat?
Nu mi-am făcut o agendă cu un număr anumit de puncte, de aceea aş menţiona câteva dintre ideile la care am ţinut şi pe care am reuşit să le realizez. Este vorba, bunăoară, despre organizarea Zilei Europei la Tiraspol. Un studiu efectuat de un institut din regiune a arătat că 80% din oamenii intervievaţi ar vrea să se repete experienţa în anii următori. Asta mă bucură mult. Aş remarca, de asemenea, crearea eurocluburilor - nişte platforme de discuţii despre UE pentru tineri, precum şi înfiinţarea Asociaţiei Europene de Business din Moldova.
De ce lucrurile nu se mişcă aşa cum ne-am dori şi în privinţa rezolvării conflictului transnistrean?
Când am venit aici, în 2009, nu aveau loc negocieri oficiale în formatul 5+2 şi practic erau stopate contactele cu reprezentanţii Tiraspolului. Colegii mei din Vest m-au prevenit că dialogul cu Igor Smirnov este foarte-foarte complicat. A fost greu, dar negocierile au fost reluate. Situaţia s-a îmbunătăţit, mai ales după schimbarea conducerii regiunii. Nicio şedinţă în formatul 5+2 nu a mai fost anulată. Deci există şi aspecte pozitive pe care unii oameni tind să le omită, să le lase în umbră. Este adevărat că după saltul din prima jumătate a anului 2012, când s-au înregistrat rezultate foarte bune, tendinţa este în scădere. Aşa şi nu a fost inclus pe agenda negocierilor aşa-numitul al treilea coş de probleme, care se referă la soluţionarea politică a conflictului. Sperăm că negocierile vor continua şi va veni timpul potrivit pentru a aborda aspectele politice.
Mulţi experţi leagă regresul din ultimul an cu apropierea summitului de la Vilnius şi intensificarea acţiunilor Federaţiei Ruse, menite să ne împiedice să parafăm aceste acorduri.
Această tendinţă e de la mijlocul anului trecut şi nu cred că încă pe atunci cineva s-a gândit la summitul de la Vilnius. Există câteva motive, unele dintre care sunt speculative, cum este acesta. Cauzele sunt altele, totuşi. Cred că ambele părţi - atât autorităţile Republicii Moldova, cât şi reprezentanţii Tiraspolului - ar fi putut întreprinde mai multe eforturi întru soluţionarea conflictului. Au fost situaţii când puteau fi mai constructivi şi să facă mai multe concesiuni. Asta ar fi schimbat atmosfera de negocieri şi tabloul general al situaţiei. Noi, cei din partea UE, am încercat mereu să fim pe cât de constructivi şi utili posibil în acest proces. UE a acordat 40 de milioane de euro pentru Programul de susţinere a măsurilor de sporire a încrederii între cele două maluri, din care sunt finanţate mai multe proiecte. Bunăoară, acum se finalizează studiul de fezabilitate privind distrugerea acelui funicular peste Nistru care uneşte Râbniţa şi Rezina. Cred că şi situaţia politică poate fi redresată, dacă toate părţile îşi doresc cu adevărat acest lucru, dar trebuie să fie mărită viteza de negocieri şi acţiune.
Pentru soluţionarea politică a conflictului transnistrean e nevoie de răbdare şi de voinţa tuturor părţilor implicate, ceea ce lipseşte la acest moment.
Poate ar trebui să avem o altă abordare în problema negocierilor, să schimbăm tactica?
Politica paşilor mici a fost una bună şi corectă, pentru că a ajutat la îmbunătăţirea atmosferei. Totuşi, formatul 5+2 nu a fost gândit pentru a rezolva chestiuni cum ar fi dezasamblarea unui funicular, ci pentru a soluţiona conflictul îngheţat de la Nistru. Iar pentru asta e nevoie de voinţa tuturor părţilor implicate, ceea ce lipseşte la acest moment. Dar, repet, e posibil de găsit o soluţie politică la acest conflict, iar elementul important este răbdarea. Trebuie să avem răbdare şi să ne păstrăm calmul.
Instituirea celor punctelor de control al migraţiei la Nistru a stârnit reacţii dure din partea Tiraspolului, care sunt de înţeles. Dar cum vă explicaţi reacţia bolnăvicioasă a Partidului Comuniştilor?
Atât guvernul, cât şi UE au explicat ce e cu aceste puncte de control. Nu sunt nişte puncte administrative la frontieră, ci un serviciu adiţional, voluntar, unde se vor putea înregistra cei care intră în Moldova prin segmentul transnistrean al frontierei. Este important ca autorităţile Republicii Moldova, care nu controlează această porţiune de graniţă, să poată vedea cine intră şi cine iese pe acolo, or, în prezent nu pot verifica acest lucru. În ceea ce ţine de reacţia PCRM, cred că este una pur politică. PCRM întotdeauna s-a exprimat în favoarea integrării europene, iar acum, când suntem atât de aproape să avem regimul liberalizat de vize dorit de toată lumea, PCRM se pronunţă împotrivă. Este regretabil şi de neînţeles.
Explicaţiile sunt în ultimul articol semnat de Vladimir Voronin, care atacă dur UE, acuzând-o că ar vrea să distrugă Republica Moldova şi să o folosească drept cap de pod pentru o agresiune militară împotriva Rusiei. Cum comentaţi?
Mă abţin să comentez şi las cititorii să-şi facă propriile concluzii.
Când aţi vorbit ultima dată cu liderul PCRM?
S-a întâmplat în timpul vizitei comisarului Štefan Füle, la mijlocul lunii mai, pe când Partidul Comuniştilor încă mai dorea să se întâlnească cu reprezentanţii UE.
Prin ce se explică această schimbare de atitudine?
Cred că ar trebui să-l întrebaţi pe domnul Voronin şi pe colegii lui. Pentru mine e greu să înţeleg cum un partid care până nu demult a susţinut şi chiar se mândrea că a lansat procesul de integrare europeană acum susţine contrariul.
Ce aţi putea spune, în general, despre comunicarea cu liderii politici din Moldova? În ce măsură putem vorbi de o clasă politică matură, după criza care a fost pe punctul să ne arunce în alegeri anticipate şi să stopeze procesul de integrare europeană?
Pot afirma cu mândrie că am avut contacte excelente cu toate partidele - de la extrema stângă la cea dreaptă, inclusiv cu PCRM, până acum două luni. În condiţiile unei ţări tinere, cu o democraţie tânără, nu ne putem aştepta să avem o clasă politică matură în totalitate. Dar dorinţa mea e ca peste câţiva ani să aveţi politicieni cu viziuni de perspectivă îndelungată, nu pe termen scurt. Nu este important doar momentul în care te afli la putere, trebuie să ne gândim şi unde vom fi peste an. Vreau să văd în Moldova politicienii care întreprind măsuri ce mişcă ţara înainte, pornind de la interesul naţional, nu cel de partid, de grup sau personal. Există politicieni care îmi inspiră încredere şi sunt optimist că ei vor putea duce ţara spre o democraţie adevărată, unde legea e în capul mesei şi sunt respectate drepturile omului.
Vreau să văd în Moldova politicienii care întreprind măsuri ce mişcă ţara înainte, pornind de la interesul naţional, nu cel de partid, de grup sau personal.
Credeţi că rezistă Guvernul Leancă până la următoarele alegeri?
Premeirul Iurie Leancă, dar şi preşedintele Parlamentului Igor Corman au pornit-o foarte bine. Începutul este frumos.
Dacă vor continua la fel de frumos, este posibil ca la viitoarele alegeri partidele din coaliţia de guvernare să poată conta pe „asul din mânecă“ - regimul fără vize cu UE?
Noi nu susţinem un partid sau altul, susţinem reformele. Şi vom sprijini orice guvern care este orientat spre implementarea reformelor. Ne-am propus obiective clare pentru Vilnius, care sper să fie urmate de realizările pe care le-am mai menţionat: să avem până la sfârşitul anului 2014 Acordul de Asociere semnat şi intrat în vigoare, iar oamenii să poată călători în UE fără vize.
Ce s-ar putea întâmpla dacă vom mai avem o criză similară celei prin care am trecut?
Nu pot face preziceri, dar mai bine e să evităm o nouă criză, pentru că nu va fi mai uşoară şi mai simplă decât cea de la începutul anului. Moldova ar risca mult prea mult.
Ce le-aţi spune celor care insistă că Moldova ar trebui să se reorienteze spre Uniunea Euroasiatică?
N-aş vrea să comentez prea mult despre Uniunea Euroasiatică, pentru că nu cunosc toate detaliile şi planurile destul de bine, dar ştiu cum lucrează Uniunea Europeană şi am simţit eu însumi comparaţia, pentru că am crescut în Germania de Est şi am trăit 23 de ani acolo. Pot spune doar din experienţa personală că nu aş vrea să mă reîntorc în acel sistem. Credem că UE rămâne cea mai bună opţiune pentru Moldova, în pofida tuturor problemelor existente în prezent. Este o regiune în care legea şi drepturile omului sunt respectate. Avem un sistem de sănătate funcţional, avem norme stricte referitoare la mediul înconjurător. Avem un sistem foarte bun de siguranţă alimentară, infrastructură dezvoltată şi multe alte lucruri bune. Cred că e bine să fie urmat anume acest exemplu, pentru a garanta generaţiilor viitoare o viaţă mai bună decât cea pe care cetăţenii moldoveni o au acum.
Cum am putea spori numărul suporterilor integrării europene, care a scăzut în ultimul timp, potrivit sondajelor?
Cred că voi, mass-media, aveţi un rol important în acest context, să vorbiţi despre situaţia reală din Uniunea Europeană, dar şi despre ceea ce face UE pentru Republica Moldova, întrucât se fac multe. Suntem cel mai important partener al Republicii Moldova. Foarte multe locuri din această ţară nu ar fi arătat aşa cum sunt astăzi, dacă nu ar fi existat suportul financiar din partea UE. Din păcate, mulţi oameni nu cunosc despre aceste proiecte şi cred că e şi misiunea jurnaliştilor să ajute la promovarea valorilor UE.
Nu este totul perfect în UE şi nimeni nu îndrăzneşte să afirme asta, dar noi avem multe lucruri bune de oferit şi Moldova s-ar simţi foarte bine ca parte a societăţii europene.
„Vinul moldovenesc este fantastic“
Cu ce impresii plecaţi din Republica Moldova? Ce le veţi povesti străinilor despre ţara noastră?
Plec cu impresii luminoase şi emoţii pozitive pentru că, în afară de cercurile politice, am cunoscut foarte mulţi oameni drăguţi, am avut privilegiul să călătoresc mult prin ţară şi să văd nu doar monumentul lui Ştefan cel Mare sau clădirea Guvernului. Aveţi o ţară frumoasă, probabil, cu cel mai fertil sol din Europa, cu oameni educaţi şi muncitori. Cu siguranţă, nu îmi fac griji pentru viitorul dumneavoastră, atâta timp cât liderii de aici nu vor vorbi doar cu voce tare despre perspectiva europeană, dar vor continua ferm reformele începute cu ani în urmă.
Ce vă va aminti în mod special de Republica Moldova?
Asociez Moldova cu vinul, care este fantastic, un vin despre care, din păcate, nu cunosc foarte mulţi în lume. Dar sunt sigur că atunci când îi va veni timpul, vinul moldovenesc va avea succes pe piaţa mondială. Nu vreau să fac publicitate pentru un vin anume, pentru că toate sunt foarte bune şi pot concura cu multe branduri europene. Îmi voi aminti cu mult drag de Orheiul Vechi, unde am fost recent. Cred că e un loc nemaipomenit pentru a petrece o zi plăcută de vară. Atmosfera din sat, Răutul, stâncile, mănăstirea, toate sunt deosebite.
Veţi veni în vizită?
S-ar putea...