Dionis Cenuşă: Cele 74 voturi pentru sistemul mixt au evidenţiat relaţia de sincronizare între democraţii lui Plahotniuc şi socialiştii lui Dodon

Analistul politic „Expert-Group” Dionis Cenuşă a realizat o analiză a ultimilor evenimente politice de la Chişinău. În mod special, expertul se referă la încercările unor structuri din Parlamentul European de suspenda finanţarea pentru Republica Moldova, în contextul tentativelor PDM de a modifica sistemul electoral.

Asistăm la o situaţie inedită în dialogul UE-Moldova, când exponenţii Parlamentului European se impun mai vizibil decât alte instituţii europene în raport cu situaţia politică de la Chişinău. În faza iniţială, popularii şi liberalii europeni s-au angajat să convingă alte instituţii europene de necesitatea stopării asistenţei europene, dacă Partidul Democrat, aflat la guvernare în Moldova, nu abandonează ideea uninominalului. Dar stratagemele politice de la Chişinău se ramifică continuu, ceea ce impune eurodeputaţii să caute soluţii mai eficiente pentru a constrânge partidul de la guvernare, care inventează necontenit noi căi de ocolire a condiţionalităţilor europene. În asemenea circumstanţe, Parlamentul European are de gând să amâne pentru o lună votarea (adică pentru luna iunie) pe marginea asistenţei macro-financiare în valoare de 100 mil. EUR (Europa Libera, Mai 2017), programate pentru Moldova în perioada 2017-2018.

Bifurcarea realităţii moldoveneşti

Încrucişarea votului uninominal cu cel mixt şi adoptarea lor subită, în prima lectură, a debusolat opinia publică din ţară, dar şi mai mult instituţiile europene, cărora le devine greu să anticipeze corect acţiunile Partidului Democrat. Coabitarea reciproc avantajoasă cu opoziţia parlamentară îi permite guvernării să construiască strategii politice mai eficiente, devansând partidele aflate în opoziţie reală (PLDM, Platforma DA, PAS). Cele 74 voturi pentru sistemul mixt au evidenţiat relaţia de sincronizare între democraţii lui Vladimir Plahotniuc şi socialiştii, susţinuţi de preşedintele Igor Dodon. Chiar dacă promovează vectori geopolitici distincţi, guvernarea valorifică la maxim cooperarea de conjunctură cu opoziţia socialistă, care este folosită în calitate de opoziţie utilă (IPN, Mai 2017).

Totodată, guvernarea a excelat în implantarea sau în atragerea unui număr larg de organizaţii non-guvernamentale prietenoase guvernării, care apără activ sistemul mixt şi cel uninominal. Poziţia celor din urmă contrastează izbitor cu opinia altor exponenţi ai societăţii civile, consideraţi credibili şi la care de regulă apelează partenerii externi pentru evaluarea obiectivă a realităţii moldoveneşti în domeniul drepturilor omului, justiţiei, legislaţiei electorale etc. Deseori aripa societăţii civile care critică guvernarea este asociată de către media pro-guvernamentală cu opoziţia extra-parlamentară. Prin această asociere se încearcă discreditarea acesteia, alimentând reticenţa publicului faţă de ea şi faţă de opoziţia politică reală. Scopul final urmărit de guvernare este neutralizarea activismului civic în rândul cetăţenilor.

Artificilitatea crescândă a actorilor politici din Moldova şi a relaţiilor dintre aceştia reprezintă o provocare majoră pentru instituţiile europene. Astfel, acestea trebuie să înfrunte o dualitate de poziţii nu doar în rândul opoziţiei, dar şi a societăţii civile, în general cu privire la realitatea politică moldovenească şi în particular vizavi de schimbarea sistemului electoral.

Demonizarea opoziţiei 

Interesul popularilor şi liberalilor europeni, care împreună numără 284 din totalul de 750 de eurodeputaţi în actualul Parlament European, faţă de votul uninominal din Moldova, denotă o intensificare a dialogului între politicul moldovenesc şi cel european.

Totodată, nu doar opoziţia pro-europeană de la Chişinău dialoghează cu partidele pan-europene, dar şi guvernarea, a cărei “relaţii bune” cu social-democraţii europeni îi oferă un anumit sprijin în legislativul european. Aceasta ar putea explica de ce social-democraţii europeni nu s-au antrenat în nicio critică oficială contra schimbării sistemului electoral din Moldova.

Deocamdată, popularii şi liberalii sunt singurele forţe politice în legislativul european, angajate într-o monitorizare atentă a evoluţiilor politice din Moldova. Tot aceştia sunt gata să se înfrunte direct cu guvernarea moldoveană. Evitând să critice Parlamentul European, exponenţii guvernării banalizează intervenţia tandemului PPE-ALDE, limitând-o la o acţiune unilaterală a popularilor europeni. De asemenea, sunt criticaţi cu vehemenţă liderii opoziţiei (Maia Sandu, Andrei Năstase) pentru că ar exercita presiune prin intermediul Parlamentului European insistând pe stoparea finanţării europene.

Este o situaţie convenabilă pentru guvernare care deplasează atenţia de pe votul mixt spre soarta asistenţei europene, care ar fi ameninţată de opoziţie (Unimedia, Mai 2017). Evident, mesajele negative nu ocolesc nicidecum Partidul Popular European, cu care se asociază cei mai activi exponenţi ai opoziţiei – PAS, Platforma DA şi PLDM.

Scopul primar al democraţilor aflaţi la guvernare este de a deteriora imaginea opoziţiei extra-parlamentare. Dacă guvernarea reuşeşte să reducă din credibilitatea opoziţiei, atunci va fi afectată şi capacitatea acesteia de a mobiliza cetăţenii la proteste anti-guvernamentale în masă.

Trei scenarii

Scenariile de bază conform cărora poate fi estimată traiectoria asistenţei financiare europene depind de guvernare, opoziţie şi, respectiv, partenerii europeni. Pentru guvernare schimbarea legislaţiei electorale este echivalentă cu supravieţuirea politică, păstrarea intactă a piramidei puterii şi, desigur, imunitate în raport cu justiţia. Opoziţia vede în menţinerea legislaţiei electorale actuale o „fereastră de oportunitate” pentru înfrângerea democraţilor la alegerile din 2018. Partenerii europeni consideră că modificarea legislaţiei este acceptabilă dacă este inclusivă, transparentă, previzibilă şi orientată spre consolidarea sistemului pluripartidist.

Potrivit primului scenariu, guvernarea modifică legislaţia electorală, ignorând critica parlamentarilor europeni şi a altor instituţii europene. În acest caz, democraţii vor îmbunătăţi proiectul de lege privind votul mixt, deja adoptat în prima lectură, în baza recomandărilor formulate de Comisia de la Veneţia. Totodată, guvernarea va reaminti Comisiei Europene şi Consiliului UE despre necesitatea implementării Agendei de Asociere pentru 2017-2019, care la fel depinde de alocarea asistenţei de 100 mln EUR. Într-un final, deşi cu amânare, UE va fi nevoită să deblocheze asistenţa, focusându-se pe condiţionalităţile din alte sectoare. Cel mai târziu, asistenţa ar putea fi reluată în contextul summit-ului Partneriatului Estic de la Bruxelles din noiembrie 2017.

Cel de-al doilea scenariu prevede suspendarea procesului de modificare a legislaţiei electorale până la definitivarea şi semnarea Memorandumului privind asistenţa macro-financiară între Moldova şi UE. Odată ce Memorandumul va intra în vigoare, iar prima tranşă va fi efectuată, democraţii vor reveni în grabă la proiectul de lege privind votul mixt. Obiectivul major al guvernării este să garanteze perpetuarea puterii sale după 2018.

Al treilea scenariu ar însemna retragerea definitivă a proiectului de lege privind votul mixt, ca urmare a unor proteste în masă şi de durată, organizate de către opoziţia pro-europeană de la Chişinău. Intensitatea protestelor ar atrage atenţia europenilor şi ar fragiliza puternic poziţia autorităţilor. Chiar dacă supravieţuirea pe termen lung are o importanţă semnificativă pentru democraţi, stabilitatea guvernării lor pe termen scurt este şi mai importantă. Renunţarea la schimbarea sistemului electoral elimină obstacolele din calea asistenţei financiare promisă de către UE, iar guvernarea va căuta alte modalităţi mai sofisticate pentru a-şi asigura continuitatea politică.

În loc de concluzie...

Opoziţia pro-europeană de la Chişinău mizează foarte mult pe popularii şi liberalii europeni. Amânarea finanţării macro-financiare este însă puţin probabil să destabilizeze puternic guvernarea, care are acces la finanţarea FMI.

Cu toate acestea, un mesaj negativ din partea UE legat de finanţare va justifica noul val de critici din partea liderilor opoziţiei împotriva partidului de la guvernare, provocând noi surse de iritare în societate. În orice situaţie, UE trebuie să rămână actor neutru, chiar dacă impun condiţionalităţi dure faţă de guvernarea de la Chişinău. 

În condiţiile în care mecanismul de limitări şi echilibre („checks and balances”) este afectat de manifestările statului capturat, autorităţile pot fi constrânse să ţină cont de interesul public doar dacă există eforturi comune din partea opoziţiei pro-europene, societăţii civile credibile, mass-media independente, dar şi a cetăţenilor.

Totuşi, nicio presiune exercitată asupra guvernării nu va aduce rezultate majore, atât timp cât opoziţia eşuează să activizeze spiritul civic în rândul cetăţenilor. Intensitatea şi durata eventualelor proteste poate influenţa în mod esenţial comportamentul partenerilor europeni şi respectiv tonul discuţiei lor cu guvernarea de la Chişinău.

Articol realizat pentru IPN.