Despre limitele manifestaţiilor de protest organizate de Platforma „Demnitate şi Adevăr”

Pe 3 mai, Platforma Civică "Demnitate şi Adevăr" a organizat o manifestaţie de protest la care au participat zeci de mii de persoane, transformând respectiva mişcare într-o forţă de luat în seamă atât la nivelul societăţii civile, cât şi în interacţiune cu mediul politic. FOTO: rtr.md

Alianţa „Demnitate şi Adevăr”, o structură momentan informală a societăţii civile, va organiza un nou miting în Piaţa Marii Adunări Naţionale pe data de 7 iunie, duminică.

Mesajul acestei entităţi protestatare a ajuns deja la urechile a zeci de mii de cetăţeni, determinându-i să participe la manifestaţia de la începutul lunii mai, unul dintre cele mai mari mitinguri din Chişinău care au avut loc în ultimii câţiva ani. Privatizarea dubioasă a Băncii de Economii, urmată de devalizarea acesteia (între timp ar fi revenit la stat, ca acesta să îi ofere lichidităţile furate anterior), concesionarea Aeroportului din Chişinău către o companie obscură din Rusia, apoi dispariţia din conturile a trei bănci a unei sume care s-ar apropia de un miliard de dolari, sunt acte care au pus capac răbdării multor oameni. Aceste fapte desăvârşesc opera ingrată de pauperizare şi ţinere artificială într-o stare nesatisfăcătoare a milioanelor de basarabeni, o operă care durează de peste două decenii şi a cuprins foarte multe ilegalităţi. Despre unele s-a auzit, despre altele, deloc. Însă în aceste decenii, alte miliarde de dolari în credite, granturi şi donaţii din partea comunităţii internaţionale parcă au intrat în nisip, într-o republică atât de mică, iar nivelul de viaţă al cetăţenilor s-a degradat de la un an la altul. Faptul că aproape un milion de concetăţeni au luat drumul autoexilului în numele întreţinerii propriilor familii, în timp ce satele noastre se degradează şi dispar de pe hartă, iar o generaţie întreagă creşte fără să se poată bucura de compania şi îndrumarea părinţilor plecaţi peste hotare, este cea mai abominabilă infracţiune colectivă de care se face vinovată o clică formată din maxim câteva mii depersoane – cei care au avut până acum puterea, şi alţii care au parazitat împrejurul lor, profitând.

Ultimii ani, adică perioada din 2009 încoace, nu s-au remarcat printr-un progres real, palpabil al stării de lucruri din societate. Iar timp a existat – alte state au reuşit să progreseze mult mai mult într-un interval similar de timp. Georgia, de exemplu. Însă cred că putem afirma că în Republica Moldova acestor ani au existat realităţi paralele, în diferite domenii lucrurile au stat diferit. În timp ce populaţia nu a început să trăiască mai bine, relaţiile Republicii Moldova cu România şi Uniunea Europeană au avansat, s-a reuşit semnarea unor acorduri-cheie cu Uniunea Europeană care, fără îndoială, vor produce progres şi prosperitate în următorii ani. România se transformă în cel mai important partener economic al Republicii Moldova, graţie colaborării în domeniul energetic cu aceasta e posibil să eliminăm dependenţa totală de Rusia în problema asigurării cu resurse energetice. Sporirea legăturilor cu România este un factor de democratizare, pe termen mediu, al Republicii Moldova. Şi, nu în ultimul rând, de intrare pe filieră românească, a marilor investitori din Vest pe piaţa Republicii Moldova. Acestea sunt fapte care se vor întâmpla în următorii ani. Este adevărat că aportul guvernanţilor noştri la aceste evoluţii e mai curând legat de neîmpiedicarea anumitor procese naturale de joncţiune la nivelul societăţii româneşti pe ambele maluri ale Prutului, însă simplul fapt al existenţei unei guvernări pro-europene la Chişinău, fie şi la un nivel mai mult formal, este o condiţie indispensabilă continuării proceselor de reapropiere şi ancorare a Republicii Moldova în spaţiul comun european, al prosperităţii şi, nu în ultimul rând, va crea o stare de lucruri favorabilă, într-un viitor proiectabil, şi reunificării cu România.

Unica mea temere legată de manifestaţiile Platformei „Demnitate şi Adevăr” este legată de intenţia autodeclarată de a înlătura de la putere actuala guvernare. Nu că ea nu ar merita să fie înlăturată – guvernează cu asistenţa PCRM, s-a făcut părtaşă sau a stat impasibilă la comiterea unor mari ilegalităţi. Însă dacă în acest moment s-ar provoca o situaţie în care ar fi nevoie de convocarea unor alegeri anticipate, acestea ar fi câştigate la un scor mai mare de partide precum PSRM şi partidul lui Renato Usatîi, formaţiuni care ar pune capăt foarte rapid procesului de apropiere de spaţiul european – unica garanţie a progresului în Republica Moldova. Am redeveni o parte a spaţiului estic, dominaţi de Rusia din toate punctele de vedere, şi am fi nevoiţi să importăm o mulţime de „bune practici” de administraţie şi conduită din Rusia. Ne-am „reîntregi” cu Transnistria în cadrul unei federaţii – o potenţială reeditare a memorandumului Kozak din 2003.

Dezideratele Platformei „Demnitate şi Adevăr” pot fi susţinute până în punctul în care s-ar trece la acţiuni mai mult sau mai puţin revoluţionare pentru înlăturarea acestei guvernări. Nu pentru că ea nu merită înlăturată, ci pentru că un asemenea scenariu va aduce la putere, în câteva luni, forţe ostile integrării europene. Calific aceleaşi forţe politice drept antimoldoveneşti în esenţă, deoarece lucrează conştient împotriva intereselor moldovenilor.

Sper că liderii Platformei vor fi conştienţi de responsabilitatea ce le revine în faţa poporului, în contextul popularităţii pe care au dobândit-o şi a avântului pe care o iau manifestaţiile.