Cum creşte preţul energiei electrice de la producător la consumator

În unele cazuri, curentul ajunge să coste şi dublu, de la turbine la prizele consumatorilor. Partea leului îi revine furnizorilor. Şefii ANRE au pregătit o nouă metodologie prin care vor să elimine subvenţiile încrucişate.

A trecut mai bine de o lună de când o companie de distribuţie a energiei electrice a solicitat Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) să majoreze cu până la 14% tarifele la curent, dar până la modificarea lor nu s-a ajuns.

Victor Parlicov, directorul general al ANRE, explică amânarea prin faptul că în următoarele luni ar urma să fie examinată şi adoptată o nouă metodologie de calculare a tarifelor. „Metodologia existentă a fost aprobată pentru o perioadă de cinci ani, iar termenul de valabilitate a expirat încă la 17 august 2012. Totodată, au intervenit mai multe modificări în legislaţie şi acestea trebuie să fie luate în considerare în noile documente“, a precizat oficialul.

Proiectul noii metodologii prevede, între altele, că tarifele „trebuie să fie diferenţiate în funcţie de nivelul tensiunii reţelelor de distribuţie la care sunt conectate instalaţiile electrice ale consumatorilor, pentru ca fiecare categorie de consumatori să achite doar preţul real şi astfel să fie eliminate subvenţiile încrucişate“.
Până vor fi modificate tarifele, „Adevărul“ vă propune o incursiune în sistemul energetic, pentru a vedea care sunt etapele creşterii preţurilor şi pe ce trepte se scumpeşte cel mai mult curentul.

Energia hidro - ieftină, dar puţină

Există o percepţie precum că furnizorii cumpără energia electrică ieftină şi o vând scump şi astfel obţin profituri uriaşe. Într-adevăr, dacă luăm ca bază preţul curentului produs la singura centrală hidroelectrică, cea de la Costeşti, apoi acesta este ieftin. Tariful de producere este de 17 bani pentru un kilowatt şi este de aproape zece ori mai mic decât cel plătit de consumatori.

Costul mic se datorează faptului că turbinele sunt puse în funcţiune de apa care curge la vale pe Prut. Cota energiei produse la Costeşti este însă foarte mică în sistemul energetic şi de abia ajunge la 2% pe an. Posibilităţile de a majora producţia de energie hidro sunt limitate, aşa că aici nu putem să facem economii.

CET-urile sunt foarte scumpe

La polul opus sunt cele trei centrale termoelectrice, care livrează energia cu preţuri cuprinse între 1,37 lei şi 1,66 lei per kilowatt. Şi mai scump este curentul produs de o mini-centrală pe baza biocombustibilului – 1,73 lei.

Cel mai ieftin curent este produs de hidrocentrale, iar cel mai scump de CET-uri

Dacă am fi asiguraţi doar cu energie produsă de CET-uri, atunci am avea tarife cu 20-30% mai mari decât cele în vigoare. Ne salvează faptul că doar 19% din volumul curentului ajuns în prize este generat de turbinele CET-urilor. Cota cea mai mare de energie ne este însă livrată de Centrala de la Cuciurgan şi de furnizorul ucrainean DTEK Power Trade. Anul trecut cele două companii ne-au asigurat aproape 80% din necesarul de energie şi ne-au vândut kilowattul la un preţ mediu de 81,53 bani, în creştere cu 11,67 bani comparativ cu anul 2011.

Furnizorii iau partea leului

Toată această energie din diferite surse a avut în 2012 un preţ mediu de 94,83 bani/kWh. La consumatori însă a ajuns la un tarif mediu de 152,6 bani, adică cu 61% mai mult.

Următorii care intervin în lanţul valoric este întreprinderea de stat Moldelectrica, care asigură transportul şi serviciile de dispecerat. Datele ANRE arată că în anul 2012 serviciile acesteia au adus un plus de cost de 7,53 bani, iar luând în calcul şi consumul tehnologic în reţelele de transport adaosul a fost de 10,31 bani/kWh, adică circa 7% din tariful final plătit de consumatori.

Anul trecut, la consumatori un kilowatt a ajuns, în medie, cu 61% mai scump decât preţul de producere

Cele trei companii de distribuţie şi furnizare a energiei: RED Nord, RED Nord-Vest şi Gas Natural Fenosa (care ne emit şi facturile) preiau energia de la Moldelectrica şi o pun la dispoziţia consumatorilor. Aici au loc şi cele mai substanţiale creşteri de preţ.

Astfel, serviciile de distribuţie, dar şi consum tehnologic cu pierderile din reţelele de distribuţie au adus un plus de cost de 47,46 bani pentru un kWh. Şi aici sunt diferenţe mari. De exemplu, dacă la Gas Natural Fenosa acest adaos la un kilowatt e de 44,3 de bani, apoi la RED Nord-Vest de 61,6 de bani, adică cu 39% mai mare. Costurile se datorează faptului că aceştia se ocupă, pe lângă distribuirea propriu-zisă, de diverse reglaje, administrează şi reţele foarte extinse (de la stâlpi, linii electrice, la prize), care necesită investiţii mari.

Populaţia şi micii întreprinzători plătesc cel mai mult

Şi consumatorii se împart în mai multe categorii, grupate, deocamdată, pe nivelul de tensiune la care sunt conectate instalaţiile electrice. Cei mai „favorizaţi“ par a fi consumatorii industriali conectaţi la liniile electrice de 35 şi 110 kV. Pentru ei tariful este de 120 de bani în cazul RED Nord şi RED Nord-Vest şi de 117 bani/kWh pentru Gas Natural Fenosa. Tariful mic se datorează unor costuri mai mici de livrare a curentului.

Profesorul Nicolae Mogoreanu consideră că acestea ar putea fi şi mai mici pentru consumatorii mari.
Următorii sunt consumatorii conectaţi la liniile electrice de 6 şi 10 kV, care plătesc între 140 bani un kilowatt în cazul Gas Natural Fenosa şi 157 bani pentru cei deserviţi de RED Nord şi RED Nord-Vest. Cei mai năpăstuiţi par a fi micii agenţi economici, instituţii publice şi populaţia care achită de la 1,58 lei la 1,73 lei pentru un kilowatt. Dar şi costurile reale sunt mai mari, chiar depăşesc valoarea tarifului final, plătit de exemplu de consumatorii casnici.

În consecinţă, avem mărfuri scumpe şi necompetitive

Menţinerea unui tarif mai mic decât costul real este însă criticată de specialişti, deoarece este în detrimentul agenţilor economici, care în final achită un tarif mult mai mare decât costul real, iar o astfel de politică tarifară face mărfurile moldoveneşti să fie scumpe şi necompetitive.

„Populaţia, dacă nu achită direct costul real al curentului electric, îl plăteşte ulterior la achiziţia serviciilor şi mărfurilor. Or, un tarif mare în raport cu costul real, stabilit pentru întreprinderi, este oricum inclus în costul final al producţiei. Tarifele actuale sunt convenabile consumatorilor casnici înstăriţi“, susţine Nicolae Mogoreanu, preşedintele Asociaţiei Consumatorilor de Energie.

Tarifele, de la producători la consumatori (2012)

• Producători – 94,83 bani/kWh, inclusiv cei autohtoni - 150,81 bani/kWh, energia importată din Ucraina sau cumpărată de la Cuciurgan – 81,53 bani/kWh;
• Transport şi consum tehnologic – 10,31 bani/kWh;
• Distribuţie şi pierderi – 47,46 bani/kWh;
• Tarif final mediu anual -  152,6 bani/kWh.