Viaţa şi moartea lui Mefisto de pe o casă din Sankt Petersburg

Un basorelief al lui Mefisto a fost dărâmat de pe faţada unei case din Sankt Petersburg, ocrotită de stat, o clădire - monument arhitectural. Locuitorii Petersburgului cred că isprava este a „activiştilor ortodocşi”, deşi nu există dovezi clare în acest sens, clădirea aflându-se în vecinătatea unei biserici aflate în construcţie.

Nişte necunoscuţi au dărâmat figura unui demon cu aripile desfăcute de pe faţada unei clădiri vechi din Sankt-Petersburg. Este vorba despre statuia lui Mefisto de pe casa Lişnevski. Vizavi de casa Lişnevski de şase ani se construieşte o biserică. Locuitorii capitalei de nord a Rusiei îi suspectează pe enoriaşii bisericii că au doborât statuia demonului.

Proprietarul apartamentului deasupra căruia se afla statuia demonică, Kirill Alekseev a declarat că muncitorii au venit în ziua de 26 august pe la 10 dimineaţa. „Muncitorii nu s-au prezentat, au refuzat să spună cine i-a trimis, dar au rugat să fie ferite maşinile, pentru a bate faţadă clădiri şi a verifica starea tencuielii”. Kirill a plecat, însă când s-a întors după ora mesei a văzut că Mefistofel a dispărut de pe faţada casei sale.

Mefisto din 1911

Deputatul Adunării Legislative din Sankt-Petersburg, Aleksandr Krobinski, a depus o plângere la poliţie în care a calificat incidentul drept o faptă a „Statului Islamic ortodox”. Acesta a cerut poliţiei să găsească vandalii. Mefisto de pe casa Lişnevski îi deranja pe ortodocşi şi în urmă cu o sută de ani.

Arhitectorul Aleksandr Lişnevski a proiectat case în Sankt Petersburg începând cu anul 1902. În anul 1911 Mefistofelul de pe clădirea proiectată de Lişnevski nu a uimit pe nimeni. Înainte de aceasta, arhitectul a reuşit să edifice la intersecţia străzilor Sadovaia şi Voznesenski o casă decorată cu vampiri, grifoni, himere, demoni şi alte creaturi mitologice.

În vizorul bisericii din 1914

Unii specialişti consideră că Lişnevski l-a creeat pe Mefisto inspirându-se după chipul lui Feodor Şaliapin care l-a jucat pe „Mefisto” în opera Faust de Charles Gounod. Locuitorii Petersburgului erau obişnuiţi cu demonii de pe faţadele caselor. Cu toate acestea prima dezbatere cu privire la Mefistofelul lui Lişnevski a avut loc în 1914, după trei ani de la instalarea statuii. Atunci s-a pus problema ca membrii comitetului pentru construcţii a sinodului, responsabil pentru repararea, restaurarea şi construcţia edificiilor bisericeşti, să scrie un set de reguli care vor stabili „influenţa bisericii iluminate asupra arhitecturii civile”. Iniţiativa urmărea scopul de a preveni răspândirea mesajelor păgâne pe case şi clădiri. Cu toate acestea nu s-a ajuns la materializarea acestei iniţiative.

Cu toate acestea, „Casa Mefistofel”, după cum o numesc localnicii, a supravieţuit 100 de ani fără schimbări.

Acum zece ani, protoiereul Konstantin Gulitaev a venit cu ideea de a construi în faţa „Casei Mefistofel” o biserică. Argumentul oamenilor bisericii a fost că în acel loc a trăit sfânta Xenia din Petersburg.

Protest pro-Mefisto

Circa 400 de persoane au particpat la un miting în faţa „Casei Mefistofel” pe 30 august cerând restaurarea basoreliefului cu demon. Aceştia au scandat „Da pentru Mefistofel, nu obscurantismului”.

Locuitorii şi-au adus aminte că în ziua în care basorelieful a fost dărâmat, rămăşiţele acestuia au fost suite într-un automobil marca „Gazel” chiar sub supravegherea unui ofiţer de poliţie.

Localnicii consideră că vinovaţi de dispariţia lui Mefisto sunt „activiştii ortodocşi”. „În cel mai apropiat timp vom fi nevoiţi să ne luăm rămas bun de la anumite frumuseţi arhitecturale, monumente şi exponate de muzeu. Atunci toţi îşi vor da seama că de la preoţii şi viziunile lor nu ne putem aştepta la altceva decât la vandalism, grosolănii şi tot soiul de restricţii”, a declarat publicistul şi ex-deputatul Aleksandr Nevzorov.

Reacţia Bisericii

Eparhia de Sankt Petersburg a calificat informaţia privind implicarea enoriaşilor în acest incident drept o dezinformare. „Nu există decât ipoteze, aluzii ciudate. Toată informaţia tirajată de mass-media nu are absolut nici un argument, care ar face conexiunea între incident şi eparhie sau enoriaşi”.