Provocările ascunse în spatele modernizării militare a Rusiei

Kremlinul va prezenta public noile sale achiziţii militare la parada de Ziua Victoriei ce va avea loc pe 9 mai. Defilarea se va concentra pe numărul noilor vehicule militare dezvoltate de industria de apărare internă, adevărate pietre de temelie ale modernizării armatei ruseşti.

Însă acest spectacol public grandios contrazice provocările semnificative cu care Kremlinul se confruntă în eforturile sale de modernizare şi îmbunătăţire a capacităţilor de apărare, se arată într-o analiză Stratfor.

Provocarea cea mai mare pentru Rusia este criza actuală din Ucraina, care practic testează capacitatea militară a Rusiei, se arată într-o analiză Stratfor. Sancţiunile Occidentului declanşate de acţiunile Rusiei în Ucraina şi scăderea preţului la petrol au slăbit economia rusă şi implicit au comprimat şi mai mult industria. Aceste restricţii au forţat Rusia să se reorienteze pe pieţele externe şi să-şi stimuleze producţia internă pentru a avea o industrie de apărare competitivă. Ucraina a jucat mult timp un rol important în industria de apărare a Rusiei ca furnizor de subcomponente. Sub Uniunea Sovietică, Ucraina a jucat un rol esenţial în fabricarea de elicoptere, avioane si nave, precum şi arme strategice. Aceste legături au durat, chiar şi după sfârşitul Războiului Rece, în 1991. Plecarea preşedintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici şi izbucnirea crizei la Kiev au avut efecte directe şi profunde asupra capacităţii Rusiei de a produce echipamente militare.

Dependenţa de Ucraina

De când Rusia a anexat Crimeei în 2014 şi a început să se implice în estul Ucrainei, această relaţie s-a tensionat foarte mult. Rusia se confruntă acum cu o posibilă întrerupere de furnizare a unor subcomponente de importanţă majoră pentru domeniul militar. Conflictul din Ucraina a afectat şi contractele cu furnizorii externi. Întârzierea livrării de nave Mistral în Franţa este doar un exemplu. Lanţurile de aprovizionare au devenit nesigure.

O mare pierdere pentru Rusia, în timpul crizei ucrainene, a fost producţia Ucrainei de motoare pentru elicopterele ruseşti. Livrarea odată sigură a acestor motoare în Rusia este acum periclitată şi Kievul caută în mod activ pieţe alternative. Ca răspuns, Rusia a cautat să importe aceste componente speciale apelând la alte pieţe.

Rusia caută alţi parteneri

Pentru Rusia reorientarea importurilor este esenţială pentru diminuarea riscului de întrerupere a aprovizionării subcomponentelor. Chiar înainte de conflictul din Ucraina, Rusia era pe traiectoria clară de a limita dependenţa sa de importurile din industria de apărare. Între 2007 şi 2010, ponderea elicopterelor ruseşti ce aveau motoare ucrainene a scăzut de la 95% la 70%. Conflictul din Ucraina a forţat Moscova să accelereze acest proces. În acest sens, Rusia a fost forţată să se modernizeze militar şi să acorde prioritate dezvoltării anumitor sectoare, atât pentru a limita costurile cât şi pentru a-şi menţine un nivel de auto-suficienţă militară.

Regândirea cheltuielilor militare

Recentele scăderi ale preţurilor la energie la nivel mondial au slăbit economia Rusiei, dependentă în mare parte de exportul de resurse naturale. Guvernul a fost deja nevoit să amâne noi programe de dezvoltare. Chiar şi cu o extindere a bugetului apărării cu 20%, guvernul a trebuit să amâne pentru 10 ani un program de investiţii de armament de 70 de miliarde dolari pentru al treilea an consecutiv. S-a amânat şi un acord cu India pentru dezvoltarea comună a avioanelor T-50 şi s-au abandonat aproape jumătate din sectoarele aflate în industria de apărare rusească din cauza lipsei lor de competitivitate. Aceste scăderi ale cheltuielilor de apărare reduc cantitatea de bani alocată industriei de apărare internă şi developează dependenţa industriei de veniturile provenite din vânzări externe. Planurile Moscovei de a creea o industria de apărare mai competitivă sunt menite să contribuie la creşterea veniturilor. Pentru moment, Moscova a reuşit în mare măsură să-şi menţină cheltuielile militare. Cu toate acestea, pentru a menţine un sector solid de apărare pe viitor, guvernul va trebui să echilibreze nevoia sa directă faţă de anumite necesităţi de producţie şi nevoia de modernizare. Prin limitarea domeniului de aplicare a unor programe sau a numărul de subsisteme din producţie, guvernul poate să se asigure că programele sale cele mai utile rămân suficient de productive pentru a furniza armatei resursele militare necesare şi pentru a exporta cu succes în străinătate. Între timp, se pot aloca fonduri, respectiv capacitaţi noi de producţie, pentru a dezvolta noi tehnologii, astfel încât sistemele de apărare ruseşti să rămână competitive pe piaţa mondială, atât în termeni de calitate cât şi în termeni de preţ. Pentru a executa acest act de echilibrare financiară, Rusia ar putea să reducă finanţarea pentru sistemele perimate.

Rusia, între ambiţie şi risc

Cea mai mare motivaţie din spatele industriei de apărare este planul ambiţios de modernizare al armatei Rusiei, care a fost pus în mişcare cu mult înainte de criza din Ucraina şi începutul stării generale de înrăutăţire a economiei naţionale. Sensul planului a inclus atât ideea de dezvoltare a unor sisteme noi de armament precum şi ideea de a creea unităţi militare de dimensiuni mai mari. Un flux masiv de venituri a curs în industria de apărare. Dependenţa de aceste venituri, cu toate acestea, reprezintă un risc pentru sectorul de apărare. Aceste programe ambiţioase de dezvoltare pot avea un succes mai redus decât cel anticipat, iar volumele de achiziţii militare se vor comprima în situaţia în care armata este forţată să facă reduceri de cheltuieli de anul viitor.

O problemă majoră va apărea când armata îşi va reduce achiziţiile de avioane, tancuri sau alte sisteme militare. Reducerea cererii ar creşte costul producând ceea ce este cunoscut în industria de apărare ca ”spirala morţii”, un fenomen spontan prin care preţurile se erodează rapid. Pentru a evita acest rezultat, Rusia trebuie să-şi consolideze industria de export pentru a menţine o economie viabilă şi pentru compensa costurile de dezvoltare.

Parteneri noi: China

Pentru a compensa costurile de dezvoltare şi pentru a garanta pieţele externe fiabile pentru sistemele de armament din Rusia, Moscova a urmărit parteneriate de dezvoltare cu diversi actori globali de încredere. În trecut, India a fost un partener pentru un astfel de program. Întârzierile semnificative din domeniul dezvoltării precum şi preocupările faţă de producţie şi calitate au pus sub semnul întrebării unele dintre aceste proiecte. India are în vedere susţinerea programului de dezvoltare a avionului T-50. În acest caz, Rusia ar trebui să-şi asume costurile de dezvoltare şi ar trebui să găsească un nou cumpărător.

Ca rezultat, Rusia colaborează cu China pentru a dezvolta rachete, nave de razboi, motoare, elicoptere de transport şi aeronave. China oferă o serie de capabilităţi pe care Rusia nu le are. Cooperarea cu China înseamnă de principiu dezvoltarea industriei de apărare rusească prin finanţare chineză. Acest lucru calmează tensiunile şi îngrijorările Rusiei faţă de bugetul său.

Viitorul armatei ruse

În final, longevitatea şi competivitatea sistemului de apărare rusesc depinde de factorul autosusţinerii.Acest lucru este cu atât mai adevărat având în vedere concurenţa altor state pe pieţele de export. Abilitatea Rusiei de a susţine un buget al apărării într-o manieră constantă şi substanţială şi năzuinţa de a îndeplini obiectivele de modernizare propuse va detemina succesul acestui sector în viitor. Pe de altă parte, abilitatea Rusiei de a rămâne competitivă pe pieţele de export va depinde mult de calibrarea sa între minimizarea costurilor de producţie şi dezvoltarea capacităţii militare pentru a limita dependenţa cauzată de importurile de subcomponente.