Procuratura Generală anunţă că a oprit presiunile procurorilor anticorupţie asupra judecătorilor care nu „dau soluţiile solicitate” de către procurori
0
Procuratura Generală anunţă că a examinat adresarea unui grup de magistraţi de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, cu privire la presiunile exercitate de către unii procurori în scopul influenţării deciziilor judecătoreşti.
Verificările au arătat că pe parcursul anului 2019 Procuratura Anticorupţie a înregistrat 62 de procese penale cu privire la pretinse fapte prejudiciabile săvârşite de către judecători, 55 din ele fiind înregistrate în a doua jumătate a anului 2019.
Analizând cauzele care au generat creşterea numerică a sesizărilor cu privire la pretinse acţiuni ilegale săvârşite de către judecători au fost identificate două situaţii.
Una din aceste cauze este iniţierea mai multor procese penale în temeiul art.3521 Cod penal, cu privire la pretinse falsuri în declaraţii la completarea şi depunerea declaraţiilor anuale de avere şi interese pentru anul 2018, sesizate de către deputaţii în Parlamentul Republicii Moldova.
A două cauză se referă la iniţierea proceselor în baza rapoartelor de autosesizare a procurorilor Procuraturii Anticorupţie vizând pretinse acţiuni ilegale ale judecătorilor, manifestate prin pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii (art.307 CP). Din cele 20 de procese penale, înregistrate de procurorii anticorupţie sub acest aspect, 11 au vizat acţiunile şi deciziile magistraţilor de la Curtea de Apel Chişinău şi judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.
Studiul a reliefat că o parte dintre aceste autosesizări pot fi calificate ca mijloc represiv faţă de judecătorii care nu „dădeau soluţiile solicitate” de către procurori în demersuri – formă voalată de imixtiune în activitatea de înfăptuire a justiţiei.
Spre exemplu, respingerea de către judecători a demersului cu privire la aplicarea arestul preventiv era catalogat de procurorii anticorupţie ca ”încheiere ilegală”, în condiţiile în care nu exista o decizie a Curţii de Apel sau o sentinţă definitivă pe caz.
Chiar dacă ulterior respectivele procese penale au fost clasate de procurorii anticorupţie sau s-a dispus neînceperea urmăririi penale, aceştia au făcut uz de mijloace cu tentă de influenţare a poziţiei magistraţilor la înfăptuirea justiţiei pe cauzele penale, instrumentate de ei. Deşi aparent se încadrează în limitele legii, aceste mijoace se află la limita legalităţii, dând de bănuit că interesul acestor procurori a fost de a pune presiune pe judecători şi a obţine decizii ”confortabile” pentru organul de urmărire penală.
În paralel cu înregistrarea unor asemenea sesizări, la indicaţia fostei conduceri a Procuraturii Anticorupţie, în unele cazuri a fost dispusă şi sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii pentru iniţierea procedurilor de tragere la răspundere disciplinară, iarăşi, în condiţiile în care nu exista o hotărâre definitivă a Curţii de Apel.
Prin urmare, procurorul general, Alexandr Stoianoglo. a solicitat tuturor procurorilor-şefi să ia act de cele constatate şi să nu admită, pe viitor, astfel de practici atâta timp cât cauza nu este soluţionată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.