Iurie Leancă: Aducerea comuniştilor la putere, o trădare

Fostul premier Iurie Leancă apreciază că includerea comuniştilor în arcul de guvernare reprezintă o trădare a votului acordat de cetăţeni pentru apropierea de UE. Totodată, Iurie Leancă crede că actualul guvern nu a făcut nici un pas pentru realizarea reformelor necesare pentru parcursul european. Referitor la foştii săi parteneri politici, Iurie Leancă nu are decât regrete, însă este încrezător în proiectul noului partid pe care l-a demarat.

Formaţiuni doar declarate pro-europene

Ce presupune actualul dumneavoastră proiect politic şi cum decurge implementarea lui?

Acest proiect se vrea o construcţie, o nouă formaţiune politică alternativă sistemului existent astăzi. Acest proiect s-a născut şi se conturează nu din alegerea mea sau a colegilor mei, ci vine din necesitatea de a veni cu o ofertă alternativă pentru societate. De alternativă a felului cum se elaborează deciziile, o alternativă a felului cum se construieşte tot sistemul politic, o alternativă la formaţiunile care s-au declarat proeuropene, dar din păcate nu au făcut altceva decât să inducă în eroare electorul proeuropean al Republicii Moldova şi să corupă însăşi ideea de europenizare şi modernizare a Republicii Moldova. Ne dorim să creem un partid european nu doar prin denumire, ci prin esenţă şi pe acest motiv vom încerca să construim aici partidul într-o strânsă conlucrare cu partenerii noştri din Occident, fie că este vorba de fundaţia Adenauer, fie că este vorba de instituţiile americane care se ocupă de promovarea democraţiei în spaţiul nostru. Cerem un exemplu de construcţii de partide, de conlucrare, de motivare a membrilor a simpatizanţilor partidului. Unde ne aflăm astăzi?! Cunoaşteţi că am reuşit să conturăm un grup de iniţiativă şi acest grup de iniţiativă a iniţiat procedura de creare a partidului conform standardelor şi cerinţelor cadrului general legal din Republica Moldova.(…) Vom încerca să exprimăm această gamă largă de interese ale populaţiei din Republica Moldova şi vom face tot ce e posibil ca prin acţiunile noastre, prin iniţiativele noastre să încercăm să depăşim anumite linii de divizare care cineva voluntar sau involuntar le-a trasat pe teritoriul Republicii Moldova, şi nu mă refer doar la linia de divizare trasă pe râul Nistru ci mă refer la cele de la nord şi sud, care din păcate au lăsat nu doar urme, dar care ar putea să aibă un impact negativ asupra evoluţiilor din Republica Moldova în cazul în care aceste probleme nu sunt discutate.
 

Readucerea comuniştilor – o trădare

Referitor la ideea de Republica Moldova ţară europeană, ideea de Uniunea Europeană în general la noi, nu credeţi că e deja compromisă cumva?

Din păcate am avut anumite probleme şi până la alegerile din 30 noiembrie, dar atunci problemele se datorau în mod special faptului că nu reuşisem să avem o comunicare bine construită, comunicare care ne-ar fi permis să ajungem la fiecare cetăţean din Republica Moldova, explicându-i foarte clar ce înseamnă modernizarea Republicii Moldova, explicându-i că nu e doar un proces de modernizare, este şi un proiect de alegere civilizaţională, este şi un proiect, dacă doriţi, geopolitic. În mod special nu reuşisem atunci să explicăm de unde vine asistenţa, de unde vine sprijinul pentru modernizarea instituţiilor, sprijin mă refer la cel politic, cel de expertiză, cel financiar şi de unde poate veni presiunea de care avem nevoie pentru a reforma justiţia, pentru a lupta cu corupţia, pentru a diminua sărăcia din Republica Moldova. Din păcate după 30 noiembrie aceste probleme de lipsă de comunicare suficient de bine integrată au fost aplificate prin aceste negocieri de culise care au rezultat în crearea unei alianţe minoritare, dar susţinută de Partidul Comuniştilor. Readucerea comuniştilor în actul guvernării a însemnat nu doar trădarea cetăţenilor care şi-au exprimat votul pentru susţinerea parcursului european, din păcate a însemnat mult mai mult decât acest lucru. În primul rând a însemnat faptul că o bună parte din societatea moldovenească şi-a pierdut speranţa. Anul 2014 a fost unul foarte complicat, cu războiul din Ucraina, cu sancţiuni impuse nouă de Federaţia Rusă, cu tot felul de implozii ba în sud, ba în nord, proteste ale fermierilor şi aşa mai departe, şi totuşi anul 2014 a fost un an plin de speranţe, şi nu doar speranţe, dar şi realizări. Mă refer la regimul fără vize, mă refer şi la gazoductul Iaşi-Ungheni, mă refer la proiecte de infrastructură, mă refer la grădiniţe, şcoli, apeducte, semnarea Acordului de Asociere care, în momentul în care am fi venit cu substanţă în implementarea lui, ne-ar fi ajutat să întradevăr să ne rupem de unde suntem şi să ne mişcăm înainte şi a fost şi un an de creştere economică, am majorat salariile, pensiile pentru categoriile cele mai vulnerabile.

Noul guvern nu s-a angajat în reforme

Iată că în 2015 aceste speranţe cumva au dispărut urmare a acestor negocieri de culise lipsite de transparenţă şi în mod special lipsite de sens fiindcă, iată că deşi acest guvern minoritar există deja de o lună şi ceva, nu am văzut nici o reformă în care să se fi angajat ei, reformă de care avem noi nevoie în primul rând societatea noastră, reforme pe care ni le cer pe bune dreptate partenerii noştri externi şi în lipsa cărora nu vom avea nici sprijin financiar, nici sprijin de alt gen. Actul de după 30 noiembrie a contribuit la coruperea acestei idei, fiindcă partidele care se vor proeuropene din păcate au trădat această categorie proeuropeană şi totodată au generat o lipsă tot mai mare de încredere din partea partenerilor noştri. Uitaţi-vă doar un simplu exemplu: până la alegerile de la 30 noiembrie cu motive bine argumentate, deci cu o abordare raţională, mizam că în acest an, 2015, vom putea chiar, în anumite condiţii, să depunem cererea de aderare la Uniunea Europeană. Arătaţi-mi dacă cineva din actul guvernamental mai vorbeşte astăzi, dacă cineva mai crede că această cerere ar putea fi prezentată în acest an, sau chiar şi anul viitor, iar fără o mişcare înainte, fără o schimbare a calităţii relaţiilor noastre, Moldova nu are perspective, şi din păcate nu doar la Chişinău nu mai vorbeşte nimeni despre a depune o cerere. Nici partenerii noştri cheie din UE, şi asta v-o spun în cunoştinţă de cauză, nu mai vorbesc despre această prespectivă. Citeam recent interviul cu Carl Bildt, fostul ministru de Externe al Suediei, unul dintre cei care mereu a insistat pe perspectiva europeană a Republicii Moldova şi acum şi-a schimbat retorica spunând că Moldova, în urma acestor evoluţii, mai bine zis involuţii, urmează să se axeze pe îndeplinirea Acordului de Asociere. Iată că, din păcate, prin tot ce s-a întâmplat după 30 noiembrie încoace, voluntar sau involuntar, cred că mai degrabă arbitrar, s-a dat o mare lovitură asupra acestei aspiraţii a noastră de a deveni un stat funcţional european.

Cererea de aderare, amânată

Ştiţi şi dumneavoastră că domnul Tapiola, când a prezentat raportul de progres al Republicii Moldova în cadrul Politicii Europene de Vecinătate  de asemenea a fost întrebat despre prespectiva depunerii cererii de aderare şi s-a arăta destul de sceptic din acest punct de vedere

Păi domnul Tapiola s-a pronunţat în numele Comisiei Europene fiindcă nu a fost raportul domniei sale, a fost raportul prezentat din partea Comisiei Europene, deci avea tot mandatul din partea superiorilor săi de la Bruxelles. Raportul a arătat că din păcate ritmul, şi aşa pe anumite domenii foarte lent, şi mă refer la reforma justiţiei, procuratorii, la lupta împotriva corupţiei, la eradicarea sărăciei, s-a încetinit şi mai mult, şi acest lucru sigur că pe toţi pe noi ne înspăimântă, ne îngrijorează la maxim. Guvernarea de după alegerile din 30 noiembrie trebuia să se axeze imediat pe reforme, să invite imediat misiunea Fondului Monetar pentru că doar printr-un memorandum cu Fondul Monetar noi am fi primit, dacă doriţi, girul, faptul că întradevăr guvernarea se mişcă pe domeniile unde e nevoie de a veni cu intervenţii dramatice sau radicale, unde e nevoie de operat schimbări, astfel încât în doi-trei ani societatea să vadă efectele pozitive, benefice ale acestor schimbări. Din păcate e o stagnare totală pe care o văd eu. Această majoritate PD-PLDM-PCRM este una foarte nefuncţională. Vedem cum se derulează votul pe diverse proiecte şi nu-mi dau seama cum au de gând ei să ducă ţara în direcţia necesară în continuare. Chiar nu înţeleg ce planuri, ce obiective şi ce pârghii, în mod special, avem.

Fiecare partid trebuie să-şi asume o parte din vină

Aţi mai fost întrebat, dar totuşi rămâne cumva de actualitate întrebarea. De ce credeţi că nu a fost posibilă formarea unei coaliţii cu PL-ul şi cine e de vină de acest lucru?

Eu am mai comentat pe acest subiect întradevăr şi am zis că fiecare dintre cele trei partide trebuie să-şi asume o parte din vină pentru acest fiasco. Poate unele au fost mai puţin interesate, altele mai mult interesate, dar nu mă voi lansa în speculaţii fiindcă chiar nu e cazul. Nu au decât istoricii şi analiştii să evalueze cine a fost mai vinovat şi cine a fost mai puţin de vină. Tot ce ştiu eu, că din păcate atunci când am mers în Parlament cu proiectul programului de guvernare şi cu o componenţă care am prezentat-o colegilor din Parlament, în cazul în care colegii din PL ar fi votat oferta, astăzi eventual ne-am fi aflat în altă situaţie. Astăzi eventual ne-am fi aflat în altă perioadă nu doar pe plan intern, dar şi cu un alt sprijin din afară, dar aşa am generat doar semne de întrebare, suspiciune, neîncredere şi iată situaţia pe care o constat din păcate.

Dată fiind realitatea actuală din punct de vedere politic, din punct de vedere a ideii de integrare europeană, dumneavoastră personal cum vă faceţi atractiv faţă de ceilalţi din sistemul politic, respectiv noul dumneavoastră partid?

Niciun partid nu a venit cu ideea de a avea o fundaţie, un institut politic cum am făcut noi. Această fundaţie politică va avea acord de colaborare cu intituţiile din Germania, Bruxelles. Accentul se va pune pe echipă, nu pe lider. În momentul în care liderul se schimbă e important ca nucleul, echipa să fie funcţională. O singură persoană nu poate influenţa într-o manieră pozitivă sau negativă. Avem o problemă acum, faptul că oamenii de afaceri, oamenii simpli vor să ne ajute, dar se tem că vor fi persecutaţi. Prin sate oamenii de afaceri sau cei care vor să ne susţină ne-au arătat dovezi că sunt intimidaţi şi de poliţie şi de fisc. Sper că Ministerul Justiţiei care benefiziază de asistenţa de 60 milioane de euro din partea Comisiei Europene să demonstreze că merite această asistenţă.

Regrete faţă de foştii colegi

Ce părere aveţi despre obstacolele pe care vi le pune PLDM?

Nu-mi rămâne decât să regret. PLDM-ul s-a născut la rândul său într-un context complicat, când comuniştii erau la putere şi aveau o tendinţă autoritară, creând tot felul de probleme pentru colegii care au iniţiat proiectul PLDM. PLDM ar trebui să îşi amintească de propria istorie, dar ne tratează cu anumite reflexe care vin din acea epocă. Sunt regretabile. Speram ca în cinci ani de guvernare democratică lucurile s-au schimbat, dar constat că se întâmlă altceva, din păcate. Dar asta ne mobilizează şi ne întăresc decizia mie şi colegilor mei că am făcut alegerea corectă atunci când ne-am lansat în acest exerciţiu. Mi-aş dori mult să avem o competiţie de idei, argumente, soluţii. De o imagine pozitivă în baza căreia cetăţeanul să aleagă, să dezaprobe sau să susţină activitatea unei formaţiuni politice şi să nu ne plasăm în zona acestui PR negativ, murdar. Sper că şi colegii mei din alte fracţiuni ar vrea să arate că Republica Moldova în cinci ani totuşi a progresat şi cultura politică a atins o maturitate. Noi nu am admis nicio acţiune ilegală, de exemplu, finanţare din afară, aşa că nu există motive pentru a întreprinde astfel de acţiuni.