Cum este organizat „Oraşul Demnităţii”

Pe parcursul celor cinci zile de protest din centrul Chişinăului, numărul corturilor instalate de manifestanţi a fost în creştere. În această perioadă, PMAN a devenit locul în care s-a edificat un adevărat oraş, numit al Demnităţii. Aici funcţionează chiar şi o primărie, un punct medical, un centru de comandă al forţelor de ordine, o cantină, un punct de colectare a donaţiilor şi un birou de avocaţi.

În Piaţa Marii Adunări Naţionale sunt instalate peste 300 de corturi care continuă să se înmulţească. Dacă lucrurile vor continua în acest ritm, peste câteva zile piaţa va deveni neîncăpătoare.

Primăria oraşului

Modul în care funcţionează „oraşul Demnităţii” demonstrează faptul că oamenii, uniţi în jurul unui scop, au capacitatea de a se auto-organiza. Astfel, în PMAN au apărut mai multe instituţii edilitare: cea mai importantă, probabil, este instituţia primăriei, care este reprezentată de un cort aflat în centrul orăşelului şi în care se află două mese şi câteva scaune. Aici o găsim pe consiliera Veronica în timp ce face însemnări într-un registru. „Primăria noastră are funcţia de a colabora cu protestatarii, de a afla problemele lor. Noi înregistrăm persoanele din corturi - dacă vin rudele, acestea trebuie să ştie unde să-şi găsească apropiaţii”, explică Veronica. „Orăşelul Demnităţii” are toate atributele unei urbe. Corturile sunt numerotate, pe unele se află plăci cu numele localităţii de unde provin protestatarii cazaţi în acel cort.

Primarul lipseşte de la birou

Primarul oraşului este voluntarul şi activistul Vasile Costiuc, fost candidat la funcţia de primar al Chişinăului în cadrul alegerilor locale generale din 14 iunie 2015. Primarul Costiuc nu se află însă în cortul primăriei: a plecat să-şi ia fiul de la şcoală. Veronica ne spune că primăria are şi un grup de consilieri format din voluntari. Pentru a deveni consilier este suficient să depui o cerere la primărie care, cel mai probabil, va fi avizată pozitiv. „Ne vom întruni curând în şedinţa consiliului şi vom denumi străzile”, mai spune Veronica.

Cantină non-stop

Locul cel mai aglomerat este cantina orăşelului. Acolo se strâng protestatarii flămânzi, dar şi cei care donează produse alimentare. Probabil, cantina protestatarilor este singura ospătărie din Chişinău care funcţionează non-stop.

Oleg este voluntar la cantină, are haine de bucătar şi chiar o bonetă albă ca a maeştrilor culinari. Este foarte agitat, duce produsele dintr-un cort în altul. Protestatarii se hrănesc din merindele oferite benevol de cetăţeni. Înţelegem că banii donaţi orăşelului nu sunt cheltuiţi pe mâncare. Se apropie o bătrână, căreia i se oferă nişte mere, un pachet de covrigei şi un bidon de apă - Oleg nu a stat să verifice dacă bătrâna este protestatar sau nu. „În scurt timp, vom chema oamenii să le dăm hrana donată. Oamenii se străduiesc şi ne aduc şi mâncare caldă, şi rece, şi felul întâi, şi felul doi. Care şi cum poate”, zice tânărul Oleg.

La cantină lucrează opt voluntari, de dimineaţa pănă seara. Doi dintre aceştia rămân peste noapte pentru a servi protestarii. Oleg este din Chişinău şi a decis să devină voluntar la bucătărie din întâmplare. A vrut să ia o gustare la cantina orăşelului şi a văzut că voluntarii nu se descurcă. Aşa a decis să îmbrace şorţul de bucătar.

Veteranii, miliţia oraşului

Ordinea publică din „orăşelul Demnităţii” este asigurată de 20 de voluntari, militari participanţi la Războiul pentru Independenţă şi foşti luptători în Războiul din Afganistan. „Sunt voluntar şi am grijă de ordinea publică, să nu vină provocatori, să nu se facă murdărie. Aici avem ştab, ne-am înregistrat şi facem ture”, ne spune Pavel, veteran al războiului de pe Nistru. O tură este formată din patru oameni. Ştabul este condus de fostul participant la războiul din Transnistria, Vasile Andronic.

Cea mai mare donaţie unică este 20.000 de lei

Unul din cele mai importante corturi din oraşul protestatar este cortul unde se colectează donaţiile băneşti şi cele materiale. Fiecare om care donează este înscris într-un registru în care se menţionează suma donată şi se aplică semnătura binefăcătorului. Până în ziua a cincea au fost donaţi peste 400.000 de lei, dintre care au fost cheltuiţi deja 150.000 de lei. Cea mai mare sumă unică donată este 20.000 de lei şi fost adusă de un cetăţean care nu a vrut să-şi lase datele de contact. Cea mai mică sumă, 10 lei, a donat-o un pensionar.

Banii sunt cheltuiţi pentru nevoile protestatarilor: corturi, veceuri, plăpumi, lanterne, tomberoane, veselă, baterii, curăţenie. Pentru cele cinci veceuri instalate în PMAN, activiştii au încheiat un contract cu o firmă particulară, care furnizează veceurile şi le curăţă de două ori pe zi. Întreţinerea unui veceu costă 1000 de lei pe zi. „Pe 6 septembrie, Chirtoacă a dus toate veceurile mobile la Moldexpo, unde trebuia să cânte Kirkorov, iar aici, unde erau aşteptaţi zeci de mii de oameni, nu a fost adus niciun veceu”, ne zice indignat un activist de la cortul cu donaţii.

Medicina este în afara politicii

În „oraşul Demnităţii” se află şi un punct medical. Aici este Eric, un tânăr student la medicină, vorbitor de limbă rusă. Tânărul afirmă din start că nu vrea să facă afirmaţii politice şi că se află printre protestatari, deoarece este datoria lui de medic. Eric vrea să devină medic la Urgenţă. La punctul medical activează trei persoane, printre care se găseşte şi un medic practician. Aici, medicamentele sunt donate. „Medicina în acest campus este în afara politicii”, ne zice Eric cu hotărârea unui om care urmează să depună jurământul lui Hippocrate.