FOTO Tânăra care îi ajută pe copiii lihniţi de foame, care muncesc, după şcoală, pentru a-şi întreţine familiile
0Smaranda Cioban, o tânără de 26 de ani din Zalău, şi-a petrecut câteva luni în mijlocul elevilor din mahalalele oraşului indian Jaipur, cărora le-a oferit şansa la o educaţie mai bună.
Smaranda Cioban este o fată firavă şi aparent lipsită de apărare, cu o înfăţişare pe care cu greu o poţi asocia cu mahalalele murdare şi periculoase din India. În ciuda acestor aparenţe, tânăra de 26 de ani originară din Zalău s-a întors recent din ţara asiatică unde, timp de câteva luni, a predat într-o şcoală frecventată de copiii săraci din Jaipur, un oraş situat la 264 de kilometri de capitala indiană New Delhi.
copii nevoiţi să muncească
Smaranda Cioban şi-a desfăşurat activitatea didactică într-una dintre academiile pentru copii muncitori (AWC – Academies for Working Children) din India. Acestea sunt centre de studiu sponsorizate şi organizate de Humana People to People, în colaborare cu autorităţile locale, care focalizează atenţia pe copiii proveniţi din medii defavorizate, ce trăiesc în condiţii precare şi sunt forţaţi de circumstanţe să contribuie la susţinerea financiară a întregii familii.
Copiii din India colectează plastic, cauciuc, hârtie sau vând fructe şi legume pe străzi. De cele mai multe ori, părinţii sunt migranţi analfabeţi care se mută dintr-un loc în altul, cu scopul de a-şi găsi o slujbă care să-i ajute să economisească îndeajuns pentru a se întoarce în satul natal.
Academiile au ca scop principal identificarea acestor copii prin campanii
door-to-door (profesorii merg din mahala în mahala şi încearcă să prezinte programul şi academia în faţa comunităţilor şi să le explice importanţa educaţiei) şi integrarea lor într-un mediu educativ şi ulterior orientarea lor spre frecventarea şcolilor guvernamentale.
Smaranda şi-a petrecut şase luni acolo, încercând să-i înveţe engleza vorbită pe copii, la un nivel care să le permită să se descurce într-o situaţie ce impune cunoaşterea acestei limbi.
La şcoală, condiţii mai bune decât acasă
„M-au impresionat tare problemele oamenilor, modul în care se raportează la acele probleme, faptul că pentru ei satisfacerea aproape a oricărei nevoi de bază reprezintă un lux. Până şi a avea un acoperiş deasupra capului este, acolo, un lux. Şi trist este că ei cred că nu îşi vor putea depăşi condiţia. Nici măcar prin educaţie, pentru că există acel sistem al castelor, care le interzice să treacă dintr-o parte în alta“, ne spune Smaranda.
Tânăra povesteşte că, pentru copii, şcoala reprezintă cel mai frumos loc pe care l-au văzut, cu condiţii mult peste cele oferite de colibele pe care ei le numesc case. Pentru că, dincolo de condiţiile decente oferite de şcoală, carte nu se poate învăţa cu stomacul urlând după mâncare şi cu puterile sleite de inaniţie, Smaranda şi colegii voluntari alături de care s-a aflat în India au pus la cale, la întoarcerea în România, un proiect caritabil, „Food for Hungry Minds“ („Hrană pentru minţi flămânde“), fondurile rezultate urmând să fie direcţionate către asigurarea unei gustări pentru copiii din Jaipur.
Strânge fonduri pentru hrana micuţilor
„Şcolile din India au lipsurile lor pe care trebuie să le acopere, legate de facilităţi, aşa că nu s-a putut asigura până acum o masă pentru copii. Noi ne-am făcut nişte calcule şi ar fi nevoie de 20 de rupii pe zi pentru a hrăni un copil, ceea ce ar însemna, în bani româneşti, un leu pe zi. Într-o
şcoală sunt 200 de copii, iar noi sperăm să putem să ajutăm trei şcoli, din trei oraşe diferite. Eu încerc să fac rost de bani printr-un concert caritabil. Colegii mei lucrează, iar banii îi vor dona“, explică Smaranda.
Concertul caritabil a avut loc marţi, 16 decembrie, şi a inclus un recital al corului Camerata Academica Porolissensis, condus de Ioan Chezan, solistă Rodica Pop Seling, un moment susţinut de olimpicii la muzică instrumentală ai Liceului de Artă „Ioan Sima“ din Zalău, precum şi recitaluri susţinute de soprana Ariana Puie şi de tenorul Sergiu Chirilă, ambii din Zalău.
Modelul Maica Tereza
Smaranda povesteşte că aplecarea ei către voluntariat a fost determinată de un film despre viaţa Mariei Tereza, pe care l-a văzut când avea 12 ani. „Era vorba despre India şi activitatea Mariei Tereza în această ţară şi am fost impresionată de poveste şi mai ales de dăruirea pe care a avut-o în acest proiect“, povesteşte tânăra din Zalău. Ea a mărturisit că dragostea pentru India şi pentru civilizaţia acestei ţări a venit mai târziu, după ce a citit romanul „Maitreyi“, scris de istoricul religiilor de talie mondială Mircea Eliade.
Dorinţa de a cunoaşte această ţară a fost completată şi de discuţiile apărute în familie. „A contat şi faptul că fratele meu era pasionat de cultura şi de istoria Indiei“, a adăugat Smaranda.
În timpul liceului, s-a înscris în Centrul de Voluntariat Zalău, iar apoi s-a mutat la Cluj-Napoca, pentru a urma cursurile Facultăţii de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene din cadrul Universităţii Babeş Bolyai (2010) şi Masterul în Administrare şi Comunicare Internaţională în Afaceri (FSEGA – UBB Cluj Napoca), absolvit în 2012.
Cum a ajuns la jaipur
Profesoara care i-a îndrumat lucrarea de disertaţie a fost cea care i-a vorbit, pentru prima dată, despre o şcoală din Norvegia, care îi pregăteşte pe cei cu vocaţie în acest sens pentru o carieră în voluntariat. Şcoala se numeşte DRH Norway-One World Institute şi a fost înfiinţată de un ONG, Humana People to People.
La numai câteva luni după terminarea masterului, a aplicat pentru programul de studii al şcolii norvegiene şi a fost acceptată, după parcurgerea etapelor de selecţie. Smaranda, împreună cu un tânăr din Piatra Neamţ şi unul din Ungaria, a ajuns la Jaipur. Şcoala în care urma să-şi desfăşoare activitatea Smaranda se numeşte AWC Malviya Nagar Jaipur.
„Îşi doreau să înveţe“
Deşi experienţa din India a fost dificilă, atât pentru ea, cât şi pentru familie şi prietenii care o ştiau în mijlocul mizeriei şi al pericolelor din ţara asiatică, Smaranda nu se gândeşte să renunţe la voluntariatul internaţional. „Voi rămâne în cadrul organizaţiei (n.r. – Humana People to People) pe postul de coordonator de dezvoltare sau coordonator de proiect“, spune tânăra.
Despre voluntariatul în România, Smaranda spune că direcţia potrivită ar fi educaţia, nu atât ajutoarele aşteptate de toată lumea. „Eu cred că în România voluntariatul trebuie orientat către a educa. A educa în sensul de a-l învăţa pe om să fie productiv, să nu aştepte să i se dea. Este vorba despre a-l învăţa pe om să pescuiască, în loc să-i dai peştele“, explică ea. Smaranda recunoaşte că nu este un lucru tocmai simplu, pentru că el contravine unor mentalităţi adânc înrădăcinate în comportamentul şi atitudinea comunităţilor dezavantajate. „În India, copiii erau deschişi, pentru că îşi doreau educaţie. În România, sincer, mi-ar fi un pic groază, pentru că s-a cam promovat ideea că nu este nevoie de educaţie pentru a reuşi“, punctează ea. ;
A vopsit containere pentru a-şi plăti şcolarizarea
Pentru a ajunge voluntar profesionist, trebuie să ştii că ai de făcut o serie de sacrificii. Aşa s-a întâmplat şi în cazul tinerei din Zalău. Şcoala DRH Norway-One World Institute, la care Smaranda s-a înscris, se află în oraşul Oyer, situat la 35 de kilometri de Lillehammer. Tânăra povesteşte că, odată ajunsă acolo, a trebuit mai întâi să strângă bani pentru a-şi plăti şcolarizarea, aproximativ 10.000 de euro. „Am vândut în magazinele cu haine second-hand ale organizaţiei, am vopsit containerele în care se strângeau hainele, am lucrat în hotel ca menajeră, ospătar la restaurant. Am făcut cam tot ceea ce era nevoie şi am fost plătită pentru această muncă“, spune ea.
Călătoria spre Jaipur a durat trei luni
În martie 2013 a intrat în partea de studiu, care s-a încheiat în august, în acelaşi an, cu examene. Din noiembrie, a început adevărata aventură: trei luni petrecute pe drum până în India şi şase luni în ţara asiatică, perioadă ce constituie, într-un fel, partea în care viitorii voluntari profesionişti pun în aplicare ceea ce au învăţat în timpul cursurilor.
Călătoria a purtat-o pe Smaranda şi pe alţi trei colegi ai săi prin ţări precum Rusia (prima oprire), de unde au plecat, cu Trans-Siberianul, către China, iar de acolo, în Hong Kong – Singapore – Malaysia – Thailanda şi, în final, India. „Ne-am stabilit dinainte de a pleca traseul, organizaţiile pe care să le vizităm, proiectele pe care le analizăm acolo şi informaţiile de care aveam nevoie pentru tema de cercetare – care în cazul nostru era Educaţia din Sud-Estul Asiei“, explică tânăra.
Se încarcă comentariile...
