Aventura unui român în Mexic: a plecat de la Capătul Lumii în Alaska, pentru a face un film care va emoţiona lumea

Cristi Harbuz (29 de ani), un vasluian care studiază regia în Mexic, va transforma într-un documentar aventura unui ciclist mexican care îşi propune să doboare recordul mondial, străbătând în 120 de zile continentul american din cel mai sudic punct, oraşul argentinian Ushuaia, numit şi Capătul Lumii, până în Alaska

Dragostea pentru călătoriile pe bicicletă stă la baza proiectului cu care vasluianul Cristi Harbuz (29 de ani), care locuieşte de trei ani în Mexic, unde studiază regia, vrea să se impună pe piaţa cinematografică. Un film documentar inedit, al cărui protagonist, un tânăr mexican în vârstă de 23 ani, Carlos Santamaria Cavarrubias,
încearcă să bată recordul mondial pe ruta Ţara de Foc (un grup de insule din sudul Americii de Sud, despărţite de continent prin strâmtoarea Magellan)-Alaska.
Aventura de 24.000 de kilometri pe bicicletă va începe în februarie 2015, din Ushuaia, sudul extrem al Argentinei supranumit şi Capătul Lumii, şi se va încheia peste 120 de zile, la Prudhoe Bay, în Alaska. Potrivit planului lui Carlos, asta înseamnă că va trebui să parcurgă, în medie, aproximativ 200 de kilometri pe zi.
„Recordul mondial este acum la 125 de zile, deţinut de un scoţian. Şi cum e ceva ce voiam să fac şi eu, mă refer la traseu, mai puţin doborârea recordului, am motivaţia interioară ca să-l facem împreună“, mărturiseşte Cristi Harbuz.
Pentru a doborî recordul mondial pentru traseul Ţara de Foc-Alaska, mexicanul Carlos Santamaria Cavarrubias şi-a făcut deja încălzirea. A parcurs Mexic-Alaska (7.000 de kilometri) în 50 de zile, Mexic-Guatemala-Belize, dus-întors (1.800 de kilometri), în 15 zile. 

„Carlos ştie că poate să-i facă, chiar dacă are astm. Eu ştiu că poate să-i facă. Anaid, soţia mea şi sora lui, ştie că poate să-i facă. Părinţii lor ştiu că poate să-i facă. Deci nu rămâne decât să îi facă!“, spune optimist Cristi Harbuz.
Pentru realizarea proiectului său cinematografic numit „PanAmerican Street“, Cristi Harbuz avea nevoie şi de o echipă. Iar pentru asta ştia că partenerul cel mai potrivit este un alt vasluian, Mihai Tufă (28 de ani), un prieten de-al său din liceu, stabilit în prezent în Germania.
Mihai, un fotograf profesionist pasionat de călătorii, va fi director de imagine al proiectului „PanAmerican Street“, iar Cristi Harbuz este convins că nimic nu îi va împiedica să realizeze acest proiect.
Din echipa proiectului cinematografic gândit de Cristi Harbuz mai fac parte: Anaid– soţia sa, Friederike George (Fritzi) – logodnica lui Mihai, şi venezueleanul Eduard Giralt Brun.
„Carlos o să fie pe bicicletă tot timpul, 120 de zile. Noi o să-l urmărim dintr-o maşină. Vor fi patru luni nebune, trecând prin 14 ţări din tot continentul american“, spune Cristi, care ne asigură că o să iasă un film frumos. „Cu siguranţă nu va fi unul plictisitor, cu secvenţe repetitive în care urmărim pe cineva care merge pe bicicletă“, conchide cineastul.
Cristi Harbuz şi-a înscris proiectul la casa de producţie mexicană Mantarraya şi a obţinut finanţare pentru rea¬lizarea acestuia. Înregistrarea proiectului, spune vasluianul, nu a fost deloc complicată, a plătit doar 206 pesos, puţin peste 50 de lei. Filmările sunt programate pentru începutul anului viitor, urmând a se desfăşura până în iunie, iar până la sfârşitul anului filmul să fie în post-producţie. Lansarea oficială ar urma să aibă loc la începutul anului 2016.

„Dacă ar fi ceva uşor, aş sta acasă“

Participarea la realizarea documentarului „PanAmerican Street“ este pentru Mihai Tufă o nouă provocare. În februarie 2012, tânărul vasluian îşi propusese să străbată întreg mapamondul pe jos, în proiectul „The World Photo Tour“. A pornit din Anglia, iar după zece luni neîntrerupte de mers pe jos şi-a încheiat prematur proiectul în Germania, unde a cunoscut-o pe logodnica sa, Fritzi.
„Când Cristi mi-a propus să mă alătur proiectului său, am răspuns firesc: «Da!». Şi cu mare drag. Dar mă aştept şi la dificultăţi. Ceea ce publicul va vedea drept un film de o oră-două va avea în spate, cel mai probabil, nenumărate încercări. Spun doar atât: cinci oameni într-o maşină zi de zi, urmărind să prindă pe film cât mai bine un tip pe bicicletă. Pentru 120 de zile consecutive. Pentru 24.000 de kilometri. Plus logistica. Plus sentimente. Plus pregătiri. Plus riscuri. Dar dacă ar fi ceva uşor de făcut, cred că mai bine aş sta acasă“, spune Mihai Tufă, cel care se va ocupa de imagine. ;

Traseu pe bicicletă:
Ţara de Foc-Alaska, prin 14 ţări
Carlos Santamaria Cavarrubias şi echipa lui Cristi Harbuz vor străbate în călătoria lor un număr de 14 ţări: Argentina, Chile, Peru, Ecuador, Columbia, Panama, Costa Rica, Nicaragua, Honduras, El Salvador, Guatemala, Mexic, SUA şi Canada.

Carlos, protagonistul sorţii

Carlos Santamaria Cavarrubias este un pasionat al ciclismului de rută pe distanţe mari. Cristi Harbuz l-a cunoscut la scurt timp după ce a ajuns în Mexic, într-o călătorie cu bicicleta între Mexico City şi Acapulco. Tot prin intermediul lui Carlos, vasluianul avea să-şi găsească şi marea dragoste. „Carlos este fratele soţiei mele, Anaid. Mai bine spus, soţia mea e sora lui Carlos, pentru că pe el l-am cunoscut primul. Călătorea cu bicicleta pe drumul care duce din Mexico City spre Acapulco, când m-am întâlnit cu el. Plecase din San Luis Potosí (400 de kilometri nord de Mexico City). Pe atunci, avea 19 ani. Am pedalat împreună cam 200 de kilometri. Patru luni mai târziu, mi-a scris un e-mail prin care mă invita la el acasă, în San Luis Potosí. Eu lucram la un bar în Tulum, la 200 de kilometri sud de Cancun, în Caraibele Mexicane. Am mers la el acasă şi acolo aveam să mă îndrăgostesc de sora lui. Cinci luni mai târziu, m-am căsătorit cu ea“, îşi aminteşte Cristi.

Un român în America Latină

Aventura lui Cristi Harbuz în Mexic a început în urmă cu trei ani, când s-a hotărât să descopere frumuseţile Americii Latine pe bicicletă. Deşi a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice, a ales să descopere lumea, locuri şi oameni noi, călătorind cu bicicleta. Iniţial şi-ar fi dorit să ajungă în Argentina, dar cum biletul de avion spre Mexic era ceva mai ieftin, a optat pentru a doua variantă.
"Bicicleta era doar un pretext pentru un buget redus. Eu voiam să văd oameni noi şi locuri noi într-o viteză normală, iar bicicleta îmi permitea lucrul ăsta, nu pe repede-nainte, cum se întâmplă cu o maşină sau cu bilete multiple de avion. Însă cred că, de fapt, voiam să fiu singur pe drum. Realismul magic, García Márquez, Vargas Llosa, Carlos Fuentes, Octavio Paz, Alejo Carpentier, Anzii, Machu Picchu, câteva filme precum «Y tu mamá también» (n.r. – „Şi mama ta la fel“) şi «Amores perros» (n.r. – „Iubiri şi câini“), toate astea erau doar nişte puncte dintr-o listă de pretexte ca eu să pot pleca cât de cât cu o ţintă“, povesteşte Cristi.

Locul nu contează

Locuieşte de trei ani în Mexic şi şi-a găsit marea iubire acolo, pe Anaid, dar el spune că la fel de bine ar putea fi în oricare loc, ţară sau continent. Şi asta pentru că îi place să se mişte. Şi atunci când nu călătoreşte fizic, dintr-un loc într-altul, scrie.
„Este exact acelaşi lucru. Se simte fix la fel. Îmi imaginez oameni şi personaje. Niciodată nu m-am gândit că trebuie să mă acomodez la ceva, numindu-se acel lucru ţară, oraş, familie sau Anaid, soţia mea. Pur şi simplu sunt acolo, şi dacă eu am ceva bun de oferit, ceilalţi se alimentează în felul lor. Mă sperie expresia «a mă stabili definitiv» într-un anumit loc. În cazul ăsta, Mexic. Îmi place să cred că sunt stabilit cu Anaid, mama, tata, bunicii, chiar dacă aceştia din urmă au murit, şi câţiva – foarte puţini – prieteni. Locul geografico-politic nu mă interesează“, mărturiseşte vasluianul.

De la Ştiinţe Politice, la Regie

De anul trecut, Cristi Harbuz studiază regia în Mexico City, pentru că, spune el, dintotdeauna i-a plăcut să vadă filme. De altfel, mărturiseşte că în timpul liceului era tentat să studieze regia în Bucureşti, însă, după absolvirea liceului, s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe Politice. „Se întâmplă ca, după zece ani, să intru la Regie, însă în Mexico City. Simt că am crescut enorm în perioada asta din punct de vedere al culturii cinefile. Până să intru aici trăiam cu figurile lui Lars von Trier şi Pedro Almodóvar ca fiind maximul ce se poate atinge în cinema. Nu ştiam că există alţii care îţi pot zbura creierii şi mai şi. Mi-am dat seama că eram destul de limitat“, mărturiseşte Cristi.
În această perioadă, tânărul din Vaslui filmează scurtmetrajul pentru lucrarea de licenţă. Filmul este inspirat din propria-i poveste, mai exact dintr-o întâmplare petrecută la scurt timp după ce a ajuns în Mexic. Scurtmetrajul are şase personaje, două dintre ele fiind interpretate de doi actori neprofesionişti. Un copil de 8 ani şi tatăl acestuia.

Filmul de absolvire

„I-am cunoscut acum trei ani, când treceam cu bicicleta prin oraşul lor, Puebla. Eu mâncam o banană în centru şi ei m-au întrebat dacă am unde dormi. Le-am zis că nu şi m-au luat la ei acasă. Vreau să fac filmul cu ei, cu nimeni altcineva. Este o ficţiune în care un tată şi copilul lui pornesc într-o călătorie cu obiectivul ca acesta din urmă să cunoască pentru prima oară zăpada.Totul se petrece într-o singură zi, de ziua copilului“, se destăinuie regizorul care în această perioadă scrie şi un scenariu inspirat din viaţa tatălui. „Scenariul acesta mă împinge din interior să merg înainte şi să continui să-mi pun întrebări“, completează Cristi.
Intenţionează să-şi filmeze scurtmetrajul în Spania şi în România, peste doi ani. Până atunci, pregăteşte un alt film documentar cu care vrea să cucerească lumea. ;