Bătute, umilite, terorizate, dar indulgente cu agresorii. De ce aleg victimele violenţei domestice să trăiască alături de bătăuşi

Violenta domestica  FOTO Shutterstock

Numărul solicitărilor privind emiterea ordinelor de protecţie în cazurile de violenţă domestică s-a triplat, după modificările legislative care permit intervenţia mai rapidă a poliţiştilor în astfel de cazuri. Multe persoane, însă, aleg să se împace cu agresorii, redevenind victimele violenţelor.

Pentru a veni în  sprijinul victimelor, legislaţia privind violenţa domestică a fost modificată şi completată (prin Legea nr. 174 din 13 iulie 2018), fiind reglementată nu doar modalitatea de intervenţie a poliţiştilor în cazurile de violenţă domestică, ci şi procedura emiterii ordinului de protecţie provizoriu de către aceştia. La sfârşitul anului trecut, a fost aprobat şi publicat în Monitorul Oficial Ordinul privind modalitatea de gestionare a cazurilor de violenţă domestică de către poliţişti. Astfel, începând cu 28 decembrie 2018, poliţiştii pot emite ordinul de protecţie provizoriu, prin care se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una sau mai multe măsuri de protecţie a victimelor.

Urmare a acestor modificări legislative, în Vaslui s-a înregistrat o creştere semnificativă a solicitărilor privind emiterea ordinelor de protecţie de către instanţele de judecată. La Judecătoria Vaslui, spre exemplu, numărul acestor cereri s-a triplat. De la începutul anului 2019, pe masa magistraţilor acestei instanţe s-au înregistrat 318 cereri privind emiterea unor ordine de protecţie, în timp ce pe întreg parcurul anului 2018, s-au înregistrat puţin peste 100 de solicitări. 

În majoritatea situaţiilor, victime sunt femei, iar agresorii sunt partenerii acestora, agresiunile nefiind episoade izolate. Cu toate acestea, mai bine de un sfert dintre victimele care au ajuns în instanţă cu solicitări pentru emiterea unor ordine de protecţie au anunţat judecătorii că renunţă la demers, întrucât aleg să se împace cu agresorii. Nu de puţine ori, împăcarea este urmată de alte episoade violente. Recent, la Vaslui o femeie a ajuns înjunghiată la spital după doar trei zile de când anunţase judecătorii că nu mai doreşte să fie emis ordin de protecţie împotriva concubinului, întrucât l-a iertat.

Efectul unor copilării nefericite

Specialiştii spun că fenomenul violenţei domestice şi modul în care acţionează victimele ascund traume încă din copilărie şi mentalităţi tradiţionale, cum că „femeia trebuie să se supună”.  

”Intervenţia tuturor specialiştilor, mai ales a poliţistilor, justitiabililor în cazurile de violenţă domestică, este adesea copleşitoare şi cu o stare de neputinţă atunci când victima îşi dă mâna cu agresorul pentru a convieţui în ciuda ordinului de protecţie emis de poliţie şi mentinut de instanţa judecatorească. Astfel de cazuri necesită o acceptare şi cunoastere a particularităţilor victimei, deoarece adesea victima dezvoltă o dependenţă socială, morala, tradus în popor ca o tulburare de caracter de tip independent. Victima - femeia vine dintr-o copilărie nefericită, adică nu ţine la ea, adesea victimei îi lipseşte apărarea morală pentru că în copilărie a învăţat că în viaţă trebuie să fie supusă. În opinia mea, bazându-mă pe cazurile instrumentate cu victime ale violenţei domestice, o soluţie ar fi ca victima să fie obligată de  instanţa judecătorească la consiliere pentru a creşte gradul de implicare şi participare la sănătatea mintală. Este greu să lucrezi şi să accepţi atracţia victimei faţă de comportamentul agresorului întrucât victima are de ales între respingere şi iubire”, a precizat psihologul Ionel Brătianu.

Ce trebuie să ştie victimele violenţei domestice

Intervenţiile poliţiştilor la cazurile de violenţă domestică se pot realiza din oficiu sau ca urmare a sesizărilor primite prin Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă (112). Acestea din urmă pot fi formulate în scris sau oral, direct (la sediul unităţilor de poliţie) ori telefonic de către persoanele implicate în actele de violenţă domestică, de către persoanele care au asistat la producerea actelor de violenţă domestică sau de către alte persoane.

În cadrul intervenţiilor, poliţiştii iau măsuri pentru separarea victimei de agresor şi realizează orice alte demersuri necesare eliminării riscurilor imediate. Ei observă şi adresează întrebări cu privire la starea fizică a persoanelor implicate şi, dacă se impune, solicită intervenţia echipelor medicale. Informează atât victima, cât şi agresorul, cu privire la drepturile şi obligaţiile lor şi măsurile ce vor fi dispuse în urma evaluării situaţiei de fapt.

Cu ocazia intervenţiei, în vederea stabilirii existenţei unui risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea persoanelor să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică, poliţiştii evaluează situaţia de fapt pe baza formularului de evaluare a riscului ce cuprinde 21 de întrebări. Pe baza răspunsurilor, se stabileşte dacă există realmente riscul ca viaţa sau integritatea fizică a victimei să fie pusă în pericol.

Primele şapte întrebări se referă la situaţii de o gravitate mai ridicată. Astfel, printre altele, victima va trebui să răspundă la următoarele întrebări:

„Agresorul/agresoarea a încercat vreodată să vă ucidă?”,
„A folosit vreodată arme sau obiecte care să vă rănească?”        
„În urma acestui incident aţi suferit leziuni? Echimoze, Escoriaţii, Plăgi tăiate/înţepate/împuşcate, Arsuri, Mutilări, Altele?”.

Dacă la două din primele şapte întrebări răspunsul este afirmativ, poliţistul va încadra situaţia ca având un „risc iminent pentru victimă” şi va putea emite ordinul de protecţie provizoriu.

În situaţia în care concluziile rezultate în urma întocmirii formularului de evaluare a riscului indică existenţa unui risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea victimei să fie pusă în pericol, poliţistul care a întocmit formularul de evaluare a riscului emite ordinul de protecţie provizoriu. „Cu ocazia evacuării temporare din locuinţă, agresorului i se oferă timpul strict necesar pentru ca acesta să îşi poată lua asupra sa documentele de identitate, bani, medicamentele sau alte bunuri personale de strictă necesitate".

Faţă de agresor, poliţistul, prin ordinul de protecţie provizoriu, poate dispune şi alte obligaţii sau interdicţii, şi anume: păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, faţă de reşedinţă, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate sau, dacă este cazul, predarea către poliţie a armelor deţinute de către acesta.