Reţeta pierdută a celebrului Corcovin, vinul vânat de toţi străinii care vizitau România comunistă. Era produs într-o podgorie din vremea lui Mihai Viteazul

Nimeni nu mai are reţeta celebrului Corcovin, creat de administratorul francez al moşiei prinţului Bibescu de la Corcova, inventat de acesta după metoda obţinerii vinurilor de Bordeaux. Totuşi, istoria acestui loc, influenţa aristrocaţiei intelectuale a acelor vremuri şi, mai ales, dragostea lui Bibescu pentru aceste plaiuri îşi fac şi astăzi simţită vibraţia.

Judeţul Mehedinţi este binecunoscut prin podgoriile Plaiurile Drincei, Severin, Vânju Mare, Oreviţa. Un loc aparte îl ocupă însă celebrele podgorii de la Corcova, aflate la 14 kilometri de Strehaia. În urmă cu 30 de ani, la hotelul Intercontinental din Bucureşti, cel mai solicitat vin de către clienţii străini era celebrul Corcovin, produs la Corcova. Din cele 353 de hectare cu vie deţinute de fostul IAS – înfiinţat pe moşia Bibeştilor – doar câteva hectare au mai rezistat însă după 1995.

Moşia Bibeştilor

Viticultura a existat probabil în această zonă în timpul dacilor, fiind o zonă locuită şi nu foarte îndepărtată de capitala Sarmizegetusa. Documentar, podgoria este recunoscută din secolul al XVI-lea. Printr-un act din 1 iulie 1594, Mihai Viteazul întăreşte lui Necula două vii la Corcova, iar printr-un altul, din 8 iulie 1596, Corcova, ca moşie a Bibeştilor, a cunoscut perioada sa de glorie la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a sec. al XX-lea. După distrugerea viilor Corcovei de filoxeră la sfârşitul secolului al XIX-lea, prinţul Anton Bibescu a angajat un agronom francez pentru a se ocupa de podgorie, Aristoteles Sauget (tânăr absolvent ca şef de promoţie al Facultăţii de Ştiinţe Agricole din Nancy). Acesta, urmat de fiii săi, a făcut din Corcova un rai şi mai ales, a inventat, după metoda obţinerii vinurilor de Bordeaux, Corcovinul, cupaj uluitor având la bază cabernetul, preferat de către prinţ şi distinşii lui oaspeţi. Nici unul dintre tehnologii IAS-ului din perioada comunistă, unii chiar meritorii, nu a mai reuşit să le refacă.

De altfel, Corcova era locul preferat de petrecere a vacanţei pentru Anton Bibescu şi Martha Bibescu, precum şi pentru o parte din prietenii lor celebri. Marcel Proust scria: "Nume dragi, ca acela de Corcova, îmi erau atât de familiare şi de apropiate ca Senlis şi de o mie de ori mai dragi decât Bonnelles şi tremuram într-una să nu le văd în vreun comunicat şi mă învinuiam că nu cunosc îndeajuns şi altele pe care trebuie că voi le îndrăgiţi şi care sunt poate cunoscute prin amintiri de-ale tale, de-ale lui Emanuel, de-ale prinţesei Bibescu. Cât de mult îmi sunteţi în inimă în clipele acestea!".

Prinţul iubea plaiurile corcovene

Virgiliu Tătaru, publicist şi istoric literar mehedinţean consemnează în "Tragica aventură a spiritului": "Prinţul Anton Bibescu era mai mult decât convins că numai în aceste locuri din fermecătorea vale a Motrului îşi putea redobândi acel mereu căutat echilibru al trupului şi al sufletului, pentru a porni din nou, cu nebănuite avânturi, cu sporite energii, pe valurile învolburate ale vieţii, în căutarea eternului mister al destinului omului pe pământ. Aici, în conacul de la Corcova, îi plăceau mai ales primăverile, lăsându-se pătruns de ameţitorul parfum al atâtor flori pe care le considera numai ale acestui pământ şi pe care credea că nu le va mai întâlni nicăieri. Prinţul iubea la fel de mult şi toamnele Corcovei, trăia clipe de rară fericire când vedea întinsele podgorii copleşite de rod şi când atingea, ca o mângâiere, strugurii dolofani şi brumării care decantaseră miraculos comoara de aur a soarelui verii."

Povestea continuă

Povestea vinului de la Corcova continuă graţie unor investitori, un român şi un francez. Vorbim de Şerban Dâmboviceanu, un bucureştean cu dreptul la Strasbourg, unul din tinerii care a ales să se întoarcă în România, deşi avea o carieră de succes peste hotare. Bucureştean get-beget nu îl lega nimic de Mehedinţi, însă un concurs fericit de împrejurări a făcut să ajungă în zonă şi să se îndrăgostească iremediabil de aceste locuri dumnezeiesc de frumoase şi roditoare.

Asta se întâmpla în 2005, când la acea vreme terenurile Corcovei erau pârloagă fiindcă cei care îşi revendicaseră viile după 1990 nu le mai lucraseră. Zona era aproape moartă şi numai o minune a făcut ca acest tânăr plin de elan şi foate ambiţios să ajungă în zonă şi să repună pe picioare celebrul domeniu viticol de la Corcova. 

„Investiţia asta în vie, în cramă nu a fost planificată cu mult timp înainte şi nu de anvergura asta. Atunci mă gândeam să fac investiţia asta în viticultură, dar mai mult pentru hobby, pe o suprafaţă relativ mică. Eu oricum aveam viziunea idilică a lucrurilor şi probabil că dacă nu ar fi existat doza asta de naivitate probabil nici nu m-aş fi încumetat să fac investiţia. Căutând locul acesta pentru pentru o mini podgorie am descoperit Corcova şi am fost fascinat de frumuseţea locului, de istoria lui. A fost un fel de dragoste la prima vedere”, spune Şerban Dâmboviceanu.

În 2005, alături de Şerban Dâmboviceanu, Michel Roy a decis să înceapă o afacere în domeniul viticol - vie şi cramă. Pasionat de acest domeniu şi conştient de potenţialul pământurilor româneşti, Michel Roy şi-a propus să trezească la viaţă locuri care odinioară produceau vinuri cunoscute la Paris şi care acum erau abandonate, în ruină. Deşi oamenii munciseră acele vii, uneori familii întregi se uitau neputincioase la degradarea terenurilor şi a clădirilor, iar cei mai mulţi dintre ei nu-şi găsiseră un alt loc de muncă.

Perioada nu era ideală pentru o asemenea investiţie, socotind conjunctura pieţei internaţionale a vinurilor. Producţii mari de vinuri, cu o calitate în creştere, venind din ţările "lumii noi" (America de Sud, Australia, Africa de Sud, Noua Zeelandă), ameninţau vinul european. De altfel, mulţi producători francezi luau decizia să-şi defrişeze viile din cauza rentabilităţii scăzute.

Decizia de a investi în agricultură în România nu s-a născut din urmărirea profitului imediat. Profitul ca şi finalitate este desigur urmărit de orice întreprinzător, însă obţinerea acestuia într-un timp cât mai scurt nu a constituit o prioritate.

Investiţie de peste 4 milioane de euro

Podgoria Corcova Roy & Dâmboviceanu cuprinde, în acest moment, 55 de hectare pe care au fost replantate soiurile tradiţionale ale locului, existente şi pe vremea moşiei Bibeştilor, incluse în soiurile autorizate Mehedinţi-Corcova: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră, Muscat Ottonel, Chardonnay, Sauvignon Blanc, precum şi un soi nou, Syrah.

Vinul de Corcova poartă amprenta originală a locului şi vorbeşte despre istorie, distincţie, pasiune. Personalitatea terroir-ului este dată de îmbinarea fericită a elementelor climatice cu specificul geologic, de alegerea potrivită a soiurilor de struguri şi, mai ales, de atenţia pentru procesul vinificării.
Investiţia totală este de aproximatv 4,5 milioane de euro din care aproximativ 1 milion de euro sunt fonduri europene, iar cifra de afaceri este de circa 1 milion de euro.