Secretele Coloniei Tulcea: cum găseau comuniştii braţe de muncă pentru muncile agricole

Deţinuţii care mureau la Periprava erau aruncaţi într-o groapă comună FOTO IICMER

Fizula Refic, torţionarul deconspirat anul trecut de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, şi-a făcut ucenicia la colonia de muncă din judeţul Tulcea, care s-a înfiinţat pentru a avea mână de muncă gratis pentru lucrările de la Horticola.

În România comunistă s-au înfiinţat colonii de muncă acolo unde era nevoie de forţă de muncă gratis. Pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, de-a lungul Canalului Dunăre Marea Neagră s-au înfiinţat astfel de colonii de muncă, numărul acestora variind în funcţie de amploarea lucrărilor. În 1952, forţa de muncă era asigurată în proporţie de 80% din aceşti deţinuţi. 

Dar nu doar la lucrările grandioase se foloseau deţinuţii. La Tulcea, spre exemplu, în anul 1950 s-a înfinţat Colonia M.A.I Tulcea, situată la o distanţă de aproximativ cinci kilometri de oraş. Infractorii de drept comun de la mai multe penitenciare au fost transferaţi în anul 1950 la această colonie pentru a fi folosiţi la diverse munci agricole. 

„Deţinuţii din această colonie sunt folosiţi la muncile agricole, iar o secţie de deţinuţi se ocupă numai cu recoltatul şi sortatul stufului pentru import“, se arată în hotărârea privind deschiderea dosarului de evidenţă pe obiectiv al Coloniei MAI Tulcea care a fost publicată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în cadrul proiectului „România supravegheată“.

 „Colonia este înfiinţată pe locurile Fermei Horticole care a predat acestei colonii local pentru birouri şi unele secţii unde sunt cazaţi deţinuţii. La fiinţarea acestei colonii a fost comandant cpt. Filip A. Ion, până la data de 19 iunie 1950 când preia conducerea cpt. Fizula Refic, care conduce şi în prezent, iar căpit. Filip a fost numit locţiitor pază şi regim“, aflăm din informarea scrisă de lt. Ilie Arvente, şeful Grupei „D“ Chilia. 

Deţinute păzite de militari

Colonia avea trei secţii cu o capacitate de 1.000 deţinuţi, care aveau o condamnare de maximum 10 ani. Prima secţie, sitată pe malul Dunării, era învecinată cu Fabrica de peşte Tulcea. Deţinuţii erau cazaţi în dormitoare cu o capacitate de 450 de locuri. Ei erau folosiţi la sortat stuf pentru export.

A doua secţie, de pe teritoriul fermei horticole, în apropiere de satul Malcoci, era împrejmuită cu sârmă ghimpată pe trei rânduri, iar înălţimea gardului era de doi metri. Capacitatea secţiei era de 250 de deţinuţi, dar la data consemnării se aflau numai deţinute care erau folosite la muncile din grădină. „Paza şi escortarea lor se face de către ostaşi în termen“. Militarii deţineau şi arme. 

Cea de-a treia colonie era situată la nord de comuna Ada Marinescu şi avea o capacitate de 300 deţinute, folosite la diferite munci agricole efectuate de către Ferma Horticolă. Când era plină, femeile erau împărţite în doar şase camere. „În cazul unei revolte, se acţionează cu tot efectivul secţiei respective conform planului de apărare a coloniei“, informa Ilie Arvente. 

La final, se specifica faptul că „deţinuţilor care muncesc foarte bine, nu sut pedepsiţi, au în afară de hrană bună pachet lunar, vorbitor familial, iar cei care nu muncesc sunt pedepsiţi conform regulamentelor de funcţionare ale DGPM“.

Radu Preda, preşedintele IICMER, spune că aceasta era logica sistemului represiv: de a înfiinţa colonii de muncă acolo unde era nevie de muncă. „Cu excepţia deţinuţilor grei, care erau duşi la Sighet sau Aiud, ceilalţi erau vânturaţi prin toată ţara. Scăpau de ei cu folos. Cinismnul era ultima consecinţă“, spune Radu Preda. 

Cine a fost torţionarul Fizula Refic 

Fizula Refic, cel care a condus colonia de muncă timp de câteva luni,  a fost deconspirat de IICMER în 2015. Din păcate, a fost prea târziu. Torţionarul a murit pe 4 februarie 2014 la Tulcea. După colonia de la Tulcea, Fizula a ajuns în doar câteva luni locţiitor politic la penitenciarul Târgu Mureş (decembrie 1950).

În 1951 a ocupat acelaşi post la penitenciarul Făgăraş (1951), apoi a ajuns şef al biroului Penitenciar în cadrul regiunii MAI Ploieşti (1953). A fost comandant la penitenciarele Buzău (octombrie 1953), Dumbrăveni (noiembrie 1955), la colonia de muncă Tulcea (iunie 1958) şi la penitenciarul Tulcea (martie 1959). După un an a fost trecut în rezervă.

„În perioada în care a condus penitenciarul Făgăraş au murit cel puţin 22 deţinuţi politici, având vârste cuprinse între 39 şi 71 de ani. Cauzele deceselor, indicate în actele de moarte, dovedesc că regimul de detenţie, alimentaţia şi îngrijirea medicală au fost gândite în scopul eliminării fizice a deţinuţilor“, a stabilit IICMER. 

Vă mai recomandăm:

Amintiri din lagărul torţionarului Florian Cormoş: „Mi-a spus că trebuie să pierim“

Suferinţa unui preot, martir în temniţa comunistă. Ultimele cuvinte de pe patul de moarte: „Înţeleg, Doamne, înţeleg…“

Miracolul de Crăciun trăit de părintele Arsenie Papacioc. A fost salvat de o forţă nevăzută în temniţa comandată de torţionarul Crăciun

Inginerul care a proiectat Magistrala Albastră şi caznele construirii Canalului Dunăre-Marea Neagră

Straja de la Canalul Dunăre - Marea Neagră, vestigiu al comunismului

„Statuia Libertăţii“ a românilor, lăsată pradă hoţilor. Monumentul Tineretului de la Straja este demontat bucată cu bucată