„Moşoaiele” de la Luncaviţa apără comuna de duhurile rele şi anunţă sfârşitul Sărbătorilor de Iarnă

„Moşoaiele” de la Luncaviţa apără comuna de duhurile rele şi anunţă sfârşitul Sărbătorilor de Iarnă

Moşoaiele alungă duhurile rele din sat                               FOTO Adevărul

Timp de o lună, din 6 decembrie şi până pe 6 ianuarie, „moşoaiele” păzesc comuna Luncaviţa de spiritele rele care ar putea pune stăpânire pe finalul anului sau pe primele zile din anul care începe.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Moşoaiele”, acei oameni mascaţi care colindă şi dansează ritualic îmbrăcaţi în blănuri pe străzile Luncaviţei, judeţul Tulcea, reprezintă marca de identitate a comunei, conform primarului Ilie Ştefan.

„Este una dintre cele două mari sărbători ale Comunei Luncaviţa, alături de Sărbătoarea Teilor, şi printre cele mai importante din punct de vedere etnocultural ale Dobrogei, unde „moşoiul”, marcă de identitate, plasează teritoriul administrativ în unicitate. Confecţionarea şi pregătirea măştilor, învăţarea şi repetarea colindelor, a dansului ritualic, organizarea paradei din ajunul Crăciunului şi ultima defilare de Bobotează, reprezintă etapele principale acestei mari sărbători”, spune primarul.

Moşoaiele reprezintă forme arhaice ale creştinismului cărora le este atribuit rolul de a alunga toate nenorocirile care ar putea pune stăpânire pe ultimele zile ale anului sau pe primele zile din anul cel nou. Jumătate oameni, jumătate fiinţe supranaturale, moşoaiele fac parte din vechile tradiţii ale Dobrogei de Nord, cântecul şi jocul lor începând odată cu sărbătoarea Sfântului Nicolae şi terminându-se în ziua Botezului Domnului.



„Zgomotul produs de cioaie şi de talangă pregăteşte noul an care se apropie, îl curăţă de rele, îl primeneşte. Luncaviţa trezeşte în decembrie tradiţia ancestrală, care protejează prezentul şi viitorul şi trăieşte alături de simbolurile ei cele mai de preţ, care renasc mereu, în casele pline de bucurie, miros de sarmale, cârnaţi şi plăcinte, cu familii reunite şi prieteni dragi”, mai spune Ilie Ştefan.

Cetele de colindători cântă aceleaşi colinde sau cântece străvechi pe care comunitatea le păstrează cu sfinţenie, fiind tezaurul de nepreţuit al comunei Luncaviţa: „La lină fântână” (colind de fată mare), „Colindul ăl mare – Dinaintea istor curţii”, „Doamnele” (colinde pentru casa gospodarului), „Cerbul”, „Ciutele” (colinde de vânătoare), „La creangă de vişinel” (colind de copil).

Localnicii  povestesc că hainele moşoiului reprezintă, pe lângă o veritabilă operă de artă tradiţională pur românească, un scut al colindătorilor, sau ostaşul cetelor care înfruntă frigul şi duhurile necurate pentru a vesti tuturor gospodarilor că Iisus s-a născut, sau pentru a aprinde lumina creştină în casele luncăviţenilor.



Pe 24 decembrie, seara ajunului de Crăciun, moşoaiele defilează pe străzile satului colindând oamenii care ies în faţa curţilor pentru a-i admira şi saluta. Parada mascaţilor a început să atragă şi turişti dornici să retrăiască atmosfera tradiţională a Naşterii Domnului. După festivitate cetele de moşoii alcătuite din adulţi flăcăi sau „liberaţi”, dar şi din copii sau „veterani”, pornesc la colindat pe toate uliţele, intrând în casele părinţilor, prietenilor, dar în special ale fetelor care abia aşteaptă să se mărite.

 „Lerului în seara de Ajun şi de Bobotează, când preoţi botează, lumea-ncreştinează, / Lerului lumea şi norodul, şi pe noi cu totul, lerului să fiţi sănătoşi!”, aşa se termină ultima cântare a moşoaielor, în ziua de Bobotează, când se anunţă terminarea sărbătorilor de iarnă.

Pe aceeaşi temă:

Un român a deschis prima pensiune destinată persoanelor cu dizabilităţi. Cum arată şi ce facilităţi are



 

citeste totul despre: