Tânără din Timişoara rănită grav la protestul diasporei din 10 august: „Nu văd cu un ochi, nu aud bine cu o ureche“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Angelica Troia
Angelica Troia

Angelica Troia (42 de ani) s-a aflat în grupul celor 17 persoane care au plecat de la Timişoara la Bucureşti, pentru a participa la mitingul diasporei din 10 august. S-a întors din Capitală cu probleme la ochiul stâng, cu urechea dreaptă fără auz şi alte răni pe corp.

Angelica Troia, o femeie de 1,60 metri, a fost în primul rând al protestatarilor, având la ea bannerul “Timişoara susţine diaspora”. Povesteşte că, în jurul orei 17.00, avea să simtă pe pielea ei brutalitatea jandarmilor.

“Prima dată au dat cu acele sprayuri. Le-am spus jandarmilor că sunt imună la chestia asta, iar asta i-a întărâtat. M-a lovit cu pumnul în cap, iar eu am ripostat. Mi-au spus că am venit să fac scandal, că sunt din diaspora. Noroc că am avut geanta pe spate, că mi-a apărat ceafa. M-am pus ca ţeastoasa, mi-am apărat capul şi faţa cât s-a putut. Ei mă loveau şi mă înjurau. În final am primut un jet de gaz, de atunci nu mai ştiu ce s-a întâmplat. M-am trezit după jumătate de oră în ambulanţa SMURD”, a declarat Angela Troia.

S-a întors la Timişoara cu numeroase răni. Spune că nu mai vede cu un ochi, nu aude bine cu o ureche. 

“Am traumatisme multiple. Am retina de la ochiul stâng afectată. Practic nu văd nimic cu ochiul stâng. Plus cu urechea dreaptă nu prea aud. Mă mişc ca un robot, am dureri când întorc gâtul. Nu am leziuni pe creier”, a mai spus Angela Troia, care se plânge că nu a fost bine tratată de medicii din Timişoara.

“Am stat 11 ore aurea la urgenţe, la Judeţean. M-au pus pe un scaun. Am zis că am dureri mari şi mi-au administrat un paracetamol şi un tetanus. Au văzut că am răni pe picioare”, a adăugat Troia.

Angelica Troia este orfană de ambândoi părinţi şi a crescut la un ofrelinat din Bucureşti. La vârsta de 14 ani a fost pe străzile din Capitală în timpul revoluţiei. Atunci, fratele său geamăn avea să ucis de un glonţ.

“M-am născut la Suceava, dar mama mea e din Ilfov. Ne-a abandonat aşa că ne-au dus la un centru de plasament din zona Bucureştiului, în Ghencea-Militari. În decembrie 1989 am fost şi noi la revoluţie. Doar doi draci şi jumătate. Fratele meu a fost împucat mortal. Nu l-am mai recunoscut”, a povestit Angelica Troia.

În anul 1998 s-a mutat la Timişoara. A terminat liceul sportiv şi apoi s-a încris la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, însă nu a reuşit să-şi termine studiile. Acum lucrează ca montator asamblări.

"Nu m-a demoralizat chestia asta, m-a întărit. Nu mă las!", a spus în final Angelica Troia.

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite