Românii şi sindromul Stockholm. „Victima, cu timpul, ajunge să îşi iubească călăul, susţinându-l inclusiv în faţa posibilului salvator“

Românii şi sindromul Stockholm. „Victima, cu timpul, ajunge să îşi iubească călăul, susţinându-l inclusiv în faţa posibilului salvator“

SIndromul Stockholm FOTO Opiniastudenteasca.ro

Literatura de specialitate descrie sindromul Stockholm ca fiind comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să îşi simpatizeze răpitorul.

Se spune că una dintre cele mai frecvente tulburări ale societăţii româneşti, care a acceptat atât de mult timp comunismul, fără să se răzvrătească, iar astăzi mulţi încă mai suspină după acele vremuri, este sindromul Stockholm.

Extinzând analiza, abuzul în familie este mod de viaţă, în special în Moldova, Muntenia şi Oltenia, unde femeile nici acum nu au drepturi egale cu bărbatul. Dar şi ele par să îşi accepte soarta de victime. Cu sau fără legătură, tot în aceste zone din vechiul regat se află bazinul votanţilor care suspină după o Românie “roşie”. Aici se simte cel mai bine partidul care a moştenit “palmaresul” fostului PCR.

De cealaltă parte, nu e niciun secret, România din fostul imperiu Austro-Ungar, Transilvania şi Banat, au rămas cu apucături vest-europene, occidentale, liberale. Drept este că migraţia populaţiei din interiorul ţării a mai nivelat decalajul dintre regiuni.

Revenind la psihologie, literatura de specialitate descrie sindromul Stockholm ca fiind comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să îşi simpatizeze răpitorul.

L-am întrebat pe psihologul Mircea Dragu, expert în consilierea persoanelor care solicită azil politic, dacă se poate face o legătură între sindromul Stiockholm şi acceptarea românilor de eterne victime.
 
„Nu m-aş grăbi să afirm că sindromul Stockholm este o afecţiune naţională, aşa cum spun unii. În primul rând, sindromul Stockholm presupune nu doar o relaţie asimetrică în care răpitorul are o victimă în propria-i forţă, iar victima, cu timpul, ajunge să susţină şi să iubească călăul, susţinându-l inclusiv în faţa posibilului salvator, pentru că ne lipseşte un element foarte important. În acest caz, răpitorul, dacă ne referim la o clasă politică, nu vine din afară. În relaţia Stockholm este vorba de o relaţie care se construieşte pe loc, între oameni care nu s-au întâlnit până atunci”, a declarat Mircea Dragu.
 
Valorile Uniunii Europene sunt acceptate de o minoritate din România

Psihologul timişorean lucrează în diverse forme şi cu persoane care sunt victime ale violenţei în familie. „Există oarecum o legătură, dar în special atunci când vorbim de nişte legături tradiţionale. Chiar dacă nu sunt exprimate pe hârtie, sunt nişte cutume care funcţionează în această societate de foarte mult timp. Ceea ce discutăm noi la ora actuală, despre democraţie, despre o societate transparentă, de eliminarea corupţiei, de egalitate între bărbaţi şi femei, acestea nu sunt valori tradiţionale la români. Sunt nişte valori impuse artificial de Uniunea Europeană, pe care în ţara noastră, o mică parte, o minoritate practic, a acceptat aceste valori care corespund cu nevoile lor. Dar cea mai mare parte le-a acceptat formal, spunând că noi încă ne vom putea comporta ca şi înainte, dar să beneficiem şi de avantajele de membri în Uniunea Europeană! Atunci, avem o ciocnire între formal –între ceea ce ne-am asumat şi se aşteaptă de la noi – şi ceea ce noi ca popor ştim să facem. Celor mai mulţi, se pare, le-a plăcut sistemul vechi. Schimbarea democratică pe care noi o dorim nu este  - din păcate, una care să reprezinte o majoritate naţională. Noi suntem încă în stadiul de constituire a cetăţenilor din indivizii care existau în comunism. În 27 de ani nu am ajuns la acel grad de maturitate civică încât să avem o societate care să aibă aceste valori europene. Alţii au de sute de ani democraţie, populaţii cu valori urbane, noi avem o populaţie semiurbană, care mai are un drum lung de făcut”, a adăugat Mircea Dragu (foto).


 
„Există foarte mulţi oameni care se simt confortabil în acest sistem”
 
Revenind la sindromul Stockholm, psihologul spune că poate fi extins la orice fel de relaţie de abuz, deşi iniţial a plecat la o situaţie în care un grup de turişti au fost luaţi ostatici într-o bancă, în capitala Suediei, care până la urmă au ajuns să se ataşeze emoţional de răpitori.
 
„Poate fi făcut o raportare şi la contextul nostru, dar cu un salt destul de mare de imaginaţie. Dar asta ar însemna să nu luăm în considerare contextul cultural. Aici oamenii aleg un mod de a fi, fără să se simtă victime. Cei care sunt victime cu adevărat, sunt cei care au alte valori, cei care se simt îngrădiţi în acest sistem. Dar există foarte mulţi oameni care se simt confortabil în acest sistem, fără să aibe perspectiva unei lumi mai bune, mai luminoase, mai transparente. Iar asta nu-i face victime. Îi face doar nişte oameni mai limitaţi în perspective. Ei aşa s-au construit. În România, chiar dacă nu există o formă foarte elevată de democraţie, din fericire nu mai trăim într-o dictatură”, a mai spus Mircea Dragu. 
 
Eşecul personal vs ura faţă de străini
 
Cum a rezistat însă dictatura atât de multă vreme în România şi de ce România este ţara care s-a desprins cel mai greu de comunism?
 
„Nicio dictatură nu rezistă dacă nu are suportul populaţiei. În România, dictatura care a funcţionat atâta timp, nu a fost o dictatură artificială, impusă de altcineva. A fost o dictatură care a corespuns – din păcate pentru mulţi dintre noi - unei mentalităţi şi unui mod de funcţionare a unei societăţii care din Evul Mediu s-a trezit direct în comunism. Există mulţi care revendică astăzi, apăsat, valorile şi comportamentele acelei perioade. La ora actuală există un curent destul de puternic de opinie care susţine direcţia asta. Apar nostalgici, dar cred că aici lucrurile ţin şi de frustrări personale, ţin de nişte speranţe pe care unii le aveau despre spaţiul cultural european, nu se simt împliniţi, nu au reuşit să îşi dezvolte nişte abilităţi şi să se adapteze la o societate care promovează o competivitate de tip fair-play. Ei se simt foarte confortabil acum să dea vina pe alogeni, să spună că cei de afară, Uniunea Europeană, organismele care o conduc, străinii într-o formă sau alta, sunt vinovate de micile sau marile lor eşecuri personale sau de micile sau marile eşecuri naţionale”, a declarat Mircea Dragu.
 
 
 
 
 
citeste totul despre: