Profesor la Facultatea de Drept din Timişoara, după ultima decizie a CCR: „Epoca preşedintelui jucător s-a încheiat“
0
Director al Departamentului de Drept Public şi profesor de Drept Administrativ în cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara, avocatul Cristian Clipa a explicat pentru „Adevărul” decizia CCR privind revocarea Codruţei Kovesi. Clipa susţine că decizia CCR este „perfect corectă”, arătând că prin această hotărâre „epoca preşedintelui jucător s-a încheiat”.
Conferenţiar universitar şi şef al Departamentului de Drept Public, cunoscut ca unul dintre cei mai exigenţi profesori ai Facultăţii de Drept din Timişoara, acolo unde Laura Codruţa Kovesi şi-a susţinut teza de doctorat, avocatul Cristian Clipa susţine că decizia CCR care îl obligă pe preşedintele Klaus Iohannis să o revoce pe şefa DNA este „perfect corectă”.
„Nu ştim motivarea acestei decizii, dar câteva lucruri sunt foarte clare. Prerogativele de numire ale preşedintelui sunt condiţionate de propunerea pe care o avansează o altă autoritate. De regulă ministrul Justiţiei, alteori Guvernul, alteori CSM. Dacă citim Constituţia vedem că într-adevăr preşedintele numeşte în funcţii şi demnităţi publice, numai că acolo este o virgulă, «în condiţiile legii». Iar dacă citim în ansamblu Constituţia, vedem că prerogativele de numire ale Preşedintelui României sunt posibile în condiţiile formulării unei propuneri prealabile venite din partea unei alte autorităţi. De pildă, judecătorii şi procurorii sunt numiţi de Preşedintele României la propunerea CSM. Preşedinţii de instanţe sunt numiţi de Preşedintele României la propunerea CSM. Procurorii – şefi, respectiv şefii de parchete sunt numiţi de Preşedintele României la propunerea Ministerului Justiţiei pentru că potrivit Constituţiei, aceşti procurori funcţionează în cadrul Ministerului Public, sub autoritatea ministrului Justiţiei. Prin urmare, decizia CCR nu are nimic nenatural în ea”, a arătat Clipa.
Potrivit conferenţiarului universitar, interpretările deciziei CCR ţin de „nervozitatea politică”. În plus, susţine Clipa, pentru specialiştii în drept administrativ lucrurile sunt simple. „Spre deosebire de civilişti care nu înţeleg nimic din povestea asta şi de constituţionalişti care înţeleg mai greu această poveste, pentru administrativişti lucrurile sunt clare. Propunerea ministrului Justiţiei nu este o invitaţie de tip colegial, un soi de cerere făcută în sufragerie. Propunerea este o instituţie a dreptului administrativ, este un mecanism de care se ocupă dreptul administrativ şi în esenţă această propunere reprezintă o solicitare pe care o autoritate publică o adresează altei autorităţi publice după ce autoritatea care formulează această solicitare a întreprins nişte verificări, de regulă, de ordin tehnic. Eventuala verificare a unui şef de parchet nu se poate face de Preşedintele României pentru că nu are mecanismele şi instrumentele necesare la îndemână. Administraţia Prezidenţială nu are mecanismele de verificare eficientă a procurorilor – şefi”, a mai arătat Clipa potrivit căruia România nu este o republică prezidenţială, ci „o republică prezidenţială puternic parlamentarizată”.
„Nu o spun eu, o spunea marele profesor Antonie Iorgovan. Această atenuare de tip parlamentar pe care o suferă guvernământul republican din România face ca raporturile dintre Preşedintele României şi celelalte autorităţi să fie raport de tipul partajului de competenţe. Când ministrul Justiţiei se duce cu propunerea de revocare din funcţie a unui procuror – şef la Preşedintele României, el nu se duce în nume propriu. El se duce în calitate de membru al Guvernului şi în numele Guvernului, iar acest Guvern este la rândul său mandatat de Parlamentul României cu ocazia acordării votului de învestitură. În consecinţă, când ministrul Justiţiei avansează propunerea de revocare el o face în numele şi în reprezentarea Parlamentului. Asta înseamnă că în procedura asta sunt implicate două autorităţi cu aceeaşi legitimitate constituţională. Preşedintele României pe de o parte şi Parlamentul pe de altă parte, care acţionează prin ministrul Justiţiei în calitatea sa de membru al Guvernului”, a mai arătat Cristian Clipa.
Întrebat de ce mai este inclus preşedintele în procedură din moment ce are doar un rol decorativ, Cristian Clipa a declarat că preşedintele este inclus în procedură „din raţiuni de protocol şi reprezentativitate”. „Constituţia din 1991 a fost redactată tocmai pentru a evita apariţia unui nou Nicolae Ceauşescu. Preşedintele Republicii Socialiste România numea şi revoca aproape după bunul plac pe toată lumea. Tocmai asta s-a dorit a se urmări, o echilibrare. Partajul de competenţe tocmai asta spune. Preşedintele României are atribuţii de reprezentare, are prerogative de verificator al echilibrului dintre puteri, dar el nu este un jucător şi nu a fost niciodată. Excelenţa sa, domnul Traian Băsescu a încercat să denatureze acest rol al preşedintelui. Cu această decizie, epoca preşedintelui jucător s-a încheiat, pe bună dreptate şi în acord cu Constituţia României”, a mai punctat Clipa.
Întrebat dacă CCR îi poate impune preşedintelui decizia pe care trebuie să o ia, Cristian Clipa a arătat că ar fi aberant să nu fie aşa. „Din momentul în care ai înzestrat Curtea Constituţională, ea trebuie să aducă şi soluţii. Care ar fi raţiunea existenţei unei autorităţi care doar să constate existenţa conflictului? Constatăm conflictul şi îl lăsăm să se perpetueze? Nu. Îi punem punct, indicând actorilor implicaţi conduita constituţională obligatoriu de urmat. Pentru viitor aşa stau lucrurile. Deciziile Curţii sunt general obligatorii. Deciziile CCR nu se comentează”, a mai declarat conferenţiarul universitar.
Se încarcă comentariile...
