Până unde a putut ajunge o „inginerie” pusă la cale de semianalfabetul Ionelaş Cârpaci. Statul are acum o misiune aproape imposibilă

O vilă de pe strada Loga va face obiectul disputei dintre Primăria Timişoara, Momiţă Bona şi o familie din Arad. Totul după ce clădirea ajunsese, în baza unor falsuri, în posesia lui Ionelaş Cârpaci FOTO D.D.

Condamnarea definitivă a lui Ionelaş Cârpaci la şapte ani de închisoare pentru escrocherii imobiliatre a atras după sine şi confiscarea unei clădiri foarte valoroase din centrul Timişoarei. Acest caz scoate la iveală, pe de o parte ingineriile puse la cale de cel autoproclamat semianalfabet, dar şi incompetenţa autorităţilor care au administrat patrimoniul Timişoarei.

Ionelaş Cârpaci a fost condamnat, în vara acestui an, la şapte ani şi două luni de închisoare. Sentinţa a venit la pachet cu obligaţia de plată a unor daune civile şi morale, dar şi cu confiscarea unui palat din centrul Timişoarei pe care Ionelaş a pus mâna folosindu-se de acte false şi l-a vândut de mai multe ori, fictiv, pentru a se pierde urmele, ca în final clădirea să ajungă în posesia lui Momiţă Bona, un alt baştan din Timişoara.

Plasată în centrul Timişoarei, pe strada Loga nr 52, clădirea ajunsă în posesia clanului de romi are o istorie extrem de interesantă. Incompetenţa autorităţilor române i-a şi permis lui Ionelaş Cârpaci să pună în practică o serie de inginerii prin care clădirea a ajuns pe mâna clanurilor de romi de la care recuperarea este aproape imposibilă, misiunea fiind una extrem de dificilă.

Clădirea din centrul Timişoarei a ajuns în proprietatea statului român în anul 1950 printr-un decret de naţionalizare. Dintr-o greşeală comisă la vremea respectivă, imobilul a fost intabulat într-o altă carte funciară. Mai exact, clădirea din Timişoara figura pe lista imobilelor naţionalizate din Arad. Ulterior s-a ajuns în situaţia în care, statul era proprietar de facto al imobilului, dar nu avea intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate.

Astfel, după Revoluţie, din cauza erorilor de intabulare, clădirea figura încă pe numele foştilor proprietari, Ienciu Gheorghe şi Ienciu Rozalia, cu toate că imobilul era administrat de stat şi soţii Ienciu nu aveau nicio pretenţie asupra imobilului.  Cel care a profitat din plin de această situaţie a fost Ionelaş Cârpaci, care a întocmit în Germania o procură falsă prin care soţii Ienciu îl împuterniceau pe bunicul concubinei lui Ionelaş să vândă clădirea.

În baza procurii false, bunicul lui Ionelaş din partea concubinei îi vinde casa Mariei Prodea, nimeni alta decât menajera baştanului. Au loc o serie de vânzări succesive, perioadă în care Ionelaş află de moştenitorii familiei Ienciu, îi găseşte la Arad şi în încercarea de legalizare a falsurilor, baştanul îi convinge pe soţii Ienciu Aurel şi Ana Maria, să cumpere fictiv clădirea de la un interpus şi să o vândă mai departe concubinei lui Ionelaş pentru suma de 14.000 de mărci (echivalentul a 50 de milioane de lei vechi, la vremea respectivă). După realizarea acestor operaţiuni, se realizează tranzacţia finală prin care casa este vândută, la un preţ de şase ori mai mare, baştanului care este actualul proprietar.

Ionelaş Cârpaci (dreapta) a fost condamnat la 7 ani şi 2 luni de închisoare FOTO Arhiva Adevărul

În cadrul procesului, procurorii i-au solicitat instanţei să constate falsurile comise în tranzacţionarea imobilului şi, în ciuda erorilor din cauza cărora statul nu a fost proprietar tabular al imobilului, clădirea să treacă în proprietatea statului. După ce au constatat că toate tranzacţiile realizate în cadrul preluării clădirii de pe Loga 52 de către clanul de romi au fost bazate pe falsuri şi au fost fictive, judecătorii au dispus anularea documentelor, confiscarea clădirii de la actualul proprietar şi intabularea foştilor proprietari, familia Ienciu.

Chiar dacă ar fi trebuit să rezolve o probmelă care datează de 20 de ani, sentinţa Curţii de Apel Timişoara, menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, complică şi mai mult situaţia. Pe de o parte, în procesul în care Ionelaş Cârpaci a fost condamnat, actualul proprietar a fost declarat cumpărător de rea-credinţă, acesta fiind şi motivul pentru care s-a dispus anularea actelor de vânzare cumpărare. Unul dintre avocaţii din proces a spus, însă, că sentinţa prin care este declarat cumpărător de rea-credinţă nu îl poate viza pe Momiţă Bona din simplul motiv că acestuia nu i s-a oferit ocazia pe perioada procesului să se apere.

Pe de altă parte, clădirea care trebuie să intre, conform sentinţei emise de judecători, în posesia familiei Ienciu este disputată şi de Primăria Timişoara. Judecătorii au şi explicat de ce trebuie primăria să deschidă un proces separat dacă vrea să recupereze clădirea.  „Deşi s-a reţinut în situaţia de fapt că imobilul aparţine statului român conform Decretului Lege nr. 90/52, instanţa penală nu va putea dispune înscrierea dreptului de poprietate al statului român deoarece acest aspect nu face obiectul procesului penal, în baza dispoziţiilor legale precizate instanţa putând dispune doar asupra restabilirii situaţiei anterioare, urmând ca Municipiul Timişoara prin primar să procedeze la efectuarea demersurilor legale cu privire la proprietatea statului”, se arată în sentinţa Curţii de Apel Timişoara, menţinută de Curtea Supremă.

Chiar şi în cazul unui proces rapid, situaţia se complică pentru că instanţa a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra clădirii pe numele lui Ienciu Gheorghe şi Rozalia, decedaţi între timp. Astfel, Primăria Timişoara şi Momiţă Bona (actualul proprietar) al clădirii vor fi nevoiţi să se judece unul împotriva celuilalt şi împreună cu urmaşii familiei Ienciu, care sunt moştenitorii de drept ai familiei. În tot acest timp, Ionelaş Cârpaci aşteaptă, în Germania, finalizarea procedurilor pentru a putea executa pedeapsa cu închisoarea într-o închisoare cu „piscină, cinematograf şi sală de sport”.