Cum acţionează asociaţia proprietarilor din zone rezidenţiale: „Autoritatea publică are o inepuizabilă resursă de a răspunde unor interese clientelare“
0
Câţiva timişoreni au înfiinţat o asociaţie, prin care să îşi apere interesele şi să se ajute reciproc: Asociaţia Proprietarilor din Zonele Rezidenţiale (APZR).
În perioada de boom imobiliar, mulţi investitori, ocrotiţi de angajaţii primăriilor, au găsit soluţii ingenioase de a încălca legea şi de a contrui blocuri în zonele consacrate de case familiale. Profesorul universitar Elena Rodica Militaru povesteşte despre experienţa ei cu administraţia de la Timişoara.
„Revoltător a fost replica unui inspector din compartimentul urbanism, care, spre amuzamentul şi în aprobarea colegilor e birou, mi-a spus: <Lasă, doamnă, legea e informativă! Există voinţă politică să se construiască blocuri între case şi se vor construi. Du-te doamnă, acasă şi nu-mi mai pierde timpul>. Sau, în traducere liberă, vii tu acuma, să ne strici nouă afacerile, ce nu-ţi convine, lângă casa ta, un bloc de 4-5 niveluri, care-ţi răpeşte intimitatea, îţi ia soarele, presiunea la gaz şi la apă”, scrie Elena Rodica Militaru, în volumul „Bănăţeni pentru viitorul României”, apărut sub egida Academiei Române – filiala Timişoara.
„Fenomenul a fost atât de profitabil, încât s-au propus şi aprobat două Hotărâri ale Consiliului Local , care să-l reglementeze. Adică liber la a construi locuinţe colective într-o zonă care, conform Regulamentului Local de Urbanism al Timişoareii, este destinată, exclusiv, pentru construirea de case familiale. Blocurile urmau să fie construite, fără a se mai trece prin fazele prevăzute de lege: Plan de Urbanism Zonal şi consultare publică. Cu un an înainte, la Cluj, au apărut două HCL-uri similare, una cu prevederi modeste, pentru clădiri cu şase apartamente, respinsă în instanţă. Urmată de alta, cu prevederi şi mai limitate, pentru numai trei apartamente, care a avut aceeaşi sopartă. La Timişoara, iniţiatorii şi consilierii locali au fost mai generoşi cu investitorii, iar HCL mult mai persmisive...”, a mai scris Elena Rodica Militaru, profesor la Facultatea de Mecanică din Timişoara.
"Cetăţenii au văzut că se popate"
Nemulţumiţi de această situaţie, câţiva timişoreni au înfiinţat o asociaţie, prin care să îşi apere interesele şi să se ajute reciproc: Asociaţia Proprietarilor din Zonele Rezideniale (APZR). Perseveranţa a dat roade şi cei de la APZR au reuşit să abroge în instanţă cele două Hotărâri de Consiliu Local.
„În timp, au crescut cunoştinţele priind legislaţia în domeniul urbanismului şi am reuşit să ajutăm şi alţi cetăţeni din Timişoara şi comunele învecinate, să se opună acestui tip de abuz. S-au făcut multe solicitări de dezbatere puhlică a unor PUZ-uri, s-au obţinut, în destule cazuri, reducerea indicatorilor urbanistici, au fost chiar şi proiecte HCL respins la vot. Cetăţenii au văzut că se popate, că nu trebuie să tolezere abuzurile autorităţilor şi ale unor investitoti, că trebuie să cunoască legislaţia şi, mai ales, să fie fermi în a solicita aplicarea ei”, a explicat Militaru, care s-a implicat dezbaterea publică a unor proiecte de lege în domeniul urbanistic.
„Am câştigat mai multe bătălii, dar nu şi războiul. Autoritatea publică are o inepuizabilă resursă de a răspunde unor interese clientelare şi de a relua abuzurile pe oboseala reclamanţilor, pe gradul de ocupare a timpului lor şi pe statutul nostru de voluntari implicaţi civic”, mai susţine Elena Rodica Militaru, preşeditele APZR.
Problema mirosurile de la fabrici
Tot printr-o implicare civică, Elena Rodica Militaru s-a implicat într-o altă problemă a oraşului: Poluarea olfactivă, generată de unele fabrici şi disconfortul locuitorilor din anumite cartiere.
„Problema mirosurilor nu e nici nouă, nici locală, este reclamată de mulţi ani către autorităţi. Garda de Mediu dă, însă, acelaşi răspuns: <În România nu avem legislaţie privind mirosurile>. Şi este adevărat. Avem o legislaţie bună privind calitatea aerului, în acord cu directivele europene... Pe scurt, valorile diferitelor substanţe prezente în aerul înconjurător pot fi mici, sub pragurile limită prevăzute de lege, dar sunt suficient de mari ca să genereze mirosuri supărătoare. Prin urmare, pe baza legislaţiei din România, operatorii economici care generează disconfort olfactiv, nu pot fi forţaţi să ia măsuri şi nici nu nu pot fi amendaţi. Pe lângă disconfortul creat, poluarea olfactivă este asociată şi cu alte afecţiuni neurodegenerative (Alzheimer, de exemplu), cu afectarea bulbului olfactiv la copii, aşa cum arată studiile medicale mai noi”, a explicat Elena Rodica Militaru.
În Europa şi în lume există legislaţie privind mirosurile, fie distincă, fie inclusă în legislaţia privind calitatea aerului. Cei de la APZR au făcut lobby pe lângă unii parlamentari, pentru a iniţia o astfel de lege şi în România.
În ianuarie 2017, iniţierea unei Legi a mirosurilor a fost depusă de parlamentarii USR şi a fost semnat şi de parlamentarii altor partide.
„Părea că lucrurile se îndreaptă în direcţie bună, dar interesele economice şi-au spus cuvântul. Iniţiativa legislativă nu a mai fost dezbătută în Senat, dar a fost aprobată tacit, şi urmează dezbaterea în Camera Deputaţilor, care este for decizional. Avem temeri, avem îndoieli cât de mult contează, pentru majoritatea parlamentară, interesul locuitorilor din zonele afectate, faţă de puterea financiară a marilor ferme zootehnice sau a industriilor generatoare de mirosuri... Iniţiatorii nu doresc alungarea investitorilor şi pierderea locurilor de muncă, ci responsabilizarea acestora pentru angajaţi şi pentru un aer mai curat în localităţi”, a încheiat Elena Rodica Militaru.
Se încarcă comentariile...
