Alegeri parlamentare 2016. Cum au votat „muntenegrenii” din Banat. Reportaj dintr-o zonă de vis, uitată de lume FOTO
0Banatul este un loc în care fiecare colţişor are o poveste ieşită din comun, unde fiecare localitate îşi are istoria ei aparte. Un asemenea loc am vizitat pentru a vedea cum votează lumea la Stanciova.
Mergând pe dealurile Recaşului, nu departe de Timişoara, la 41 de kilometri, ajungi la Stanciova. Este locul pe care am decis să-l vizităm, pentru a vedea cum votează timişenii. Stanciova este un sat cu 350 de locuitori, care aparţine de Recaş. Locuitorilor li se spun „muntenegreni”.
Încă de la intrarea în sat ne întâmpină un panou bilingv, româno-sârb (Stencevo). Asta pentru că majoritatea locuitorilor sunt etnici sârbi. Dar nu orice fel de sârbi...
Deşi vremea este excelentă, toată ziua a fost soare, sătenii nu se înghesuie la vot. La ultimele alegeri locale, stanciovenii au bătut însă toate recordurile. 96 la sută dintre cei de pe liste au ieşit să voteze.
„Alegerile locale sunt altceva, cele parlamentare, altceva. Mulţi nu ştiu să voteze, mai ales cei bătrâni. Într-un sat ca acesta nu contează din ce partid este candidatul, este votat omul. Dacă e gospodar, oamenii l-au votat. A făcut drumuri, foraje, căminul... Acum lucrurile stau altfel. Mulţi nu prea înţeleg ce e cu parlamentul ăsta, ce fac parlamentarii”, ne spune un localnic.
Până în urmă cu câţiva ani nu se putea ajunge uşor în sat, pentru că nu era drum. Ca atare, a fost oarecum un sat izolat. Are însă un farmec aparte. Este aşezat într-o vale, înconjurat de dealuri, păduri, străbătut de pârâul Gherteamoş.
Povestea legată de muntenegreni
Legenda locală spune că satul a fost înfiinţat de doi păcurari muntenegreni care au creat în jurul colibelor lor satele Stanciova şi Godenova. După eliberarea Banatului de sub Imperiul Otoman, între 1718-1722, la Stanciova s-a aşezat o populaţie slavă care provenea tot din Muntenegru.
Aflăm că locuitorii din Stanciova vorbesc un dialect aparte a limbii sârbe.
„Cei de aici se trag din zona Cetinje, din Muntenegru. Primii au fost doi fraţi. Apoi au mai venit şi alţii din Muntenegru. Vă daţi seama că în perioada Iugoslavă nu a prea contat cine ce e, dar cei de aici se consideră sârbi. Există aici un dialect unic. Nimeni nu vorbeşte acest dialect. Stanciova şi Pertovaselo erau zone destul de izolate şi s-a păstrat dialectul pe care-l vorbeau strămoşii. Interesant este că majoritatea sârbilor din Timiş stau la şes, acesta este singurul loc mai de munte, să-i zic aşa, deşi nu e chiar munte, aici aveam dealuri. Bătrânii care au peste 70-75 de ani nici nu ştiu româneşte, vorbesc numai sârbeşte. Satul era sută la sută sârbesc. Între timp, mulţi au plecat la oraş, la Recaş, la Timişoara. Dar sperăm să păstrăm tradiţia aici în sat, avem festivaluri, avem ruga, vin ansambluri din Serbia, Bosnia, de pe Clisura Dunării”, a declarat Miladinov Duşan, conducătorul Ansamblului de dansuri populare sârbeşti „Sveti George”, care numără cam 50 de dansatori.
De aproape un secol, cei de aici trăiesc cu gândul că Muntenegru era parte a fedreaţiei Iugoslave. Pe baza unui referendum privind independenţa, ţinut la 21 mai 2006, Muntenegru şi-a declarat însă independenţa la 3 iunie în acelaşi an. Aşadar, este un stat nou în Europa.
"Muntenegrenii sunt tot sârbi. E cam aceaşi situaţie ca între Moldova şi Ţara Românească. Şi moldovenii şi oltenii sunt tot români. Aşa şi cu Muntenegru, care astăzi este o ţară independentă", ne-a spus unul dintre alegători.
Românii se roagă în biserica sârbească
Localnicii şi-au ridicat la Stanciova o biserică de lemn, atestată la 1796. A fost dărâmată şi reclădită din cărămidă, între 1890-1894. Este actuala biserică ortodoxă sârbă. Românii şi-au făcut o biserică destul de recent, transformând practic vechea şcoală, dar tot în biserica sârbească merg.
„Străbunicii celor de aici au venit din Muntenegru, dar cei de azi se condideră sârbi. Avem aici biserica sârbească, dar şi majoritatea românilor vin tot la noi. Părintele român de la Recaş vine o dată pe lună la biserica nouă pe care au făcut-o din fosta şcoală. Majoritatea românilor înţeleg sârbeşte, dar mai spunem <Tatăl nostru> şi în română”, a spus Vezelici Dragoslav, parohul bisericii sârbeşti din Stanciova. Acestea este îngândurat când vine vorba de reducerea numărului de sârbi din sat. "Problema e că tinerii sârbi sau mutat la oraş, bătrânii se duc, nu ştiu ce viitor vom avea, noi, sârbii", a adăugat preotul.
"M-a mobilizat aplicaţia Guvernului"
Stanciova este un loc de vis pentru cei care îşi doresc o căsuţă de vacanţă. De acest loc s-a îndrăgostit şi Teodora Borghoff, fost preşedinte al Asociaţiei Timişoara Capitala Culturală 2021, rămasă una din persoanele importante din cadrul acestei organizaţii. Ea şi-a cumpărat iniţial o casă de odihnă, dar apoi a decis să se mute cu totul la Stanciova. Am întâlnit-o şi pe ea la vot.
„M-a mobilizat aplicaţia Guvernului, care arată în timp real cum se votează. Am văzut că în Stanciova, până la ora trei au votat 110 locuitori, e drept că înseamnă 30 şi ceva la sută, dar am zis că trebuie să mă duc să ridic procentul. În câteva minute voi da refresh să văd dacă s-a înregistrat”, ne-a spus Teodora Borghoff.
În Stanciova trăiesc cu rezidenţă mai mulţi cetăţeni din Europa. Mai exact din Germania, Belgia şi Franţa. Ei nu au avut însă drept de vot.
„Cumva ne-am strâns unii pe alţii. Întâi am fost un cerc de prieteni care am început să venim în sat. Am cumpărat apoi o casă pentru asociaţie, iar acum suntem în jur de opt gospodării. Promovăm un stil de viaţă eco, mai aproape de natură, mai sustenabil în ceea ce priveşte resursele. Promovăm hrana locală, pe cât posibil producerea ei, reducerea deşeurilor, reciclarea, un stil de viaţă puţin consumator de resurse. Gospodăriile produc pentru autoconsum, legume, animale. Se mai produc în sat articole de îngrijire personale, săpunuri, paste de dinţi, creme”, a mai povestit Teodora Borghoff.
"Încă există un procent mare de populaţie sârbă aici, care sunt foarte uniţi"
Teodora Borghoff a început să viziteze Stanciova din anul 2001, dar locuieşte aici cvasi-permanent din 2009.
„E o comunitate, se vede. E o comunitate strânsă. Încă există un procent mare de populaţie sârbă aici, care sunt foarte uniţi. Această comunitate a fost şi primitoare pentru noii veniţi. Asta ne-a motivat. Când am căutat un loc, am pus câteva criterii. Să fie o zonă de deal şi pădure, unde nu s-a făcut agricultură intensivă, pentru că ne era teamă de poluare cu nitraţi. Această zonă îndeplineşte criteriile, plus că este aproape de Timişoara. Plus că facilităţile s-au schimbat faţă de acum 15 ani, avem drum, apă, curent, în curând vom avea şi Internet prin fibră, Când am venit în sat nu aveam nici semnal de mobil”, a mai povestit Teodora Borghoff.
Localnicii speră că cei care vin la Stanciova să păstreze specificul locului. Chiar dacă se fac case noi, să se facă pe aliniamentul străzii, respectând specificul local. "În Stanciova sunt case bănăţene tradiţionale, cu o verandă şi trei camere, faţadele au stil specific, cu ancadramente la ferestre, încă sunt ferestre tradiţionale, chiar dacă a apărut şi termopanul", ne-a explicat Teodora.
O casă, destul de modestă, la Stanciova poate fi cumpărată cu 10.000-15.000 de euro, însă ele au şi terenuri destul de mari, în jur de 2.000 de metri pătraţi.
Se încarcă comentariile...
