Povestea belgianului Cezar Liberecht, cel care a condus serviciul de informaţii al lui Cuza: de la chelner în cazinoul din Galaţi la cel mai puternic om din ţară

Alexandru Ioan Cuza a reuşit să-şi păstreze domnia datorită serviciilor belgianului Cezar Liberecht

Numele lui Cezar Liberecht este deosebit de important în realizarea unirii de la 24 ianuarie 1859 şi de reformele iniţiate de Alexandru Ioan Cuza, aflându-se în spatele acestuia pe perioada domniei.

Cezar Liberecht era considerat cel mai puternic om din România anilor 1860. Fiu al unei familii de mineri, tânărul Cezar Librecht a luat drumul României pentru a câştiga mai mulţi bani. A ajuns la Galaţi, acolo unde exista un cazinou vestit, unde bogaţii României îşi etalau luxul şi lăsau sume importante de bani. Cezar Liberecht s-a angajat, mai întâi ca băiat de sală, după care a lucrat ca chelner şi apoi „marcher“ la biliard. A ajuns să cunoască multă lume bună, dar şi rău-famată.

În acest fel a ajuns să-l cunoască pe Alexandru Ioan Cuza, care era la vremea respectivă pârcalab de Galaţi. „Acesta iubea jocul de cărţi până la ore târzii în noapte, cafelele tari şi fumul ţigărilor fine şi doamnele frumoase cu care părăsea cazinoul. Cezar Liberecht a ştiut să i se facă util, prezentându-l domnişoarelor cu «condicuţă» şi mai laes ajutându-l să câştige la jocul de cărţi şi astfel să îşi îndrepte situaţia financiară, de foarte multe ori disperată“, arată istoricul Anton Caragea în volumul „Pagini de istorie ascunsă“. 

A înfiinţat un serviciu de informaţii

Cezar Liberecht şi Cuza s-au împrietenit repede, iar când cel din urmă va deveni domn al Principatelor Unite, belgianul a ocupat, în anul 1960, postul de inspector general al telegrafului şi, ulterior, al poştei.

„Din această poziţie, Liberecht şi-a constituit un important serviciu de informaţii pe care l-a pus la dispoziţia domnitorului. A deschis corespondenţa opozanţilor, a aflat secretele transmise prin telegrame. Pe lista persoanelor spionate se aflau: deputaţi, liderii conservatorilor (Barbu şi Lascăr Catargiu), liberalii Ion Ghica, Dimitrie şi Ion Brătianu, generalii prefecţii, miniştrii. Cezar Liberecht nu era doar un spion de duzină, el avea acces la Cuza permanent, îi sugera persoane şi acţiuni politice“,

arată Anton Caragea. 

Registru cu slăbiciunile oamenilor politici

Cezar Liberecht a realizat un fel de registru cu cei mai importanţi oameni de afaceri şi politici, în care erau menţionate procesele, slăbiciunile, dorinţele, precum şi afacerile cu care puteau fi şantajaţi. Puterea lui devenea din ce în ce mai mare şi, în acelaşi timp, veniturile pe care le realiza au crescut considerabil.Astfel, belgianul şi-a cumpărat un teren chiar în centrul Capitalei pe care şi-a ridicat un adevărat palat foarte frumos, cu săli de bal şi o grădină minunată, în care astăzi se află Casa Universitarilor de pe strada Dionisie Lupu.

Lovitura de sta pusă la cale de Liberecht 

Informaţiile obţinute de Liberecht au fost deosebit de importante pentru Cuza, dar şi pentru România. Astfel, a fost dejucat complotul din anul 1859 pentru asasinarea lui Cuza, iar duplicitatea lui Ion Ghica a fost demascată. Tot belgianul l-a propus pe Mihail Kogălniceanu ca prim ministru în anul 1863. „Numele lui Liberecht este legat de secularizarea averilor mănăstireşti, de legile contabilităţii, de primele împrumutir externe şi mai ales de lovitura de stat din 2 mai 1864“, se mai arată în lucrarea „Pagini de istorie ascunsă“. Liberalii şi conservatorii realizaseră o alianţă împotriva lui Cuza, iar populaţia aştepta înfăptuirea marilor reforme promise: împroprietărirea şi lărgirea dreptului la vot. Cuza şi sfătuitorul său au stabilit că soluţia era lovitura de stat prin care să-şi înlăture oponenţii. Liberecht s-a ocupat de planul acţiunii şi a fost numit prefect al poliţiei. El a fost cel care a intrat în Adunarea deputaţilor şi i-a anunţat că dizolvarea acesteia şi organizarea de noi alegeri. 

Credincios lui Cuza

Puterea lui Liberecht a crescut şi mai mult după succesul loviturii de stat. Acesta a devenit apropiatul iubitei oficiale a domnitorului, Maria Obrenovici, pe care o finanţa. O ajută financiar să cumpere moşia de la Hereşti. 

Liberecht continuă să-i fie credincios lui Cuza şi află despre vizita lui Kogălniceanu în Oltenia, unde în discursurile susţinute şi aatras meritele loviturii de stat. Cuza este informat şi primul ministru a demisionat la începutul lunii ianuarie 1865. În vara aceluiaşi an, opoziţia, profitând de plecare lu Cuza la băi, pentru că era grav bolnav de plămâni şi de inimă, încearcă să pună mâna pe putere. Ocupă Primăria şi arde arhiva, dar Liberecht intervine în forţă şi reuşeşte să înăbuşe revolta. 

Abdicarea lui Cuza şi părăsirea ţării

Liberecht nu a mai reuşit să împiedice abdicarea lui Cuza, în noaptea de 10 spre 11 februarie 1866. Rămas fără miniştrii de interne şi de război, care au fost demişi de Cuza, Liberecht este luat prin surprindere. Alexandru Ioan Cuza a abdicat sub ameninţarea pistoalelor, iar puterea a fost preluată de o locotenenţă domnească. Prima măsură a fost alungarea din ţară a belgianului Liberecht. După inventarierea averii acestuia s-a constatat că Liberecht era aproape de faliment, iar palatul acestuia a fost vândut pentru acoperirea datoriilor. S-a mai constatat că acesta mai avea patru locuri de casă şi două moşii în arendă.