Militarul german care a luptat împotriva României, dar s-a declarat ulterior prietenul pe viaţă al românilor

Gerhard Velburg, pe numele său real Bogislav Tilka, relatează, într-o lucrare apărută în Germania, în perioada interbelică, realitatea socio-economică din România ocupată în perioada Primului Război Mondial.

Acesta a luptat în România, iar informaţiile prezentate sunt foarte interesante deoarece prezintă perspectiva asupra ţării noastre a unui aşa zis duşman, ceea ce face ca nivelul de obiectivitate să fie ridicat faţă de alte lucrări memorialistice. 

Volumul memorialistic a fost publicat la editura «Humanistas“ în anul 2018. Gerhard Velburg a fost intelectual de formaţie, cu studii vând studii juridice, a fost încadrat drept subofiţer de rezervă la începutul războiului. După doi ani, el este urcat în tren şi adus în România, alături de alţi camarazi. Primul mare oraş românesc în care ajung este Craiova, la puţin timp după ocuparea acestuia. „Tinerele ne zâmbesc prietenos. Însă multe doamne în vârstă plâng”. 

Craiova, Bucureşti şi Feteşti 

Autorul jurnalului remarca şi diferenţele sociale evidennte. „De asemenea, el remarcă şi discrepanţele sociale ale timpului «contrastul dintre bărbaţii şi femeile bine îmbrăcaţi şi cei în zdrenţe». Veniţi după doi ani de raţionalizare strictă a alimentelor, soldaţii germani sunt uimiţi de existenţa din belşug a acestora în oraş“, menâionează istoricul Cristian-Iulian Ceacîru. 

Gerhard ajunge, apoi, la Bucureşti, de unde, peste câteva zile, soseşte la Feteşti, unde şi-a petrecut practic toată perioada în care a stat în România, în calitate de soldat al armatei germane de pe teritoriul românesc ocupat. „Ceea ce caracterizează opera lui Gerhard Velburg este stilul în care înfăţişează lucrurile, exact aşa cum s-au petrecut, «sine ira et studio», cerinţă de bază a unei lucrări istorice. Este înfăţişată în detaliu viaţa locuitorilor, obiceiurile, tradiţiile lor (Crăciunul, Paştele etc). De asemenea sunt surprinse, uneori cu umor involuntar, şi diferenţele de mentalitate dintre cele două popoare: «enervarea şi zelul lui (a subofiţerului german) de la început s-au transformat într-o resemnare sumbră … în Balcani activităţii birocratice trebuie să i se aplice o cu totul altă unitate de măsur㻓. 

A tradus o poezie patriotică românească

Gerhard s-a integrat în lumea autohtonă a micului târg de provincie şi începe chiar să-i simpatizeze pe români. Astfel, acesta a tradus în germană poezia patriotică „La arme“ a lui Şt. Octavian Iosif. „Sunt înfăţişate aspecte precum brutalităţile soldaţilor bulgari, rechiziţionarea clopotelor, a grânelor, uneori în scene emoţionante pentru cititor: «femeia, copiii şi bătrânica ţipă din rănunchi, iar ţăranului i se umezesc ochii». După o perioadă petrecută la Bucureşti, autorul este în cele din urmă îmbarcat în tren şi trimis pe frontul de vest, în iunie 1918. Cu acest prilej, îşi declară în jurnal, încă o dată simpatia pentru români pe care îi consideră prieteni, nicidecum inamici aşa cum susţinea propaganda oficială“, a mai menţionat Cristian-Iulian Ceacîru.