Destinul tragic al Filofteiei Lăcătuşu, cântăreaţa considerată urmaşa Mariei Lătăreţu. A murit la doar 29 de ani
0
Filofteia Lăcătuşu purta în glasul ei „dulceaţa“ specifică folclorului oltenesc şi era văzută de specialişti, dar şi de public, drept o vedetă în devenire a muzicii populare. Destinul său s-a frânt brusc şi tragic la vârsta de 29 de ani.
Filofteia Daju a venit pe lume la data de 7 iunie 1947 într-un sat aflat la distanţă mică de judeţul Gorj. „În satul Dealu Roşu, comuna Alunu, judeţul Vâlcea, aflat la câţiva zeci de metri de graniţa cu judeţul Gorj, Maria şi Victor Daju, căsătoriţi prin 1945, aveau deja o fetiţă, născută în 1946, pe care o botezaseră Victoria, nume dat în cinstea biruirii fascismului, iar acum, la vreme de cireşar a lui 1947, aşteptau din zi în zi să vină pe lume şi ce-a de-a doua odraslă pe care o presimţeau a fi tot fată.
Mult nici n-a prea durat, fiindcă, în după amiaza zilei de 7 iunie 1947, puţin după ora 15, în micuţa şi cocheta căsuţă aflată chiar pe coama dealului, împădurit de jur împrejur cu păduri de stejar şi pin, s-au auzit primele plânsete ale nou-născutului. Era, într-adevăr, o fetiţă vioaie, cu greutatea puţin trecută de trei kilograme, care a fost primită pe lume cu multă bucurie de întreaga familie Daju, precum şi de unchii, de mătuşile, de verii şi de bunicii Iosu, rubedeniile aflate nu departe de casa tinerilor Maria şi Victor Daju“, menţionează scriitorul gorjean Dorin Brozbă în lucrarea „Filofteia Lăcătuşu, un cântec stins la 30 de ani“.
Numele de sfântă, pus de bunic
Bunicul din partea mamei, Vasile Iosu, i-a convins pe toţi că ar fi cel mai nimerit s-o boteze pe micuţă Filofteia. „Aceasta era sfânta lui favorită deoarece îşi avea locul în calendarul creştinătăţii tot într-o zi de şapte, ce-i drept, în decembrie, iar de curând, o rudă apropiată, grav bolnavă, vizitase sfintele moaşte ale Filofteiei, de la mănăstirea Curtea de Argeş, tămăduindu-se complet, fără să mai aibă probleme cu sănătatea. Astfel, pe data de 8 iunie 1947, în jurul orei 12, Victor Daju şi-a înregistrat cea de-a doua copilă în catastifele Primăriei Alunu, de unde i s-a eliberat şi certificatul de naştere, cu numele de Filofteia Daju“, relatează Dorin Brozbă.
A cântat în taraful unui lăutar vestit
Filofteia a cântat alături de bunicul său, Vasile Gogenete, iar, vârsta de 14 ani, a fost cooptată în taraful unui lăutar renumit, fapt ce a condus la îmbunătăţirea repertoriului, dar şi a tehnicii de interpretare. „După ce a absolvit Şcoala gimnazială din Alunu, Nelică Popescu, cel mai faimos rapsod popular din zona Horezului, Alimpeştiului şi Roşiei de Amaradia, a aflat că prietenul său de cântări, Vasile Gogenete, are o nepoată plină de talent, cu o voce fermecătoare, şi îi propune acestuia să-i dea voie să cânte la câteva petreceri şi cu banda sa de lăutari.
Pe moment, bunicul are o strângere de inimă la gândul că şi-ar putea pierde nepoata din banda sa, dar, pe de altă parte, conştientizează că alături de Nelică poate să-şi diversifice repertoriul şi să capete o faimă şi mai mare în zona Vâlcei şi a Gorjului. Transferul în banda lui Nelică a fost de bun augur, fi indcă aici a cunoscut, pe lângă şeful cel mare, bun solist vocal şi viorist, nişte maeştri ai genului, cum erau Neluţă Cazacu, la acordeon, Niţu Ardeoaica, la ţambal, Ducu Diţă, la tobă, şi Dumitru Joiţoiu, la contrabas. Repertoriul Filofteiei se compunea în special din baladele, doinele şi cântecele locului, culese de la bunicul Gogenete, de la tatăl Victor Daju, iar acum, iată, de la maestrul Nelică Popescu.
Copila era fascinată şi de cântecele Privighetorii naţiei româneşti, Maria Lătăreţu, şi aproape de fiecare dată, când avea ocazia, cânta cu mult curaj şi talent creaţii minunate, cum sunt : „Voi, voi, voi, mândrelor, voi”, „Tu, mamă, când m-ai făcut”, „În pădure la Stroieşti”, „Trei în lume nu se poate”, „Ce-ai în gură, Mărioară ?” sau „Teiule, frunză rotată”, fapt ce cucerea oriunde ascultătorii, deşi era o simplă copilă de numai 14 ani“. Unii cunoscători ai folclorului îi prevesteau o carieră artistică excepţională, socotind-o, pe drept cuvânt, chiar o demnă urmaşă a Mariei Lătăreţu“, menţionează în lucrarea sa Dorin Borzbă.
S-a căsătorit de la o vârstă fragedă
Filofteia a pleacat din casa părintească la doar 15 ani. „Odată cu lăsarea la vatră, Mite Lăcătuşu s-a ţinut de promisiunea făcută în scrisori Filofteiei şi într-o zi de joi a lui noiembrie 1962, însoţit de Constantin, tatăl său, de Titu, fratele mai mare, şi de naşii acestuia, Ioana şi Petrică Piţian, au plecat în Dealu Roşu, satul cântăreţei, pentru ca s-o peţească la părinţi4. La revederea după timpul ce trecuse destul de greu, tinereii, împreună cu familiile, au convenit să se împreune din acele zile iar actele şi nunta să le facă după un an de zile, când fata împlinea 16 ani şi putea să-şi legalizeze oficial căsătoria în actele de stare civilă.
«La fel ca şi noi, familia Daju era foarte săracă, avea mulţi copii şi ne-a dat fata în speranţa că ea va continua să cânte cu trupa noastră, iar viaţa îi va fi mult mai uşoară, alegând această cale. Când am plecat de acolo, Filofteia, viitoarea mea soţie, era îmbrăcată într-un taioraş bleu, fără buzunare, iar în picioare avea nişte papuci de cauciuc. Cam asta era întreaga ei avere, în acel timp îndepărtat. . . »“, menţionează Dorin Brozbă. De la 1 noiembrie 1963, prin căsătorie, Filofteia Daju devine Filofteia Lăcătuşu. Vreme de un an de zile, tânără cântăreaţă a cântat cu banda lui Costică Lăcătuşu şi a devenit cunoscută în rândul sătenilor din Zorleşti şi din împrejurimi. Mai multe din cântecele tinerei soliste făceau parte din repertoriul Mariei Lătăreţu şi ale Mariei Ciobanu.
„Nunta celor doi tineri a avut loc la Zorleşti, în anul 1964, şi a fost săvârşită odată cu botezul micuţului Daniel, fi ul lor, care a venit pe lume chiar în acelaşi an. Petrecerea a ţinut trei zile şi trei nopţi : s-a cântat şi s-a dănţuit meştereşte iar bucuria celor prezenţi a fost recompensată cu bucate şi cu băuturi alese, de unde n-au lipsit sarmalele, piftia, friptura la ţest şi deliciosul tocan de oaie, stropite din belşug cu ţuică de prună şi cu vin rubiniu de Zorleşti ! Aşadar, noua familie Filofteia, Daniel şi Mite Lăcătuşu plecase în viaţă cu mult optimism şi cu multă, multă bucurie“, scrie Dorin Brozbă.
Gelu Barabancea o transferă pe Filofteia Lăcătuşu la
Succesul Filofteiei Lăcătuşu a atras atenţia lui Gelu Barabancea, dirijorul Ansamblului Artistic „Doina Gorjului“, instituţie înfiinţată în anul 1968.
„Într-o seară, după un spectacol al gorjenilor la Râmnicu-Vâlcea, maestrul Barabancea, prin intermediul vărului său, Fănică Barabancea, membru al Tarafului „I. T. A. ” din oraşul de pe Olt, a reuşit să discute cu soţii Lăcătuşu, Filofteia şi Mite, cărora le-a cerut să vină la Târgu-Jiu şi să lucreze împreună. De obârşie gorjeni, Filofteia şi soţul au acceptat propunerea maestrului şi în decembrie 1969 erau deja angajaţi la „Doina Gorjului”. Filofteia a fost încadrată pe post de solistă vocală iar Mite, şofer pe autobuzul Ansamblului. (...) Maestrul Gelu Barabancea era inginer de profesie, însă, printr-o ambiţie ieşită din comun, puţin mai târziu, absolvise cu rezultate excepţionale şi Conservatorul bucureştean. De loc din Corabia, judeţul Olt, dirijorul venise la Târgu-Jiu să facă lucruri deosebite cu acest ansamblu artistic şi avea susţinerea totală a Comitetului judeţean al Sindicatelor, organul ierarhic superior de care aparţinea această instituţie culturală. Familişti fiind, cu un copil în întreţinere, soţilor Lăcătuşu li s-a repartizat un apartament pe strada Minerilor, după care, în scurt timp, au intrat vârtos la treabă!“,
se mai arată în lucrarea „Filofteia Lăcătuşu, un cântec stins la 30 de ani“.
Noul star al cântecului gorjenesc
Între anii 1974-1976, Filofteia Lăcătuşu devine noul star al cântecului gorjenesc. Aceasta reuşeşte să se afirme, cu toate că omul care avea merite incontestabile în creşterea ei artistică, dirijorul Gelu Barabancea, a murit în anul 1973, la doar 42 de ani. Acest eveniment nefast a ambiţionat-o să continue cariera artistică. „După o muncă de aproape o jumătate de an, în 1975, a înregistrat la „Electrecord” ce-l de-al doilea său disc, pe format mare, intitulat sugestiv pentru aceste frumoase plaiuri : „Jiule, pe malul tău”. El conţine 11 cântece de mare sensibilitate artistică, dintre care la loc de cinste se situează celebrele „Ascultă, gorjanule”, „Am auzit o minciună”, „Măi neicuţă, nu uita” sau „Gorjule, iubitul meu”. Încântaţi de creaţiile scoase pe piaţă de cunoscuta gorjeancă Filofteia Lăcătuşu, realizatorii de la Televiziunea Română i-au făcut o seamă de înregistrări, filmate în satul Suseni, la Muzeul de la Curtişoara şi în studiourile de la Bucureşti“, relatează Dorin Brozbă.
Ultima zi din viaţa cântăreţei
4 martie 1977 a fost ultima zi din viaţa Filofteiei Lăcătuşu. Tânăra cântăreaţă, care călca pe urmele Mariei Lătăreţu sau Mariei Ciobanu, a avut neşansa să se afle în Bucureşti chiar în ziua devastatorulu cutremur din anul 1977. Filofteia Lăcătuşu venise pentru a înregistra cel de-al treilea disc. Dorin Brozbă descrie în detaliu ultimele lucruri pe care le-a făcut artista în ultima zi de viaţă: „În casa de la Târgu-Jiu, Filofteia Lăcătuşu împreună cu Gicu Simu se treziseră mai devreme ca de obicei, fiindcă urmau să străbată un drum lung până în Capitală, iar solista îşi pusese în minte să mai treacă de câteva ori cu privirea peste cântecele ce avea să le înregistreze a doua zi, pe 5 martie, la „Electrecord”, pentru cel de-al treilea disc muzical. (...) Pe drum, urmau să meargă împreună cu rudele lor, Anisia şi Ion Simu, cu domiciliul tot în oraş, pe lângă biserica de aramă, care doreau să-şi viziteze băiatul, aflat în cătănie la Unitatea militară de la Mihai Bravu. Plecarea spre Bucureşti s-a făcut puţin după masa de prânz, în jurul orei 13, cu maşina personală, o „Dacia 1100”, a rubedeniilor amintite mai înainte. De-a lungul traseului, atmosfera a fost relaxantă, cei patru pasageri plănuind ca în duminica imediat următoare, pe 6 martie, la întoarcere, să meargă împreună la sora cea mare a Filofteiei, Victoria Foi, din Roşia de Amaradia, care îi avertizase că o să-i ospăteze cu un curcan preparat la cuptor, stropit cu vin alb, păstrat încă din toamnă, într-o damigeană de zece litri. Când au ajuns la Bucureşti, fix la ora 21 a zilei de 4 martie, Vasile Măruţă, fotograful şi omul bun la toate, sosit mult mai devreme, cu altă maşină, le reţinuse deja camerele 101 şi 102, la Hotelul „Victoria”, o locaţie cochetă, liniştită şi de bun gust pentru provinciali. Mai presus de aceasta, Măruţă procurase şi 12 kilograme de păstrăv, ce constituia atenţia Filofteiei şi a lui Gicu pentru întâlnirea de a doua zi cu naşa Maria Ciobanu şi cu un prieten apropiat, generalul Victor Petrescu, medic orelist la Spitalul militar, căruia solista îi solicitase o consultaţie preventivă la gât. La ora 21,05, după ce Măruţă şi Gicu Simu depozitaseră peştele până a doua zi în portbagajul maşinii, cei patru au urcat în camere după ce, mai înainte, comandaseră câte o bere şi câte o cafea pentru fi ecare. Rudele lor, mai vârstnicii Anisia şi Ion Simu, n-au fost mulţumiţi de camera lor 102 şi au solicitat să li se dea urgent o altă cameră. În jur de 21, 10, Măruţă, amuzat oarecum de cele întâmplate, le-a spus celor patru gorjeni, proaspăt cazaţi, că până se instalează ei confortabil în camere vrea să dea o raită până la barul de la „Intercontinental”, pentru „a trage în poză” niscaiva artişti şi cântăreţi celebri care obişnuiau, uneori, să vină seara la un şpriţ sau la câte o . . . tărie de import ! A plecat imediat şi după ce a parcurs câteva zeci de metri , abia intrat în pasajul ce face legătura cu Teatrul Naţional, brusc a simţit că nu se mai poate ţine pe picioare şi aproape imediat a auzit un huruit puternic“..
A fost înmormântată de Ziua Femeii
De Ziua Femeii, la 8 Martie 1977, Filofteia Lăcătuşu a fost înmormântată alături de alesul inimii sale. Tragica dispariţie a marii artiste gorjene, la nici 30 de ani împliniţi, i-a îndurerat profund pe gorjeni şi pe nenumăraţii săi admiratori din întreaga ţară. A fost înmormântată în cimitirul din satul Suseni, din comuna Runcu.
Se încarcă comentariile...
