Prima statuetă de tip Venus găsită în România. Este considerată cea mai veche sculptură în piatră din ţara noastră

Prima statuetă de tip Venus din ţara noastră a fost expusă recent la Muzeul Evoluţiei Omului şi Tehnologie în Paleolitic din Târgovişte.

Artefactul a fost descoperit de colectivul de cercetare al Muzeului Evoluţiei Omului şi Tehnologiei în Paleolitic, din cadrul Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” din Târgovişte, în data de 21 iunie 2019.

Descoperită prin săpături arheologice, într-o nouă aşezare paleolitică (denumită „Piatra-Neamţ 1”), statueta este, potrivit datărilor cu radiocarbon AMS, cea mai veche sculptură în piatră din România (17.000 de ani) şi din această parte a Europei, reprezentând şi una dintre cele mai importante descoperiri paleolitice de pe continentul nostru.

Statueta este realizată din gresie şi măsoară aproximativ 10 cm. Ea păstrează diferite urme de prelucrare. 

„După 100 de ani de la recuperarea celebrei statuete paleolitice de la Willendorf, Austria, considerată în prezent simbol naţional în această ţară, noua descoperire de la Piatra-Neamţ contribuie substanţial la îmbogăţirea patrimoniului paleolitic naţional şi mondial cu un obiect de artă remarcabil. O caracteristică excepţională a statuetei de la Piatra-Neamţ este buna conservare a acesteia, mai ales că marea majoritate a statuetelor paleolitice din piatră, descoperite până în prezent, au fost găsite în stare mai mult sau mai puţin fragmentară”, au precizat aerheologii.

Datările care s-au făcut la această statuetă atestă faptul că ar avea aproximativ 17.200 ani. 

Pentru precizarea vârstei exacte a statuetei, au fost realizate câteva serii de datări radiocarbon AMS în două laboratoare diferite, Beta Analytic din SUA şi RoAMS, laborator al Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica si Inginerie Nucleara Horia Hulubei. Astfel, rezultatul datărilor AMS a oferit vârsta de 17.000 de ani. 

În luna decembrie, Muzeul Evoluţiei Omului şi Tehnologiei în Paleolitic a împlinit şase ani de la înfiinţare, perioadă în care rezultatele cercetării paleoliticului din România, prin colectivul care activează în muzeu, s-au multiplicat constant, fiind recunoscute la nivel internaţional.