FOTO REPORTAJ Satul Meişoare, binecuvântat de Dumnezeu, dar uitat de europarlamentari: oamenii sunt prea supăraţi ca să mai meargă la vot
0
Meleag pitoresc, încărcat de istorie şi de tradiţii populare, care, din păcate, s-au stins odată cu mirajul străinătăţii sau zgomotul de la oraş. Locul se numeşte Meişoare şi se află la graniţa dintre judeţele Dâmboviţa şi Argeş, la poalele muntelui Leaota. Farmecul peisajului nu a putut opri timpul în loc şi la fel ca în multe zone din ţară, l-a lăsat să „să îşi facă de cap” şi să stârpească din bunăstarea şi fericirea oamenilor.
Din păcate, la asta au contribuit, dacă putem spune aşa, şi politicienii noştri, care în locurile în s-au proţăpit, nu au făcut nimic pentru a schimba viaţa de la ţară.
Duminică, alegerile nimănui
Aşa se face că în satul Meişoare, din comuna dâmboviţeană Pucheni, oamenii sunt prea osteniţi şi prea supăraţi ca să mai meargă duminică la vot. Oricum, nimeni nu ştie ce fel de alegeri au loc peste trei zile, pentru că nimeni nu le-a spus. Nici măcar nu ştiu ce este acela un "europarlamentar". Ştiu una şi bună: de ani de zile au fost daţi uitării de toţi guvernanţii şi nimeni nu a venit să îi întrebe de sănătate.
Acum,oamenii trăiesc doar din pensie şi din creşterea animalelor. „Suntem amărâţi. Trăim de la foarte greu în sus. Ia uite palmele, am gâlme pe ele. Avem pensii mici. Nu ne ajung. Nici de medicamente nu ne ajung banii. Trăim foarte greu. Am muncit o viaţă, dar degeaba. Doar cu animalele ne mai mişcăm, dar când n-om putea să mai vedem de ele nu ştiu ce ne vom face”, se gândeşte retoric Maria Şerb.
Tinerii au plecat de mult de acasă către civilizaţie şi mai dau pe acasă doar de sărbători. „La coada vacii am trăit maică, dar e bine la coada vacii. Stai până în gât înecată în bălegar, dar măcar am trăit sănătos. Pe vremuri toată lumea avea animale, turme întregi. Acum nu prea mai pot munci. Copiii au plecat de pe lângă noi. Erau peste 100 de familii aici la noi, dar nu mai sunt 30. Eram mulţi” îşi aduce aminte vecina doamnei Maria, Iulia Anca, în vârstă de 80 de ani. Tot ea spune cu tristeţe în glas că multe locuinţe au rămas pradă stihiilor, iar politicienii care, duminică, aşteaptă să fie trimişi în Parlamentul European pe salarii barosane, nu fac nimic pentru le îmbunătăţi viaţa oamenilor simpli.
„...Nu ştim ce să mai alegem, că am ales atâţia ani...”
„Sunt case puţine pe creasta aceea. Sunt femei mai multe. Tineretul s-a mai dus pe colea, pe colea, ca să câştige un ban. Eu am lucrat mereu acasă, nu am fost angajată. Am dat la sapă, la coasă, la animale, doar asta am făcut. Nu prea am ieşit de aici din sat. Nu ştiu pentru ce sunt alegeri. Pe aici pe la noi nu a trecut niciun partid să ne explice şi nouă ce se întâmplă. Toţi parlamentarii ăştia lucreată pentru ei, nu pentru noi. Nu pentru România noastră. Dacă pot aduna pentru ei, boieri sunt. Dar să te plângi cuiva, nu ai cui. Chiar dac promit ceva şi scriu pe o foaie de hârtie, scris rămâne, că de făcut, nu fac”, crede bătrâna doamna Iulia Anca.
„Nici nu ştiu ce să votez. Las hârtia albă şi o bag acolo„
Adesea, răspunsurile oamenilor simpli sunt şi cele mai sincere, dar şi cele mai pline de adevăr, iar parlamentarii care pe 25 mai ne cer votul, ar trebui să îi asculte mai întâi pe ei. „În ţara asta ne-ar trebui un conducător de bază, ca să schimbe lucrurile în bine. Nu cred că mă duc la vot. Dacă m-oi simţi în stare, mă duc, dar secţia de votare e tocmai în Pucheni, în centru, la distanţă de 3 kilometri. Nici nu ştiu ce să votez. Las hârtia albă şi o bag acolo. Ştampila nu o mai pun pe nimic, că am pus multe ştampile la viaţa mea. Nici nu ştiu cine candidează la Parlamentul ăsta European şi nici ce fac ei acolo”, spune Maria Şerb.
50 de kilometri este distanţa dintre Târgovişte şi satul Meişoare, comuna Pucheni, mergând pe DN 71 Târgovişte – Câmpulung
Pentru că miza electorală este prea mică în satul Meişoare, eurocandidaţii nu s-au sinchisit să îşi murdărească maşinile până acolo. Tocmai de aceea, oamenii nici nu îi cunosc. „Nu cunosc niciun candidat pentru alegerile astea. Mai veneau şi ei şi hornăiau cu goarna aia, dar acum nici nu s-a sinchisit. Lumea de la ţară vrea să aibă de muncă. Şi nu noi, cât cei tineri. Eu mă chinui cu moşul meu, dar tinerii să aibă pe ce pune mâna”, mai spus şi Petruţa Şerb.
Printre puţinii bărbaţi rămaşi în Meişoare se numărăr şi domnul Traian, care spune că se va duce la vot şi se va hotărî atunci pe cine să aplice ştampila. „Duminică ştiu că sunt alegeri, dar nici nu ştiu bine despre ce este vorba. De unde să ştim ce fac europarlamentarii ăia acolo? Ne-au luat după ei să vedem ce fac? La vot o să mergem, dar să vedem ce scrie pe buletinele alea”, spune bătrânul în vârstă de 83 de ani.
Se încarcă comentariile...
