Sărăcia cruntă a Moldovei începutului mileniului II, prin ochii istoricilor vremii: „Ţinuturi locuite de oameni slabi şi sărmani, lipsiţi de averi“
0
Până ca Bogdan I să întemeieze Moldova, despre acest stat şi locuitorii săi nu au existat foarte multe informaţii. Totuşi, geografii şi istoricii vremii au vorbit de poporul ce ocupa teritoriu ce se întindea de la Carpaţii Orientali până la Nistru şi Marea Neagră.
Bogdan I este considerat întemeietorul Moldovei. Acesta a condus ţara între 1363 – 1367. Deşi în istorie nu se vorbeşte prea mult despre cum arăta Moldova până la sosirea lui Bogdan I, cert este că acest teritoriu ce se întindea de la Carpaţii Orientali până la Nistru şi Marea Neagră era populat.
„Bogdan voievodul românilor din Maramureş, adunând la el pe românii acelui district, a trecut în taină în ţara Moldovei, care era supusă coroanei Ungariei, dar din cauza vecinătăţii tătarilor de mult timp părăsită de locuitori. Şi cu toate că a fost combătut mai adeseori de oastea regelui însuşi, totuşi crescând marele număr al românilor locuitori în aceea ţară, s-a dezvoltat ca stat”, a menţionat cronicarul Ioan de Târnave.
Locuitorii din Moldova erau de origine creştină şi aveau ca principală ocupaţie pescuitul. Poporul era format din brodnici şi valahii plecaţi din părţile Ardealului, nemulţumiţi de influenţa maghiară şi a bisericii catolice.
„Ţara locuită de madjgharî se mărgineşte la răsărit cu munţi, la apus şi miazănoapte cu ţinuturi locuite de Rus, miazăzi cu neamul creştin V.n.nd.r., care sunt oameni slabi şi sărmani, lipsiţi de averi. Mirvăt sunt vecini cu munţii V.n.nd.r. şi se întind de la ei pînă în ţara pecenegilor şi la Marea Neagră”, se arată în lucrarea Hudud al – Alam scrisă de un geograf afgan în anul 982 şi tradusă de istoricul Gheorghe Brătianu.
Deşi informaţiile nu sunt extrem de clare, cert este faptul că teritoriul cuprins între Carpaţii Orientali, Nistru şi Marea Neagră era locuit la sfârşitul primului mileniu.
„Ţara lor – scrie el despre madjgharî, – este aproape de Marea Rum, spre care curg două mari râuri, iar madjgharî trăiesc între aceste două râuri, iar cînd vine iarna, cei ce se depărtaseră se întorc spre acest râu şi petrec iarna acolo. Ei sunt pescari şi se hrănesc cu peşte. În ce priveşte fluviul care e la stînga lor, trebuie să spunem că în direcţia slavilor e un neam de rum ai cărui membri sunt creştini. Sunt numiţi N.nd.r. Ei sunt mai numeroşi, dar mai slabi decît madjgharî. Dintre cele două rîuri mai sus numite, unul se cheamă Atil, iar celălalt Duba, iar cînd madjgharî stau pe ţărm, ei văd pe N.nd.rieni. Deasupra acestora, pe malul rîului este un munte mare şi o apă izvorăşte din el, şi curge pe povîrnişul său. În dosul acestui munte aflăm un neam creştin numit M. rdât”, aşa a descris, în anul 1094, geograful persan Gardîzî teritoriul Moldovei şi ocupaţiile locuitorilor acesteia.
Despre poporul ce ocupa teritoriul Moldovei înainte de sosirea lui Bogdan I se vorbeşte şi în „Letopiseţul rusesc”.
„Berladnik de la oraşul Berlad (în actuala Basarabie), unde se scurge tot felul de adunătură, tot acolo şi cnejii izgoniţi îşi găsesc adăpost şi drujine viteze”, menţionează istoricul rus Serghei Mihailovici Soloviov.
Tot acesta a descris şi lupta din anul 1224, prima a cneazului de Kiev, Msteslav cu tătarii, în care arată că brodnicii, strămoşii moldovenilor, au luat şi ei parte: „erau aici cu el brodnicii bătrîni cu voievodul lor Ploschineu”.
Locuitorii Moldovei de dinaintea venirii lui Bogdan I mai sunt meţionaţi şi în Cronica lui Thomas Tucus, unde se vorbeşte despre implicarea lor în bătăliile purtate în anul 1277 de Přemysl Otakar II, regele Boemiei şi Moraviei.
Alte ştiri pe această temă:
Se încarcă comentariile...
