INTERVIU Semnalul de alarmă tras de un reputat biolog nutriţionist: „Copiii nu mai ştiu gustul legumelor şi al fructelor“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Când ne dorim să slăbim, consultăm mai întâi medicul şi apelăm la personal specializat, ne sfătuieşte nutriţionistul Cristina Badea FOTO: Alina Mitran
Când ne dorim să slăbim, consultăm mai întâi medicul şi apelăm la personal specializat, ne sfătuieşte nutriţionistul Cristina Badea FOTO: Alina Mitran

În societatea modernă, cam toţi avem nevoie de îndrumarea unor specialişti când vine vorba de dietă, fiindcă nu mai avem timp suficient ca să ne alimentăm corect pe noi şi pe copiii noştri, şi nici să ne informăm din surse pertinente. O primă regulă: „să ne bucurăm de mâncare“, recomandă biologul nutriţionist Cristina Badea

Cristina Badea (38 de ani) a terminat Facultatea de Biologie în cadrul Universităţii din Craiova, fiind pasionată de domeniu din liceu. A urmat un master în Ştiinţele Nutriţiei la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, dar, din dorinţa de a şti mai multe despre diverse produse şi de a-i îndruma în cunoştinţă de cauză pe cei care au nevoie de ajutor, a făcut şi cursuri de asistent de farmacie.

„Mi-a plăcut domeniul foarte mult, dar niciodată nu m-am văzut într-un laborator, închisă acolo, mi-am dorit dintotdeauna să lucrez cu oamenii, să le aflu nevoile şi să le pot fi de folos. Cred că este, pe undeva, şi o parte egoistă în asta, mă simt foarte bine când văd că munca mea dă rezultate“, spune biologul nutriţionist care, după ani buni de lucru din poziţia de angajat, a prins curaj şi a pornit pe cont propriu. În prezent, oferă consultaţii şi „croieşte“ diete personalizate.

„Weekend Adevărul“: Când ar trebui să mergem la nutriţionist?

Cristina Badea: Probabil, dacă observăm că anumite obiceiuri alimentare îşi pun amprenta asupra noastră şi vedem că avem şi câteva kilograme în plus, pe care nu putem să le mai dăm jos. Spre plăcuta mea surprindere, sunt cazuri în care unii vin de la primele semne, dar cei mai mulţi ajung când, într-adevăr, nu cred că ar mai fi o altă soluţie pentru ei decât operaţia, şi, în ultimă instanţă, spun: „Hai, s-o fac şi pe asta!“. Am avut cazuri în care îşi făcuseră programare pentru intervenţia chirurgicală, pentru micşorarea de stomac, şi au rezolvat problema cu o dietă personalizată. Ajungem cam târziu.

Preventiv nu ajung?

E trist, preventiv nu se vine. Asta chiar mă revoltă: că nu se face prevenţie. Începând din grădiniţe ar fi necesar. Unele grădiniţe particulare şi forme after-school chiar au o tendinţă de a face prevenţie. Cum există ora de sport la şcoală, să existe şi oră de educaţie pentru sănătate, făcută cu adevărat.

Ce se întâmplă, de fapt, la prima discuţie cu nutriţionistul?

Se vor purta discuţii despre obiceiurile alimentare, despre modul cum ne alimentăm. Practic, trebuie să îmi descrie cum arată o zi din viaţa lor şi trebuie să fie foarte sinceri în legătură cu plăcerile lor alimentare. De asemenea, mă interesează dacă există probleme de sănătate şi, pe baza acestor informaţii, vom elabora un plan alimentar care să fie uşor de urmat pentru fiecare.

Cele mai grave cazuri cât de târziu ajung?

Cel mai târziu ajung cei cu obezitate morbidă. Contează foarte mult când începi un program, contează motivaţia şi sprijinul pe care-l primeşte pacientul, pentru că este o cale lungă. Practic, kilogramele multe se pierd într-o perioadă foarte mare de timp. Nu se doreşte o slăbire foarte bruscă. Este foarte importantă perioada de menţinere. Au şi recăderi, clar, şi trebuie susţinuţi. Se face o schimbare a obiceiurilor alimentare şi se întâmplă diferit modul cum oamenii îmbrăţişează această schimbare. Odată ce reuşesc să o facă, rezultatele sunt imediate.

Din experienţa dumneavoastră de la cabinet, românii, ca popor, cum mănâncă?

Mâncăm mult, consistent, bucătăria noastră este „grea“, dar mult ne-a perturbat şi influenţa vestică. Toate alimentele procesate ne-au dat peste cap. Mai ales la copii observ asta, ei nu mai ştiu gustul legumelor, fructelor, în fiecare zi mănâncă produse de tip fast-food. La şcoală există magazine şi, în loc să-şi cumpere un fruct, aleg să cumpere produse nocive. Nu ştiu, efectiv, cum le dau permisiunea, e revoltător. Şi-apoi vii tu, nutriţionist, să-l înveţi să mănânce sănătos, deşi el are automatul cu chipsuri în şcoală. Avem instinctul acesta de turmă bine dezvoltat, de a face ce fac ceilalţi, de a merge unde merge toată lumea. S-a deschis nu ştiu ce shaormerie, mergem toţi acolo.

Unde credeţi că este problema în cazul copiilor?

Nu mai avem timp, suntem prinşi cu ale noastre, cu serviciul, cu toate celelalte. E mai simplu să-i întindem 2 lei, 5 lei, 10 lei copilului şi să se descurce. Şi apoi realizăm ce mare rău i-am făcut, cam târziu. Clar este greşeala noastră, pentru că pierdem un pic controlul asupra copilului.

Am avut cazuri când a venit copilul să rezolve problema, avea o greutate considerabilă, şi n-a avut nicio susţinere din partea familiei. Mâncau şaorma şi hamburgeri lângă el. - Cristina Badea, biolog nutriţionist

Ce ar trebui să le dăm copiilor în loc de 2-10 lei la şcoală?

Pacheţel. Care să conţină un sendviş cu brânzică, o roşie, un ardei, un castravete, o frunză de salată verde. De mici trebuie să-i obişnuim cu gustul legumelor şi fructelor proaspete, trebuie să găsim exact ce le place lor. Poate unii nu le vor tăiate sau combinate cu brânzica. Pur şi simplu le punem castravetele, să-l ţină în mână şi să-l muşte. Eventual o banană sau un alt fruct. Chiar şi o bucăţică de carne putem să preparăm. Nu alimente procesate. Mezelurile sunt de evitat. Acum, într-adevăr, ocazional, o şuncă slabă de pui e acceptabilă... Dar nu sunt de acord cu mezelurile.

Aveţi pacienţi care să vină şi cu alt fel de probleme, în afară de surplusul de kilograme?

În primul rând, merg la medic şi apoi ajung la nutriţionist. Cei care necesită anumite intervenţii şi li se recomandă dietă mai ajung la mine, pentru a scăpa de kilograme.

Medicii atrag atenţia că diabetul de tip II afectează din ce în ce mai mulţi tineri. La ce ar trebui să fim noi atenţi pentru a preveni sau pentru a depista din timp eventualele modificări?

La alimentaţie, de fapt, la alimentaţie şi la mişcare. Pe acestea se pune accentul. Să avem grijă ce alegem, de unde cumpărăm, iar mişcarea să facă parte din rutina noastră zilnică. Cumva, şi copiii să se obişnuiască de mici cu mişcarea. Ar fi frumos s-o facem împreună, exemplul personal e cel mai puternic. Altfel, dacă-i spunem că e sănătos să facă sport, dar noi, părinţii, nu coborâm din maşină...

„Mâncăm pe fugă, nu ne bucurăm de alimentele din farfurie“

În ultimii ani au apărut tot felul de diete-minune, promovate pe diverse canale. Care sunt beneficiile şi riscurile unor astfel de diete?

După ce le ţii revin kilogramele... Sunt foarte drastice, merg pe un număr foarte mic de calorii. Au rezultate foarte rapide, dar nu se menţine greutatea pe termen lung. Cumva, organismul îşi cere kilogramele, le vrea înapoi. Slăbirea corectă se face treptat.

E sănătos să slăbeşti zece kilograme într-o săptămână?

Nu, dar într-o săptămână, în prima etapă, o persoană care are foarte multe kilograme poate să piardă destul de mult. Pentru o persoană de 70-80 de kilograme, e foarte mult, în schimb, să piardă 10 kilograme într-o săptămână. Media acceptabilă este de 4-5 kilograme pe lună.

Care sunt cele mai rele obiceiuri pe care le-aţi remarcat la pacienţii dumneavoastră şi de care trebuie să scăpăm definitiv?

Dependenţa de dulce e cea mai nocivă, nici nu ne dăm seama că o avem. Zahărul este ascuns în multe produse şi creează dependenţă. Mâncăm pe fugă, nu ne bucurăm de alimentele din farfurie, nu suntem atenţi ce băgăm în gură, mâncăm porţii mari, sau foarte mici – şi aici este tot o greşeală, aceea de a priva organismul de caloriile necesare zilnic, nu bem suficientă apă, deci nu ne hidratăm corect, mâncăm multe mâncăruri bogate în grăsimi, în zahăr, nu facem mişcare. 

Dietele moderne şi dezechilibrele metabolice

Există, totuşi, şi diete care funcţionează, adică ne ajută să slăbim, chiar şi în lipsa mişcării, nu-i aşa?

Da, sunt diete care funcţionează, dar, pentru rezultate pe termen lung şi pentru menţinerea greutăţii obţinute, este indicat să facem mişcare. Am devenit foarte sedentari, practic mişcarea lipseşte cu desăvârşire din viaţa noastră. Ne dăm jos din maşină, ne aşezăm pe scaun, ne urcăm din nou în maşină. Nu mai facem ce făceam acum 20 de ani şi nu mai mâncăm ce mâncam atunci, iar atunci mâncam mai sănătos. Practic, aportul caloric este mai mare decât energia consumată şi se creează un dezechilibru metabolic.

Aţi putea să ne faceţi un top 5 al alimentelor nesănătoase? Sau al categoriilor de alimente?

Sucurile, alimentele procesate, cele de tip fast-food, care au foarte multe calorii, prăjelile, pentru că e foarte important şi modul de preparare, chipsurile, snacksurile, dulciurile foarte concentrate şi patiseria, cred că e un top mai lung.

Şi cinci alimente sănătoase, să ştim la ce să ne întoarcem?

Legumele, fructele, dar e foarte important ca meniul nostru zilnic să fie foarte variat. Să conţină leguminoase, cereale integrale, grăsimi sănătoase...

Care sunt grăsimile sănătoase?

Fructele uscate oleaginoase sunt bogate în grăsimi sănătoase, mix-urile de nuci, fistic, migdale, pe care le putem consuma în prima parte a zilei, ca o gustărică, le putem pune şi ca o altă variantă la pacheţel, celor mici. Brânzeturile, lactatele, iaurtul – au foarte multe beneficii pentru organism.

Cafeaua verde ajută? Se promovează foarte mult...

Ne-ajută, într-o oarecare măsură, da. Dar trebuie să ştim un lucru: nu s-a inventat ceva minune, nu există un medicament, un supliment care să rezolve toate problemele.

Batoanele de slăbit pe care le găsim în sălile de fitness şi chiar şi în farmacii şi în supermarketuri cât sunt de sănătoase? Putem înlocui o masă cu un baton de slăbit?

Batoanele de slăbit pot fi o sursă de energie pe moment, de scurtă durată. Dacă adoptăm un regim alimentar sănătos şi, din când în când, o gustare este formată din aceste batoane, nu este foarte grav. Sunt bogate în carbohidraţi şi în grăsimi care nu sunt bune. Deci le putem consuma, cu rezervele de rigoare, pentru că nu pot înlocui cu succes o masă care ne furnizează toate substanţele nutritive de care organismul are nevoie.

Care sunt cele mai periculoase diete de care aţi auzit? Se poate trăi doar cu ciorbă de varză, ajută oţetul de mere, bicarbonatul etc.?

Diete periculoase sunt cele foarte restrictive şi care ne privează de o alimentaţie diversificată, astfel că organismul nu mai are de unde să-şi „extragă“ tot ce are nevoie pentru buna lui funcţionare. Trebuie să  existe un echilibru între aportul caloric şi energia consumată pentru ca balanţa energetică să nu se modifice.

Şi produsele de slăbit intens promovate la televizor, accesibile cumpărătorilor care sună în următoarea jumătate de oră?

Îmi spunea cineva că dacă există ceva care să aibă efecte rapide, e dispus să dea o sumă colosală. Şi i-am spus că nu există aşa ceva.

S-a-ntâmplat să vină cineva la dumneavoastră după ce a încercat pilule-minune promovate în mediul online sau la televizor?

Da, da, da, sunt persoane care au cheltuit foarte mulţi bani. Diverse spray-uri, flaconele, pe principiul esenţelor tari ţinute în sticle mici... Bineînţeles, se poate întâmpla ca în compoziţia respectivelor produse să nu fie exact ingredientele menţionate acolo, poate doar anumite plăntuţe.

„Se poate ajunge la anorexie“

Cât de importantă este atitudinea întregii familii atunci când suntem nevoiţi să facem o schimbare de dietă?

Foarte mult contează ca şi membrii familiei să adopte schimbarea. Primind şi sprijinul lor, avem altă determinare. Aşa ar fi ideal. Am avut cazuri când a venit copilul să rezolve problema, avea o greutate considerabilă, şi n-a avut nicio susţinere din partea familiei. Mâncau şaorma şi hamburgeri lângă el. Aici intervine şi rolul meu, încerc să intru în contact şi cu membrii familiei, pentru că mă interesează să ajungem acolo unde ne dorim.

Cât poate dura „terapia“ aceasta? Nu-şi imaginează nimeni, cred, că pleacă acasă cu o listă de produse permise şi a rezolvat problema.

Întâlnirile au loc săptămânal, pentru a discuta şi a remedia anumite greşeli alimentare, atunci când apar. Şi cum spuneam, contează să primească sprijin, şi din partea mea, pentru că şi acumularea kilogramelor se face uneori din cauza anumitor tulburări, pe care eu le identific. Pot să-i îndrum către psihoterapeut, să spunem, pentru că identific, poate, o tulburare de comportament alimentar care are altceva în substrat. Poate fi un comportament de tip bulimic, şi pentru a avea rezultate, trebuie să-i îndrum în altă parte.

Ce consecinţe poate avea urmarea unei diete după ureche? Care ar fi cele mai grave, din ce aţi văzut în practică?

Este destul de periculos când se ţin diete extreme, mai ales cu număr foarte mic de calorii, care sunt, de fapt, percepute ca înfometare, mai ales pe termen lung. La început sunt îmbucuratoare rezultatele, dar acestea nu se menţin pe termen lung, pentru că numărul kilogramelor pierdute va reveni şi poate mult mai multe.

Când mâncăm, practic trebuie să o facem cu plăcere, să ne bucurăm de mâncare. De asemenea, dacă avem posibilitatea să o pregătim împreună cu membrii familiei ar fi un mare câştig, mai ales pentru cei mici, care sunt destul de mofturoşi în privinţa alimentelor.

Dacă recurgem destul de des la astfel de diete, organismul va opune rezistenţă şi întreg procesul de slăbire va fi îngreunat. Sunt destul de periculoase mai ales în rândul adolescenţilor, care foarte uşor pot să treacă într-o altă extremă: anorexia, care ştim ce consecinţe are. Aici un rol foarte important îl au părinţii, care trebuie să meargă cu copilul la un specialist în nutriţie.

Cum ar trebui să mâncăm, câte mese pe zi, cum să ne comportăm la masă? Ar trebui să mâncăm diferenţiat în funcţie de regimul de viaţă, de vârstă, de ocupaţie?

Când mâncăm, practic trebuie să o facem cu plăcere, să ne bucurăm de mâncare. De asemenea, dacă avem posibilitatea să o pregătim împreună cu membrii familiei ar fi un mare câştig, mai ales pentru cei mici, care sunt destul de mofturoşi în privinţa alimentelor. Pentru a preveni eventualele probleme cu greutatea, mesele trebuie luate la intervale de două-trei ore între ele şi să încercăm  să avem cinci sau chiar 6 mese pe zi, uneori. Mesele principale trebuie să fie trei, iar restul – mici gustări. Într-adevăr, în funcţie de vârstă, de activităţile zilnice pe care le avem, aportul nutriţional este diferit. De exemplu, este total greşit să reducem cantitatea de proteine când înaintăm în vârstă, deoarece masa musculară scade, iar cea grasă creşte. Vârstnicii ajung să renunţe la consumul de carne şi din alte motive, e adevărat: au probleme cu dantura, devine dificil să mestece carne, însă e necesar să ţinem cont de toate lucrurile astea.

CITIŢI ŞI: 

Marinela Madan, medic epidemiolog: „I-am făcut nepoţelei toate vaccinurile. Şi nu e autistă!“

INTERVIU Ion Eparu, medic pneumolog: „Automedicaţia, atât în TBC, cât şi în cancer, este extrem de periculoasă“

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite