Câştigătoarele Olimpiadei Animatorilor, elevele generaţiei angajate: „Nu ne putem mulţumi să spunem «Asta-i România!», trebuie să luptăm!“
0
Au câştigat singurul concurs rezervat activităţilor non-formale, Olimpiada Animatorilor, specifică elevilor din liceele pedagogice, după ce anul trecut s-au întors cu premiul III. Visează să schimbe lumea în care trăiesc şi-i invită pe colegii de generaţie să nu se mai lamenteze, ci să lupte pentru ce-ţi doresc.
Olimpiada Animatorilor, faza naţională, desfăşurată weekendul trecut la Odorheiu-Secuiesc, în Harghita, este încă un concurs pe care Georgiana Neacşa, Roxana Avram şi Alina Constantin, eleve în clasa a XI-a la Colegiul Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu“ din Slatina, l-au câştigat. Este o certificare a talentului lor pedagogic, dar şi un bilet către o facultate de profil – pedagogie, sociologie, psihologie etc. Drumul n-a fost greu, spun fetele. Au trecut cu bine de prima probă - proiectul transmis juriului, cu toate dovezile activităţilor desfăşurate, şi de cea de-a doua, proba practică, dovedind că sunt cele mai bune la secţiunea „dezvoltare personală“. Fac ce le place, au sprijinul unor profesori dedicaţi, sunt la liceul pe care nu l-ar schimba cu niciun altul, doar că anii trec şi va trebui să-şi aleagă o profesie.
„Dac-am rămâne copii, cum ar fi lumea...!“
La finele clasei a VIII-a au ales profilul pedagogic din motive cumva diferite. Georgiana visa să-i facă pe copiii din grădiniţă s-o îndrăgească, aşa cum ea, copil fiind, privea cu veneraţie elevele aflate în practică la căminul unde mergea zi de zi. Crescând, a început să-i privească pe copiii din faţa blocului cu ochi protectori. „Nu prea mă jucam cu păpuşile, mă jucam cu vecinii mei, toţi mai mici decât mine, pe care-i aliniam în faţa blocului“, îşi aminteşte Georgiana.
Trofeul a venit firesc, activitatea pedagogică o desfăşoară cu plăcere FOTO: Alina Mitran
Roxana a vrut, pur şi simplu, să aibă o meserie la finalul liceului. Una plăcută, din care să se poată întreţine. A fost, astfel, o continuare firească, nici măcar n-a schimbat instituţia de învăţământ, şi în gimnaziu studiind, ca şi prietenele ei, de altfel, tot la „Titulescu“.
La Alina a fost ceva mai multă zbatere. „Eu aş fi vrut la Arte, am susţinut probele eliminatorii, le-am şi trecut, dar în cele din urmă mi-am ascultat părinţii. A început cu adevărat să-mi placă atunci când am început practica şi m-am convins că mă pricep“, spune Alina, care n-a renunţat niciodată la artă, e acum un hobby. În facultate va fi, pur şi simplu, o sursă sigură de venit. „Avem foşti elevi care au continuat studiile la alt profil, dar au dat şi titularizarea şi predau şi în timpul facultăţii. Aşa au un loc de muncă, independenţă, un ban de buzunar şi, cei care s-au titularizat în şcoli care au şi cămin-internat, au şi cazare mai ieftină în oraşul unde îşi continuă studiile. Elevii aud de toate aceste avantaje şi, în clasa a VIII-a, cred că e unul dintre criteriile după care aleg Pedagogicul“, spune profesoara lor, Carolina Guraliuc.
De când efectiv predau la clasă, în orele de practică, îşi privesc profesorii cu alţi ochi. „Şi-au dat seama că nu e atât de simplu!“, certifică prof. Guraliuc, privindu-le cu simpatie.
„N-am da acest liceu pe nimic!“, spun fetele, care apreciază că pot comunica atât de bine cu profesorii (aici alături de prof. Carolina Gulaliuc) FOTO: Alina Mitran
„Da, chiar nu e simplu! Când doar observam, lucrurile stăteau altfel, dar în faţa clasei te-ncearcă tot felul de emoţii“, spun fetele. Asta pentru că, îşi explică singure, ne pierdem inocenţa, ne pierdem sinceritatea crescând, nu mai poate fi ca în copilărie. „Copiii te întâmpină cu atâta dragoste, şi sunt atât de sinceri! Dac-am rămâne copii, cum ar fi lumea...!“, fac fetele un exerciţiu de imaginaţie.
„Lumea asta e atât de coruptă, poate reuşesc să schimb şi eu ceva!“
Dacă devine clar cum au ajuns la profilul pedagogic, ţi-e greu să înţelegi cum de, fiind atât de bune în ceea ce fac, vor totuşi pe mai departe altceva. „Nu neapărat că n-aş urma cariera asta, doar că este un plan B. Eu aş vrea în Armată, dar mă cam încurcă matematica“, spune Georgiana. Roxana vrea să se facă poliţistă. „Lumea asta e atât de coruptă, poate reuşesc să schimb şi eu ceva, asta mi-aş dori“, spune tânăra.
Alina vrea să urmeze psihologia, acum a ales clar între arte şi psihologie. „Mă gândesc doar că trebuie să şi trăieşti din ceva, iar psihologia îmi place şi e şi de viitor. În artă, dacă nu eşti cel mai bun, nu eşti deloc. Psihologia este un domeniu ofertant, cu tânăra generaţie poate schimbăm ceva. Astăzi a merge la psiholog este echivalent cu a merge la doctor, iar a merge la doctor e ceva grav. Lucrurile se vor schimba şi sper să fiu acolo, parte din acest proces“, rezumă Alina tabloul.
„Am fost într-un partid, dar nu mă băga nimeni în seamă“
Că sunt tinere cu iniţiativă se observă în tot ceea ce fac. Georgiana este preşedinta Consiliului Judeţean al Elevilor, Alina spune că a încercat să vadă cum stau treburile în politică şi s-a înscris chiar într-un partid. „Nu prea mă băga nimeni în seamă, am renunţat. Nu ştiu, poate din cauza vârstei nu prea ascultă ce ai de spus.“, e de părere tânăra. Roxana a participat la acţiunile de voluntariat, ca şi prietenele ei, oricum în liceu fac fel de fel de activităţi. „Cred că la noi e altceva, de-asta spunem că n-am da acest liceu pe nimic, avem o relaţie specială cu profesorii, facem fel de fel de lucruri...“, mai spun fetele. Toate au dovedit şi talent antreprenorial, câştigând concursul naţional „Top management“ cu firmele de exerciţiu înfiinţate de ele.
„Cred că încă mai avem mentalităţi comuniste“
Cât de în largul lor se simt liceenii în „Titulescu“, fetele tot simt că la nivelul societăţii ceva este în neregulă. „Nu ştiu, încă mai avem mentalitatea comunistă“, spună convinsă Alina, o tânără născută la 10 ani de la Revoluţie. „Cum adică?“, devine curioasă şi profesoara lor, deşi la clasă discuţii de acest fel, aflăm în acest timp, au loc frecvent. „Nu ştiu, dar nu scăpăm de această obsesie de a privi în curtea vecinului, de a asculta pe la uşi, de a şti ce face celălalt, lucruri care nu cred că se întâmplă în Olanda, spre exemplu, în 2016. Încă mai există oameni care au condus în comunism şi care au puterea şi astăzi“, argumentează Alina, iscând o adevărată polemică.
În cadrul probei practice de la „Olimpiada liceelor“, concursul între liceele din Slatina FOTO: Alina Mitran
„Păi şi, atunci, ce să facem? Să spunem din nou: «Asta-i România!» şi să renunţăm? Trebuie să luptăm! Cred că am ajuns, oricum, două tabere: oamenii care cred că pot schimba ceva şi cei care deja s-au resemnat şi pleacă din ţară sau rămân aici, dar doar pentru că nu au ce face“, se înfierbântă Georgiana. Profesoara lor certifică, odată ajunsă discuţia în acest punct, că Georgiana are păreri foarte ferme. „A mers la olimpiadă, la Odorheiu-Secuiesc, unde sunt 95% maghiari - au ţinut să ne spună la deschidere - cu harta pe spate şi cu tricolorul“, dezvăluie. Fata poartă, de altfel, nu cine ştie ce brăţară şic, ci una în culorile roşu-galben-albastru. „Poate că e perimată ideea asta de patriotism, dar consider că dacă nu-ţi iubeşti ţara, nu poţi face nimic!“, spune Georgiana aparent calmă, deşi e clar că fierbe pe interior. N-ar pleca din România, mai spune, decât să-şi reprezinte cu mândrie ţara şi să se întoarcă, n-ar putea trăi departe.
Diplomele câştigate la Olimpiada Naţională le asigură admiterea fără examen la o facultate de profil FOTO: Alina Mitran
Convinse că viitorul lor este în România, nu aiurea, sunt şi colegele şi prietenele sale. Iar profesoara lor, Carolina Guraliuc, crede în generaţia care este, e edevărat, revendicativă, poate prea, dar are resurse să schimbe lucrurile. „Acum stăm de vorbă cu elevi de top, nu poţi vorbi despre o întreagă generaţie raportându-te doar la ei, dar nici nu fac parte din corpul celor care cred că nu are cine să-mi asigure pensia la bătrâneţe. O vor face şi vor face mult mai mult, au resurse. Ce poate ar fi puţin de contestat este nu faptul că sunt foarte vocali, de asta nu-mi e teamă, i-am încurajat, generaţii la rând, să-şi spună părerea, ci faptul că uneori critică fără argumente. Şi că, aşa cum spuneau şi fetele (am disutat inclusiv despre diferenţa între generaţii, iar olimpicele spun că deja sesizează că se crează o prăpastie între liceenii de astăzi şi elevii din şcoala primară – n.r.), cred că începe să se simtă lipsa celor şapte ani de-acasă, pur şi simplu. Nu mai e curaj, se întrece o anumită limită“, spune profesoara.
Fizicienii Balşului, de aur şi bronz la Naţională. Profesor: „Record pentru fizica din Balş!“
Se încarcă comentariile...
