Blestemul focului asupra teatrului unde a concertat de trei ori George Enescu şi au ţinut conferinţe Iorga şi Titulescu

Blestemul focului asupra teatrului unde a concertat de trei ori George Enescu şi au ţinut conferinţe Iorga şi Titulescu

Teatrul Naţional din Caracal este mândria oraşului Foto: arhiva Adevărul

În urmă cu 21 de ani, pe când se afla, deja, de peste şapte ani în reparaţii, un incendiu izbucnea la Teatrul Naţional din Caracal, zădărnicind din nou planurile de finalizare a lucrărilor. Din lipsă de fonduri, reparaţiile mai ţin încă aproape 14 ani, iar teatrul inaugurat la începutul secolului al XX-lea îşi reprimeşte spectatorii în 2009.

Teatrul Naţional din Caracal, adevărată bijuterie arhitectonică, mândria caracalenilor, putea pieri în urmă cu 21 de ani, când în podul monumentului aflat atunci de peste şapte ani în reparaţii izbucneşte un incendiu, care distruge o parte din acoperiş.

Pe 18 ianuarie 1995, din cauza unui coş de evacuare defect, o grindă care traversa coşul se aprinde şi arde o parte din cupolă. Deşi pagubele nu sunt devastatoare, din lipsă de fonduri lucrările mai durează încă 15 ani, teatrul reprimindu-şi spectatorii de-abia în decembrie 2008.

Ideea construirii unui teatru la Caracal, pe atunci capitala judeţului Romanaţi, se năştea în urmă cu 115 ani, când primarul oraşului îi scria preşedintelui Consiliului Judeţean, solicitându-i alocarea de fonduri pentru „un teatru care să servească şi ca local pentru curtea cu juraţi“. Eforturile prind contur cinci ani mai târziu, când oamenii importanţi ai oraşului, moşieri care aveau, în majoritate, case în Caracal, dar şi la Paris, contribuie la rândul lor pentru ridicarea edificiului.

Planurile, atribuite arhitectului austriac Franz Billek, sunt măreţe, deşi nu ajung să fie puse în practică în integralitate, din pricina situaţiei economice care, în cei cinci ani cât durează construcţia, se schimbă.
Se simplifică detalii, se renunţă la părţi din proiect, piatra este înlocuită cu ipsos la realizarea decoraţiilor, piatra artificială, cu lemn, intrarea este complet transformată.


„Teatrul a fost iniţial gândit cu un acces carosabil, dar atât din cauza diferenţei de nivel dintre cele două străzi, cât şi din cauza întârzierii inaugurării, în final acest spaţiu a fost tratat ca un sumar trotuar în trepte.“, menţionează site-ul www.universulcaracalean.ro.

Reparaţiile durează 22 de ani

Impresionanta  clădire este finalizată în 1901, perioada în care se construiau şi Teatrul din Iaşi şi Ateneul din Bucureşti, şi devine emblema oraşului. Cutremurele din secolul trecut o afectează însă, astfel că în 1987 se hotărăşte intrarea în reparaţii capitale. Tot în anii comunismului se vehicula, spune directorul Centrului Cultural Municipal Caracal, Florin Teodorescu, o altă idee, anume translatarea teatrului aproximativ 100 de metri mai jos, aproape de Cercul Militar, pentru a fi parte dintr-un centru civic.

Cade comunismul, iar primii ani de libertate nu aduc altceva decât sărăcie cruntă în alocarea fondurilor. Situaţia se prelungeşte, de altfel, mai bine de 15 ani, fiind alocate fonduri doar pentru conservare, până în 2007, când Ministerul Culturii alocă, în sfârşit, banii necesari pentru finalizarea reparaţiilor.

„S-a dorit iniţial înlocuirea stucaturilor şi păstrarea de mostre doar pentru a se construi matriţele. Când s-au calculat însă costurile s-a revenit, astfel că în proporţie de 90% sunt cele originale, recuperate“, spune astăzi directorul Centrului Cultural, care are în subordine şi teatrul.

Pictura, în schimb, nu mai păstrează nimic din original, teatrul fiind repictat, de altfel, pentru a doua oară.

“Teatru cochet, împodobit cu stucaturi şi inscripţii care cheamă trupe şi o intenţie de care trebuie să se ţină seamă”

Astăzi, la Caracal iubitorii de teatru au săptămânal întâlnire cu trupa de amatori în sala apreciată drept una dintre cele mai frumoase din ţară. Alte trei importante manifestări, festivaluri naţionale de teatru, au loc în cursul anului. Adulţii joacă teatru, copiii şi adolescenţii joacă şi ei teatru, urmând tradiţia care-i obligă.

„Pe scena acestui teatru au urcat toate numele mari ale teatrului românesc: Constantin Tănase, Birlic, Dina Cocea, alte şi alte nume. Aici a concertat de trei ori George Enescu şi au susţinut discursuri Nicolae Iorga şi Nicolae Titulescu. Aici Teatrul Naţional din Craiova avea stagiuni permanente, istoria este mai mult decât bogată“, mai spune directorul Teodorescu.

Istoricul Nicolae Iorga se exprima astfel despre teatrul caracalean: “Teatru cochet, împodobit cu stucaturi şi inscripţii care cheamă trupe şi o intenţie de care trebuie să se ţină seamă”.

Spectatorii nici astăzi nu se dezmint. Aşa se face că la Caracal ai ocazia să vezi distinse doamne însoţite de domni galanţi, în ţinute de gală şi coafate pentru o ocazie deosebită ca aceea de a întâlni „lumea bună“, aproape ca la începutul secolului trecut, când marii moşieri nu doar că-şi îmbrăcau soţiile cu haine comandate la Paris, dar aveau loji închiriate pentru întreaga stagiune, participarea la activităţile culturale făcând parte din cotidian.


Citiţi pe aceeaşi temă:
FOTO  Teatrul Naţional din Caracal, operă monumentală unică în România. Cum a rezistat tumultului istoriei imobilul ridicat la începutul anilor 1900

citeste totul despre: