Prietenii berzelor. Cum salvează o familie sute de vieţuitoare cu resurse minime: „Păsările nu ştiu dacă ai sau nu bani în cont“

Anul trecut în Cristian au fost 33 de cuiburi ocupate de berze şi 85 de puişori

În localitatea Cristian din judeţul Sibiu sunt salvate în fiecare an câte 40 de berze de la pieire şi zece alte specii de animale şi păsări. „Prietenii Berzelor” este o asociaţie care a fost înfiinţată acum 10 ani şi care este colacul de salvare pentru multe dintre păsările găsite cu aripile frânte. În prezent, aceasta este în căutare de un teren pe care să ridice un adevărat centru  de reabilitare.

Pe 1 august, o barză stătea agăţată de cablurile electrice în localitatea Cristian, judeţul Sibiu. Un copil a observat-o şi a anunţat-o pe Miruna Griţu, un nume cunoscut în comună.

„În astfel de situaţii nu te aştepţi să o mai găseşti vie”, îşi spunea tânăra. Dar barza era una norocoasă. A fost preluată cu sprijinul muncitorilor de la Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Nord, iar acum este în grija „Prietenilor Berzelor”.

Barza salvată dintre cabluri a fost operată, deoarece îşi fracturase piciorul. Urmează o perioadă de reabilitare, timp în care e nevoită să stea cu piciorul imobilizat, iar la primăvară va fi eliberată. 

Operaţiunea de savare

Cine sunt „Prietenii Berzelor”

Miruna Griţu şi soţul ei, Nicolae, sunt fondatorii asociaţiei „Prietenii Berzelor” şi cei datorită cărora oamenii îşi schimbă atitudinea nu doar faţă de aceste păsări, ci şi faţă de toate vietăţile. Miruna este sufletul acestei organizaţii; spune că se visa medic în Africa. Priorităţile însă s-au schimbat odată cu trecerea anilor. 

Cum au apărut berzele în viaţa Mirunei

Tânăra a absolvit Ecologia şi Protecţia Mediului la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, iar atunci când trebuia să scrie lucrarea de licenţă tocmai descoperise etologia, ştiinţa care studiază comportamentul. „Mi se părea interesantă şi voiam mult să fac lucrarea despre urs sau lup. Nici nu visam berze atunci. Cei de la facultate mi-au spus însă că ursul şi lupul nu este accesibil că nu va sta nimeni cu mine în pădure şi să-mi caut ceva mai comun. Aşa au părut berzele”, îşi aminteşte Miruna Griţu.

„Aşa se face că am stat vreo 2 ani ca să strâng materiale în turnul bisericii evanghelice de aici din sat. Oamenii m-au văzut că stau acolo cu o cameră în spate. Ştiţi cum, încep întrebările, au aflat că urmăresc berzele şi pe urmă a venit prima barză - cineva a găsit-o pe câmp, ţin minte şi acum că avea ambele picioare rupte. Mi-au adus-o aici”, spune Miruna. Îşi aminteşte că atunci habar nu avea ce să facă, unde s-o apuce... Din păcate, prima barză nu au reuşit s-o salveze, iar acest lucru nu i-a descurajat pe cei doi.

„În anul 2007 am înfiinţat asociaţia. Am avut un prim proiect - am construit 17 suporturi pentru cuiburile de barză de aici din Cristian şi pe urmă povestea s-a dus singură mai departe”.

Câte vieţuitoare sunt la Cristian

Asociaţia îşi are sediul în Cristian, chiar în curtea familiei care a fondat-o - acolo sunt aduse păsările şi animalele salvate sau pe care proprietarii nu şi le mai doresc. „Nu-mi place să le număr, dar în momentul ăsta avem vreo 50-60 de berze, avem vânturei, şorecar, bufniţă, cucuvele, ciuf de câmp, patru cai, doi măgari etc.”, enumeră Miruna.

Toate vieţuitoarele ajung la Cristian cu ajutorul prietenilor asociaţiei din toată ţara. „Toţi care au găsit în anii aceştia berze au devenit ajutorul nostru. Pentru că ei ne ajută, ne putem baza pe ei; când cineva ne anunţă despre o barză rănită, îi sun, aceştia merg şi pun berzele în autocar. Pentru că telefonul nostru sună zilnic din câte şase-şapte judeţe. Deci, nu pot să plec şi la Iaşi, să fiu şi la Timişoara, la Covasna, în Caraş, Ialomiţa. Iar anul acesta Botoşaniul ne-a rupt. Botoşaniul şi Timişoara trimit la câteva zile berze. Probabil sunt mai multe în zonă. Dar oamenii trimit şi lebede, şi răpitoare în cutii. Le explic cum să pregătească, să le aştearnă şi n-am avut nicio problemă”, spune Miruna.

Cu excepţia cailor, care sunt răscumpăraţi, respectiv nu sunt restituiţi stăpânilor care nu îi iubesc şi „care îşi înjunghie animalele fără milă”, vieţuitoarele sunt îngrijite pentru a li se oferi a doua pereche de aripi.

„Absolut tot ce reuşim să reabilităm, toate pleacă - scopul nostru este să le redăm două aripi înapoi. Pentru asta lupt. Altfel nu are nicio şansă. Văd multe anunţuri ale celor care vând răpitoare în colivii, dar ele nu au ce căuta acolo” - Miruna Griţu.

Fondatoarea organizaţiei „Prietenii Berzelor” visează acum la un centru de îngrijire a berzelor rănite, cu curte şi voliere, instalaţii de epurare a apelor reziduale, cabinete veterinare şi săli de curs. De fapt, e vorba de un proiect dedicat nu doar animalelor, dar şi copiilor cu dizabilităţi - care ar putea fi ajutaţi cu ajutorul hipoterapiei - „să se bucure de beneficiile terapiei cu animale, fie că vorbim de berze, câini sau cai”.

Aceasta rămâne cea mai mare provocare în prezent. „Moment, suntem aici, în Cristian, dar noi tot sperăm să ne extindem, să ne mutăm de fapt. Dar terenul este foarte scump aici în zonă. Noi suntem o asociaţie mică, nişte prieteni care ne ajută din când în când. Sumele de 13-15 euro pe metru pătrat sunt fabuloase pentru noi. Şi nu reuşim să găsim o parcelă chiar şi mai mică pentru a putea construi un centru de reabilitare aşa cum trebuie”, spune Miruna Griţu. „Sperăm să reuşim într-o zi să construim centrul ăsta şi să ajutăm copiii cu dizabilităţi locomotorii. Caiii noştri, aşa cum sunt crescuţi, cu multă dragoste - vin la tine şi sunt pupăcioşi - ar fi de ajutor în acest caz”, crede fondatoarea asociaţiei.

O barză mănâncă în captivitate 500 de grame de carne pe zi

Tânăra nu este genul de om care să se plângă, chiar dacă trebuie să recunoască faptul că nu este uşor să te ocupi cu aşa ceva. „Îmi place la nebunie ce fac, altfel aş fi fost doborâtă. Nu pot să zic ce uşor e. Mai avem în cont vreo 1.000 de lei, rămaşi din donaţii, şi nu ştiu cum o să terminăm anul.

Am avut cheltuieli foarte mari - a trebuit să cumpărăm mâncare peste iarnă la trei căluţi: paie, cereale, carne. O barză mănâncă în captivitate undeva la 500 de grame de carne pe zi. Pe lângă asta, avem de cumpărat medicamente, de plătit radiografii, operaţii. Sunt cheltuili care sunt un pic peste puterile asociaţiei noastre”.

„Uneori, cea mai mare provocare este să reuşeşti să hrăneşti berzele în fiecare zi. Ele nu ştiu dacă ai sau nu ai bani în cont” - concluzionează Miruna Griţu.

În cei 10 ani de activitate „Prietenii Berzelor” au reuşit să salveze aproximativ 400 de berze şi alte 100 de vietăţi.