Preotul care a auzit cumplita previziune a duhovnicului Arsenie Boca despre cuplul Ceauşescu: „Or să mă omoare, dar nici pe ei nu-i mai prinde Crăciunul“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nicolae Streza, preot în localitatea sibiană Răşinari, este una din figurile marcante ale Revoluţiei din 1989 de la Sibiu. Primul preşedinte al Frontului Salvării Naţionale de la Sibiu, preotul Streza povesteşte cum a trăit Revoluţia dar şi cum vede, astăzi, România.

Preotul Nicolae Streza (65 de ani) este una din figurile marcante ale Revoluţiei de la Sibiu. Momentul în care a rostit ”Tatăl nostru”, împreună cu aproximativ 60.000 de oameni strânşi în faţa Casei de Cultură, este unul-simbol al Revoluţiei sibiene. Astăzi, la 26 de ani de atunci, preotul Streza povesteşte cum a trăit Revoluţia, cum a prezis marele duhovnic Arsenie Boca, pe care l-a cunoscut bine, ce avea să se întâmple, dar şi cum priveşte astăzi spre România. 

Previziunile lui Arsenie Boca

În decembrie 1989, Nicolae Streza era preot în localitatea sibiană Răşinari, acolo unde slujeşte şi astăzi. Pe 17 decembrie, a aflat de la nişte oieri din zonă care aveau turmele în Banat ce s-a întâmplat la Timişoara. Şi-a amintit atunci de previziunile marelui duhovnic Arsenie Boca, pe care îl cunoscuse foarte bine şi la a cărui înmormântare fusese, la începutul lunii decembrie.

”Ştiam de la mama mea, preoteasă, că printele a spus unei femei din Boiu, Aurelia Chiş, ”Se gată călindarul, or să mă omoare dar nici pe ei nu-i apucă Crăciunul”. Mai era o familie din Făgăraş, care a fost la înmormântare, tot iubiţi ucenici ai părintelui Arsenie, familia Giani Bica, şi lui Giani i-a spus ”Se va răscula poporul că nu se mai poate”, prin iulie-august 1989. Şi Giani a spus ”Părinte, cum, cu coase şi cu topoare?, ”Nu, nu, zice, va curge mult sânge, va fi o baie de sânge”, rememorează părintele. 

Când a aflat de morţii de la Timişoara, a aprins, în casă, o lumânare, şi s-a rugat. Iar pe 20 decembrie, a găsit scris pe drumul care trece pe lângă biserica unde suljeşte, Biserica din Deal, scris cu ulei ars, pe pavelele de beton,”Jos Ceauşescu, moarte dictatorului”. 

”Nu mă duc acasă că Ceauşescu o să cadă” 

În 21, a ajuns în Sibiu cu intenţia de a-i duce fiicei sale un brad. Când a ajuns în oraş, s-a dus direct în Piaţa Huet, şi de acolo în Piaţa Mare, pe care a găsit-o plină de manifestanţi şi militari. ”Am dus fiicei mele bradul, m-am întors şi am parcat pe strada George Coşbuc. Am venit de pe strada Coşbuc în fugă până la Împăratul Romanilor unde m-am întâlnit cu cumnatul meu, care mi-a spus ”Du-te acasă că se împuşcă şi o să mori şi ai 3 copii”, ştiind că am 3 copii mici, şi i-am spus ”Nu mă duc că Ceauşescu o să cadă”, îşi aminteşte preotul Streza. 

A zărit în fruntea demonstranţilor numeroşi intelectuali sibieni, dar şi câţiva preoţi, iar coloana a plecat spre sediul Consiului Judeţean de atunci, de pe bulevardul Victoriei, unde s-a cerut ca Nicu Ceauşescu, la acea vreme prim-secretar al judeţului Sibiu, să vină să povestească cu oamenii. ”Erau militari şi tanchete care păzeau Consiliul dar nimeni nu a intrat. M-am dus cu această coloană de manifestanţi până la fabrica Balanţa şi m-am întors cu coloana până în faţa spitalului. Atunci am aflat, în coloană, că fuseseră aruncate prin oraş bileţele să ne întâlnim în 21 la ora 9:00, bileţele pe care scria ”Jos Ceauşescu”, povesteşte preotul. 

Slujba pentru morţii Timişoarei şi primul program al Revoluţiei

Pe 21 după-amiaza, a plecat acasă iar seara doi oameni din sat i-au bătut la poartă şi l-au rugat să facă o slujbă pentru morţii de la Timişoara. La 8 seara, a mers la biserica veche şi a ţinut slujba, şi au tras clopotele la toate cele trei biserici din sat. Seara, s-a trezit cu miliţianul la poartă şi cu un telefon de la primăriţa de atunci, cu ameninţări că îl vor aresta. 

În seara aceea, s-a aşezat la maşina de scris şi a conceput, pe o pagină, primul program al Revoluţiei de la Sibiu. ”Maşina de scris era a mea, o cumpărasem din Bucureşti şi nu era înregistrată la Securitate. Toate maşinile erau înregistrate la Securitate şi fiecare maşină avea un semn particular, ca să te prindă. Când cumpărai o maşină de scris trebuia să te duci al Miliţie, să scrie miliţianul toate literele, mari şi mici, şi să dai o declaraţie că nu vei scrie împotriva regimului. În programul revoluţionar ceream demisia lui Ceauşescu şi a Guvernului, un guvern democrat în frunte cu Doina Cornea, libertatea paşapoartelor pentru saşi, împărţirea CAP-urilor şi IAS-urilor ţăranilor, economie de piaţă, libertate de mişcare, pedeapsă pentru cei care au omorât la Timişoara. În 22 decembrie la ora 9 dimineaţa am plecat de acasă la Sibiu îmbrăcat civil, cu cravată, dar am luat şi epitrafirul ca să fac o rugăciune”, povesteşte preotul. 

image

În oraş, s-a întâlnit cu coloana de manifestanţi care venea spre Piaţa Unirii. Ajuns la Casa de Cultură, a urcat pe copertină, acolo unde se afla deja un grup de revoluţionari, cu staţie şi microfoane. Acolo, a avut loc unul din momentele-simbol ale Revoluţiei de la Sibiu. ”Am citit acel program, eram aclamat în fiecare punct, a fost momentul culminant al vieţii mele social-politice. După care am zis să facem o rugăciune pentru morţii din Timişoara şi toată lumea a spus ”Tatăl nostru”, ăsta e un moment mistic, fără egal, s-a apreciat că au fost 50.000-60.000 de oameni în piaţă. De pe copertină vedeam oameni cu puşti îndreptate spre noi, în combinezoane negre, sau capete care se ridicau sau se aplecau cu binoclu, ăia ne filmau, ne pozau. După Tatăl nostru am zis rugăciunea cu epitrafirul pentru morţi, în care se cere iertarea păcatelor morţilor”, rememorează preotul. 

Preşedintele primei formaţiuni politice libere de al Sibiu

La Casa de Cultură s-a propus organizarea Forumului Democrat Sibian, prima formaţiune politică liberă, iar cei care se aflau în sală, revoluţionari, l-au propus şi l-au ales preşedinte. Apoi, au plecat să ocupe Consiliul Judeţean, locul unde se afla inclusiv biroul lui Nicu Ceauşescu. 

”Am ajuns în faţa Consiliului, mai era un singur miliţian cu pistol la brâu, care era paznicul Consiliului, şi armată. Un militar avea radio portabil şi s-a auzit că a fugit Ceauşescu cu elicopterul. Atunci ne-am aşezat în genunchi şi am spus ”Tatăl nostru” după care am ocupat Consiliul, un grup, şi am întrebat unde este Nicu Ceaşuescu şi ni s-a spus că nu ştie nimeni. Unul din revoluţionari i-a luat pistolul miliţianului, i-a dat nişte palme, şi pistolul mi l-a dat mie, ca să fiu înarmat, şi ne-am dus şi am ocupat biroul lui Nicu Ceauşescu. Erau un birou simplu, o cameră al etajul I pe stânga, avea 5 metri lăţime şi 5 în profunzime, biroul-masă era simplu, avea 2 sertare, şi în spatele lui era un dulap încuiat, eu nu l-am deschis pentru că nu era momentul. Am găsit nişte pastile de ficat, oamenii au spus că erau droguri. De la bufetul partidului cineva a adus ciocolată şi ţigări BT”, îşi aminteşte preotul. 

Despre România, cu speranţă

De aici, lucrurile au ”curs” cu repeziciune, însă amintirile rămân vii până al sfârşituil vieţii. Rafalele grele de gloanţe, felul în care încercau să facă cât de cât ordione în oraş în acele zile de foc, momentele când a fost arestat şi apoi eliberat, momentul în care s-a intitulat ”prefect”, primul al Sibiului liber, legitimaţiile mici, cu tricolor, pe care scria Frontul Salvării Naţionale – a avut legitimaţia cu numărul 1.  ”În seara de 23 le-am spus că eu nu-mi doresc decât să rămân preot în Răşinari, să-mi iau doctoratul, să-mi cresc copiii în libertate, să cresc oi  că sunt la Răşinari, nu doresc altceva, nu doresc casă în Sibiu, nu doresc funcţie”, povesteşte preotul Streza. 

După 26 de ani de la acel Decembrie însângerat, preotul Nicolae Streza priveşte cu optimism spre România. ”Eu văd România cu un ochi pozitiv, cu o privire de speranţă, plin de nădejde, copiii mei au serviciu, au făcut facultăţi, cei 3 copii care atunci puteau să fie orfani”, încheie preotul. 

  

Vă mai recomandăm: 

Un tată din Sibiu îşi creşte singur cele cinci fete recuperate dintr-un orfelinat: „Nu mă pot mişca de lângă ele. Tot ce fac pentru ele fac“

Un bărbat în vârstă de 42 de ani din localitatea Ighişu Nou, judeţul Sibiu, îşi creşte singur cele cinci fete, pe care mama le-a abandonat într-un centru de plasament.

Afacere de succes cu bunătăţi de Avrig: dulceţurile şi fursecurile delicioase ale bunicii, reinventate alături de decoraţiuni handmade

Bianca Cotora (39 de ani), din localitatea Avrig, judeţul Sibiu, a reinventat, împreună cu mama ei, dulceţurile şi fursecurile bunicii, transformându-le într-un mic business.

Un sibian a construit o casă pentru o familie săracă din satul lui: „E o mulţumire foare mare când te gândeşti că ai schimbat viaţa unor oameni“

Toma Stupu, un bărbat din comuna Vurpăr, judeţul Sibiu, şi-a mobilizat prietenii şi împreună au ridicat o casă nouă pentru o familie cu nouă copii a cărei locuinţă s-a prăbuşit.

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite