Cum a evoluat meseria de staroste şi în ce măsură se mai păstrează obiceiul în comunităţile maghiare din Satu Mare
0
Încă de pe vremea străbunicilor, când se organiza o nuntă într-o comunitate maghiară era motiv de mare sărbătoare. Mirii trebuiau însă să respecte obiceiurile şi nu lipsea de la nuntă starostele, bărbatul care asigura buna dispoziţie şi ştia ce tradiţii trebuie să respecte nuntaşii pentru ca uniunea celor doi să dureze o viaţă.
Nunţile de azi, mai ales cele organizate într-un oraş din judeţul Satu Mare, se organizează după cu totul alte cutume decât cele de pe vremea străbunicilor noştrii, dovadă stau zicalele din popor şi versurile cântecelor vechi pe care le mai putem auzi doar în câteva sate din zona comunei Bogdand, judeţul Satu Mare. În comunităţile maghiare de aici nunta era nu doar prilej de bucurie pentru comunitate, ci şi un mod de a evidenţia tradiţiile şi obiceiurile care, după spusele specialiştilor, etnologi sunt unice în România.
Dacă azi viitorul mire şi viitoarea mireasă locuiesc împreună înainte de a jura fidelitate în faţa preotului, în trecut în comunităţile maghiare de pe dealurile Sălajului, satul Ser, cei doi stau abia câteva ore pe săptămână împreună, vizitându-se doar în prezenţa unui membru al familie. Fetele nu îndrăznesc să ridice vocea sau se le impună ceva taţilor lor care au grijă ca viitoarea mireasă să fie tratată cu respect de tânărul pe care şi l-a ales, până când devin soţ şi soţie. În Ser, obiceiurile de nuntă sunt motiv de mândrie, iar satul în care locuiesc doar trei persoane care vorbesc limba română, este singurul din zonă unde pentru al doilea an s-a organizat Festivalul Internaţional de Staroste şi Tarafuri de Muzică. Le ediţia de anul acesta au participat cei mai buni chemători din judeţul Satu Mare, Sălaj, Ungaria, Ucraina şi Slovacia, lucru care i-a onorat pe cei doi tineri care au profitat de ocazie şi au decis să îşi unească destinele chiar în timpul festivalului, respectând obiceiurile vechi de sute de ani. Pe timpul bunicilor acesta avea rolul de a conduce alaiul de la casa mirelui la cea a miresei, la biserica şi apoi la locul unde avea loc petrecerea, acestea fiind la mică distanţă una de alta, deoarece obiceiul era de a merge pe jos, timp în care starostele împreună cu taraful cântau melodii şi cântece specifice, iar după câţiva metri parcurşi starostele se oprea şi explica nuntaşilor ce înseamnă căsnicia şi cum trebuie privită, dar în versuri şi zicale populare.
Alaiul este condus de staroste
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Ser, 11 persoane staroste au pornit de la căminul cultural împreună cu alaiul de nuntaşi spre casa mirelui. Nu înainte însă de a se îmbrăca în costume populare şi a lua cu ei băţul cu panglici. Fiecare panglică este primită de la părinţii mirilor, iar starosetele o leagă de un băţ pentru a arăta la câte nunţi a fost până acum. Pe fiecare e scrisă data şi locul unde a avut nunta sau numele familie, astfel că acestea sunt pentru fiecare staroste nu doar motiv de mândrie, cât şi aminitiri preţioase pe care le pot lăsa moşternire fiilor lor, în cazul în care şi ei doresc să ducă mai departe tradiţia. Nu înainte de a porni spre casa mirelui, starostele îi spune unei doamne din alaiul de nuntaşi din partea mireului să pregătească damigeană cu pălincă, la dopul cărei se leagă capul unui cocoş şi testiculele lui care simoblizează faptul că mirele este potent, stică pe care o va prezenta tatălui miresei. O altă doamnă din alai pregăteşte o găină grasă, dar tânără, de preferinţă albă pe care o duce la casa mirelui, iar în frunte cu starostele alaiul pleacă spre casa mirelui după ce au gustat o gură de pălincă. Înainte de a porni la drum, dar şi pe parcursul acestuia starostele şi taraful cântă, după care la un moment dat înainte de a ajunge la casa mireului, starostele plantează câte un copac alături de alţi copaci în centrul satului, ca simbol al vieţii pe care cei doi miri o încep. În timpul plantării copacului, starostele le urează celor doi miri să aibă viaţă lungă împreună, să reziste fiecărui anotimp, intemperiiilor şi problemelor care pot să apară şi să dea rod frumos, adică să devină cât de repede părinţi pe care să îi crească în credinţă şi dragoste.
Staroste de zeci de ani
În drum spre casa mirilor, starostele merge în fruntea alaiului, împreună cu alţi tineri feciori care urmează şi ei la rândul lor să starostească într-o zi, învăţând cântecele şi versurile maghiare transmise în comunităţile din zona comunei Bogdand şi în satele din Sălaj prin viu grai, din tată în fiu. Spre exemplu, Mihali Istvan Adrian, originar din satul Ser este staroste din 1993 şi a avut până acum peste 200 de nunţi. S-a căsătorit în Cehu Silvaniei, acolo unde locuieşte, însă spune că oriunde în ţară a fost invitat nu a văzut nunţi mai pline de semnificaţie decât cele organizate aici. Din păcate spune tot el, sunt prea puţini cei care mai preferă o nuntă tradiţională, în favoarea celor organizate de firmele de evenimente, mai ales în mediul urban. Singurul loc unde se mai păstrează obiceiurile maghiare din judeţul Satu Mare privind nunta, fiind comuna Bogdand.
" Este foarte important să nu se piardă tradiţia. Starostele recită ciclul oraţiilor care subliniază despărţirea tinerilor de părinţi, iertăciunile, urări şi închinări de felicitare a naşilor. Se mai fac urări la înmânarea darurilor, iar la maghiari în secolul trecut era dansul miresei ocazie cu care se strângeau daruri în bani la „cumpărarea miresei”, ultimul dansator fiind mirele, şi tot la maghiari urări la aducerea bucatelor la masă şi ospăţ ", povesteşte starostele din Ser.
După ce ajung la casa mireului şi starostele rosteşte iertăciunile, alaiul se îndrepată spre casa miresei. De obicei, povesteşte Mihali Istvan starostele era un bărbat din familie, dar în ultimul timp nu au mai învăţat băieţii din familie versurile şi cântecele specifice şi obiceiul a fost predat unui om vrednic din sat, cu voce bună. De atunci însă lucururile s-au schimbat şi mai mult, iar nuntaşii se întâlnesc cu miri direct la restaurant, fără a mai parcurge acest drum plin de semnificaţii.
Se încarcă comentariile...
