FOTO VIDEO Obiceiuri de Sfinţii 44 de Mucenici din Banat
0
Pe 9 martie bănăţenii îi prăznuiesc pe cei 44 de mucenici înecaţi în Lacul Sevasta cu colăcei şi pomană, aşa cum cere tradiţia.
Tradiţia „Sâmţilor” sau a „Celor 40 de mucenici” în Banat este legată de Povestea Babei Dochia. Baba Dochia avea mai mulţi băieţi, care erau ciobani, plecaţi cu oile la munte, iar Baba Dochia era rămasă cu nurorile acasă. Cel mai drag îi era Babei Dochia fiul cel mic, Dragomir, dar pe cât îi erau de dragi copiii, pe atât de rea era cu nurorile, pe care le muncea peste măsură. „Legenda spune că Dochia şi-a trimis nurorile cu lână la râu, să o spele. Unora le-a dat lână albă şi le-a spus să o spele până se face neagră, iar celorlalte le-a dat lână neagră şi le-a spus să o spele până se va albi. Degeaba s-au chinuit fetele, că lâna nu şi-a schimbat culoarea. Atunci, o pasăre care a văzut truda lor le-a învăţat să schimbe lâna între ele şi să trimită pe Dochia la munte, spunând că a venit Primăvara. Dochia a luat pe ea 12 cojoace şi a plecat spre copiii şi turmele lor de la munte. Cu fiecare deal care îl urca Dochia mai lepăda câte un cojoc, pentru a-şi putea continua drumul. Când a ajuns la munte l-a găsit pe Dragomir îngheţat, cu ţurţuri la nas, dar a murit şi ea îngheţată şi sleită de puteri. De aceea sărbătoarea sâmţilor se leagă de venire Primăverii. Însă, ca şi în povestea Babei Dochia, deşi se spune că sâmţii bat pământul cu maiul să iasă căldura şi să intre frigul în pământ, vedeţi că anul acesta frigul e la putere” povesteşte Viorica Paica din Târnova.
Sărbătoarea creştină şi legendele autohtone
Sărbătoarea creştină a Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevasta s-a suprapus peste începerea anului agricol tradiţional, dând naştere sărbătorii româneşti a Mucenicilor sau Măcinicilor.
De sărbătoarea celor 40 de Mucenici se face curat în curţi, se scoate plugul din coşar şi se face foc cu tot gunoiul rămas prin ogradă. Numai că, în acest an, datorită vremii ploioase şi urâte, aceste obiceiuri au fost amânate pentru o altă zi mai potrivită. În credinţa populară, în ziua mucenicilor se încheie „zilele babelor“ (zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara), care lasă acum loc „zilelor moşilor“ (începutul perioadei calde).
Se spune că acum cei 40 de mucenici bat cu buzduganele în pământ ca să scoată primăvara cea caldă şi să îngroape frigul şi iarna. În cinstea lor, gospodinele din Târnova fac 40 de colăcei sau „pupi“ cum li se spune acolo. În Banat, aceştia au diferite forme, ce diferă de la un sat la altul, dar obligatoriu se păstrează motivul cercului, mai exact 44 de cerculeţe, după numărul celor 44 de mucenici înnecaţi şi îngheţaţi în lacul Sevasta. Sunt copţi din aluat de pâine - obligatoriu de post, apoi sunt daţi de pomană, alături de mere. În alte părţi, mucenicii sunt unşi cu miere şi se dau prin nucă măcinată înainte de a fi oferiţi cu o lumânare aprinsă, de sufletul morţilor.
Tot în Banat se spune că, dacă până la 8 martie a fost săptămâna femeii, pe 9 martie a fost ziua bărbatului, existând obiceiul de a se bea 44 de păhărele de ţuică.
De Sâmţi gospodinele dau de pomană
Anul acesta sărbătoarea nu a căzut în Postul Paştelui. Femeile merg la cimitir şi dau pentru pomenirea celor răposaţi mucenici, colivă şi flori
Pentru că la ţară femeile se trezesc de dimineaţă, „când cântă cocoşul˝, aşa pe la nouă ceasuri, mucenicii sunt gata copţi şi puşi în coş pentru a merge la cimitir. „La tăce sărbătorile ne pomenim şi morţii. Aşa-i obiceiul aici, la noi˝ spune Maria Paica din Soceni. Pentru că anul acesta mucenicii nu cad în Postul Paştelui, se umplu cu brânză dulce, dar când este post se ung cu sirop de miere şi nucă. În Banat femeile fac în această zi, 40 de colăcei din aluat dospit, împletiţi în forma cifrei 8, pe care îi înmoaie într-un sirop făcut din apă şi zahăr, după care îi ung cu miere de albine şi îi presară cu nucă măcinată. În multe sate, femeile merg la o apă curgătoare, curată, unde întind pomeni pentru cei morţi. Pe malul apei se aştern şervete curate pe care se pun cîte un mucenic îndulcit, o ulcică plină de colivă, un ulcior cu apă şi unul cu vin roşu, dulciuri şi un măr. După ce preotul le sfinţeşte, aceste ofrande se fixează pe cîte o mică plută din lemn de alun, se pune şi cîte o lumînare aprinsă, dîndu-li-se drumul pe apă în numele răposatului.
˝Sărbătoarea alungă urîcioasele zile ale Babelor, pune capăt iernii şi străjuieşte venirea primăverii, că acu ies Brânduşele˝ povesteşte Maria Paica. De aceea în Banat, mucenicii sînt numiţi şi brînduşei. Sărbătoarea este un a apicultorilor care „retează" stupii, taie cu un cuţit curat o parte din fagurii plini cu miere din uleiele în care au iernat albinele. Cu o parte din mierea extrasă se ung bucăţi de pîine caldă, coaptă în cuptorul casei, care se dau de pomană vecinilor.
Reţetă: Mucenici de post de la Maria Paica:
˝Se foloseşte un sfert de kg de făină, apă, un pahar de ulei şi sare. Aluatul se frământă bine, până nu se mai lipeşte, apoi se întinde cu făcăleţul şi se împleteşte covrigi. Se face un sirop din 1 pahar cu apă, 1 lingură de zahăr şi una de miere. Acum, noi care suntem mai tinere punem şi zahăr vanilat, puţin rom sau portocală, dar pe vremuri nu se puneau. Se ung bine mucenicii cu sirop şi se presară nucă, apoi se dau la cuptor˝
Se încarcă comentariile...
