Un procuror a decretat că portretul lui Ceauşescu poate fi agăţat într-un birou de primar deoarece nu este spaţiu public. „Dar audienţele unde le ţine, pe hol?“

Procurorii consideră că Biroul primarului nu este loc public

Cazul primarului din comuna prahoveană Podenii Noi, care ţine în biroul din sediul Primăriei un tablou de mari dimensiuni cu portretul dictatorului Nicolae Ceauşescu, stârneşte controverse cu privire la modul în care simboluri extremiste, a căror promovare în public este interzisă prin lege, pot fi folosite totuşi în România.

Mihai Alionte, edilul comunei prahovene Podenii Noi, deţine în biroul său un portret al dictatorului Nicolae Ceauşescu, alături de alte tablouri similare cu personalităţi ale istoriei autohtone. În România este ilegală promovarea în public a cultului persoanelor acuzate de genocid, or Ceauşescu a fost condamnat pentru astfel de fapte în decembrie 1989.

Odată apărută în spaţiul public informaţia referitoare la gestul primarului din Podenii Noi, Poliţia Prahova s-a autosesizat şi a început să facă verificări pentru a stabili dacă Mihai Alionte încalcă prevederile OUG 31/2002, modificată în 2015, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Conform reprezentanţilor Poliţiei Prahova, procurorul de serviciu din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti a considerat că biroul primarului nu este spaţiu public, deci fapta nu există, iar Mihai Alionte nu poate fi acuzat că a încălcat legea.

”Dacă nu este spaţiu public, atunci ce este?” 

Istoricul Marius Oprea, fondatorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, nu este de acord cu decizia procurorilor din Ploieşti şi susţine că soluţia ar trebui atacată de procurorul ierarhic superior.

”Dacă biroul primarului nu este spaţiu public, atunci nici Parchetul nu este spaţiu public. Dacă nu este spaţiu public, atunci ce este? Primarul unde face audienţe? Pe hol? Este o interpretare, după opinia mea, atacabilă a procurorului şi sper să fie atacată de procurorul ierarhic superior pentru că este o interpretare absolute subiectivă. Orice birou al unei instituţii publice este un loc public, nu este sediul unei firme, nu este locuinţă, nu este cabinet particular, este biroul primarului, iar primarul este persoană publică. Modul în care procurorul a interpretat situaţia mi se pare absolut eronat”, a declarat, pentru ”Adevărul”, istoricul Mihai Oprea.

În România legea nu delimitează în mod clar spaţiul public de cel privat. În cazul concret de la Podenii Noi, sediul primăriei poate fi apreciat drept spaţiu public, fiind vorba despre o instituţie publică unde are dreptul să intre oricine. Totuşi tabloul cu portretul lui Nicolae Ceauşescu este păstrat în biroul personal al primarului, unde accesul este limitat.

În dicţionarul juridic, ”loc public” este definit drept un ”loc care, prin natura sau destinaţia lui, este întotdeauna accesibil publicului chiar dacă nu este prezentă nici o persoană; orice loc accesibil publicului, dacă în momentul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, publicul avea acces în locul respectiv; loc neaccesibil publicului în care s-a comis o faptă cu intenţia ca ea să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane; adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor ce pot fi considerate că au caracter de familie datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante”

Legea este interpretabilă

”Interpretarea au făcut-o cel mai probail pe faptul că acel tablou nu este expus undeva unde îl poate vedea oricine, iar soluţia (soluţia procurorului n.r.) este legală. Dar dacă stăm să analizăm ce înseamnă spaţiu public, ar fi elementul (elementul constitutiv al unei fapte penale n.r) pentru că biroul primarului nu este acasă la el, nu este privat, este vorba despre un birou al unei instituţii publice. Acum şi primarul nu are calitate de funcţionar public, ci de demnitar ales. Şi aici legea este interpretabilă”, a explicat avocatul Dan Gaşpar.

Nici măcar OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, nu delimitează clar spaţiului public de cel privat.

Conform legii menţionate anterior ”fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi”.

Singura precizare exactă pe care OUG în discuţie o face cu privire la locul unde este interzis promovarea acestor simboluri se referă la sistemul informatic.

”Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

Folosirea acestor simboluri referitoare la persoanele acuzate de genocid contra umanităţii este permisă în scop cultural-informativ ”dacă are cu totul alt scop decât acela de a face propagandă”, a precizat istoricul Marius Oprea.

Dealtfel şi legea interzice ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative, referitoare la persoanele vinovate de săvârşirea infracţiunilor de genocid contra umanităţii şi de crime de război.