„Iarba de aur“, planta terapeutică din popor. Cum ar putea fi folosită pentru a obţine efectul antibacterian, potrivit fitoterapeuţilor

Cunoscută încă din Antichitate sub denumirile de „iarba de aur” sau “iarba contra febrei”, tintaura (Centaurium erythraea) este o plantă care creşte în special în zonele despădurite, în tufişurile de la marginea pădurilor şi pe pajiştile umede. Buruiana este considerată una dintre cele mai puternice plante cu efect depurativ care cresc pe meleagurile noastre, însă calităţile sale terapeutice nu se opresc aici.

Tinatura este o plantă anuală sau bianuală, cu tulpină dreaptă, ramificată la partea superioară, care poate ajunge în înălţime până la 40 de centimetri. Frunzele, dispuse sub formă de rozetă, se usucă după înflorire, iar florile, de culoare roz, roz-purpuriu, uneori albe, sunt grupate la vârful tulpinii. Străbunicii noştri o culegeau pentru virtuţile sale de leac, virtuţi confirmate mai apoi de  cercetări.

 “Planta conţine acid palmitic, principii amare, acid stearic, fitosteroli, alcaloizi monoterpenici, ulei volatil, flavonoide, lactone, alcool cerilic, substanţe minerale, triterpene. Compoziţia îi conferă acţiune tonic-stomahica, uşor laxativă, antiinflamatoare, antipiretică, sedativă pentru sistemul nervos central, antibacteriană”, explică, pentru ”Adevărul”, specialistul în fitoteterapie Elena Badea.

Planta poate fi folosită sub formă de pulbere, tinctură, infuzie, cataplasmă şi nu numai.

“Pulberea de tinatură se obţine prin măcinarea plantei uscate cu râşnită electrică de cafea. Se păstrează în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi cât mai reci, pe o perioada de maximum trei săptămâni. Este recomandată în caz dehepatită virală de tip A, B, C  (patru linguriţe de pulbere pe zi, în cure de o luna, cu 7-10 zile de pauză).

Specialistul o recomandă şi pentru tratarea obezităţii, când se administrează o linguriţă de pulbere cu jumătate de ora înaintea fiecărei mese, timp de minim trei luni

 Tinctura  de tinatură este utilă în caz de febră, diskinezie biliară, balonare şi nu numnai. "Ca să obţinem tinctura,  avem  nevoie de 20 de linguri de pulbere, 250 ml de alcool alimentar de 90 de grade şi tot atâta  apă de izvor. Amestecăm ingredientele, închidem ermetic şi lasăm la macerat timp de 14 zile, agitând zilnic recipientul. La final, filtrează şi depozitează în sticluţe mici, închise la culoare”, recomandă specialistul.

În acesele de febra la adulţi, specialistul  recomandă administrarea unei  linguriţe de tinctura. La fel şi dacă o folosim ca adjuvant contra giardiei, însă, la un sfert de oră, se administrează  medicamentul  prescris de medic contra acestei afecţiuni. Aceeaşi doză se administrează şi pentru celelalte afecţiuni în care planta este recomandată, dar ţinând cont de câteva aspecte.

“Pentru diskinezie biliară, se ia o linguriţă de tinctură diluată cu puţină apă înainte cu 15 minute de fiecare masă, în cure de trei săptămâni. Pentru balonare, dispepsie, cu cinci minute înainte de a mânca, se ia pe stomacul gol o linguriţă de extract”, mai spune specialistul ]n fitoterapie.

Siropul de tinatură are şI el efecte terapeutice excelente. Pentru obţinerea lui avem nevoie de două linguri de plantă mărunţită, puse la la macerat, în 50 ml de apă, pentru 8-10 ore. La final se  filtrează şi se pune deoparte lichidul. Planta rămasă după filtrare se pune în 50 ml de apă şi se fierbe cinci minute. Se lasă să se răcească şi se filtrează. Cele două extracte se amestecă şi se adaugă o jumătate de kilogram de miere.

“În caz de febră la copii,  se administrează siropul astfel: 4-6 linguriţe pe zi, dar nu mai mult de trei zile la rând”, recomandă specialistul.

Infuzie combinată  este utilă, când se utilizează intern, în caz de iIntoxicatii alcoolice, intoxicaţii cu substanţe chimice, când se administrează una-două căni de pe zi. Specialistul o recomandă pentru că favorizează eliminarea toxinelor prin scaun, urină şi transpiraţie. Se foloseşte şi în uz extern, sub formă de băi calde, a 38-40 de grade Celsius, fiind recomandată pentru pentru a trata oxiurază.  

Specialistul explică şi cum se obţine acest preparat: ”mărunţim două-trei linguriţe de plantă şi le punem la macerat timp de 8-10 ore, apoi filtrăm  şi separăm lichidul. Plantă rămasă se fierbe cca. cinci minute într-o cană de apă. Se răceşte, se filtrează şi  se amestecă cele două lichide obţinute”

Pentru obţinerea cataplasmei  avem nevoie de o mâna de frunze mărunţite, care se pun la  macerat în apă caldă, la 40-50 grade, timp de cca două ore. “Se aplică direct pe locul afectat, acoperind cu un tifon, iar deasupra se pune o sticlă cu apă foarte caldă. Este uila în caz de nevralgie sciatică şi colici renale”, mai spune specialistul.  

Planta poate fi utilizată şi sub formă de  suc proaspăt, obţinut prin zdrobirea tulpinilor. “ Este un preparat cu efect antiinflamator, antiinfectios şi favorizează vindecarea rapidă şi fără semne pe piele. Este util în caz de eczemă”, precizează Elena Badea.

Vinul de tinatură are şi el proprietăţi vindecătoare fiind recomndat în constipaţie atonă, convalescenţă şi  anorexie. “Avem nevoie de un litru de vin negru de struguri, şase linguri tintaură mărunţită, trei tulpini înflorite de busuioc şi şase linguri de miere. Ingredientele se pun într-un recipient care se închide ermetic pentru a se lăsa la macera timp de două săptămâni, după care filtrează”, arată Elena Badea.  

Specialistul precizează că tintaura este contraindicată femeilor însărcinate, întrucât poate produce contracţii uterine. De asemenea, este contraindicată în doze mari (peste două grame pe zi) persoanelor foarte slăbite, din cauza efectului său tonic amar foarte puternic este greu de suportat de un organism devitalizat. De asemenea, se administrează cu prudenţă în timpul crizelor biliare, întrucât poate produce contracţii ale musculaturii netede şi poate agrava durerile. Pentru a valorifica efectele sale benefice, se recomandă ca înainte de a începe o cură cu acaestă plantă să cereţi sfatul medicului.