Diferenţa între anxietate şi frică. Când ar trebui să ne îngrijoreze propriile temeri

În anxietate ameninţarea nu este prezentă, ci doar anticipată FOTO flickr.com

Se spune că frica este cel mai bun mecanism de apărare. Fricile raţionale sunt cele care ne salvează de multe ori viaţa. Există însă şi temeri care nu au în spate niciun motiv real de îngrijorare şi care pot ajunge să ne ţină într-o continuă tensiune. Din acest punct, vorbim de o reacţie patologică.

“Anxietatea se defineşte ca o teamă persistentă şi iraţională, prezentă în lipsa unui obiect sau situaţie periculoasă. Persoana recunoaşte că teama sa este în afară proporţiilor faţă de orice pericol actual, dar nu poate fi controlată sau explicată de subiectul anxios”, explică, pentru "Adevărul", psihologul clinician Mihaela Cruceru.
 

Spre deosebire de anxietate, în care ameninţarea nu este prezentă, ci doar anticipată, frica este o reacţie la un stimul cu adevărat ameninţător.

“Frica este o emoţie primară, o stare afectivă negativă care apare atunci când există un pericol real, nu imaginar, aşa cum se întâmplă în cazul anxietăţii. Există un set restrâns de emoţii primare iar acestea se găsesc în orice societate umană. Alături de frică, emoţiile primare sunt următoarele: regretul, bucuria, încrederea, dezgustul, anticiparea şi uimirea”, mai spune specialistul.

Reacţia "Luptă sau fugi!"
 

Diferenţa între frică şi anxietate este dată raportarea noastră la  stimulul periculos şi de rolul imaginaţiei de a anticipa scenarii periculoase în absenţa stimulilor. 
 

„Anxietatea apare atunci când persoana anticipează posibile pericole, chiar dacă nu există niciun motiv pentru care trebuie să se îngrijoreze. Scenariile create în mintea omului anxios sunt negative şi prăpăstioase, ţinându-l pe acesta captiv într-o permanentă stare de nelinişte şi îngrijorare”, precizează Mihaela Cruceru.
 

Frica şi teama dau însă reacţii fiziologice şi psihologice asemănătoare.“Frica apare atunci când pericolul există, iar organismul experimentează reacţia de <<luptă sau fugi!>>, reacţie ce are rol protector în viaţa noastră. Atât în cazul fricii, cât şi în cazul anxietăţii, putem experimenta reacţii fiziologice precum: accelerarea pulsului, tahicardie, uscăciunea gurii, tremor, transpiraţii, hiperventilatie, cât şi reacţii psihologice: senzaţia de groază, confuzie, nelinişte, dificultăţi de concentrare”, mai spune specialistul.

 Gândurile disfuncţionale pot fi stăpânite

Când temerile noastre ajung să capete proporţii patologice, ar trebui să cerem ajutor de specialitate. 
 

„Orice teamă care este trăită atât de puternic încât să împiedice persoană să îndeplinească o acţiune, făcând imposibilă relaxarea şi ţinând-o pe aceasta într-o continuă tensiune, este de fapt o reacţie cu caracter patologic. Persoanele care îşi conştientizează astfel de stări de intensitate majoră, cărora nu le mai pot face faţă, ar trebui să apeleze la un psiholog, deoarece acesta le poate oferi ajutorul specializat de care au nevoie în astfel de situaţii. Orice schimbare începe cu procesul de conştientizare, tocmai de aceea este recomandat că în momentul în care sesizaţi că ceva este în neregulă cu dumneavoastră, să cereţi ajutorul unui specialist”, recomandă psihologul.
 

Specialistul precizează că aceste gânduri şi convingeri disfuncţionale care duc spre anxietate pot fi stăpânite şi înlocuite cu gânduri şi credinţe care pot aduce fericire şi echilibru. 
 

“Nu lăsaţi fricile iraţionale să va transforme din persoane sănătoase în persoane infirme!”, încheie Mihaela Cruceru.