De ce plângem şi de ce râdem? Explicaţia specialiştilor: ce se se întâmplă de fapt în corpul nostru în timpul celor două procese
0Emoţiile au un rol fundamental în adaptarea noastră la exterior, la mediul înconjurător, dar şi o funcţie importantă legată de apărare. Ele reprezintă mecanisme importante legate de partea de socializare. Plânsul şi râsul sunt manifestări ale emoţiilor noastre negative, respectiv pozitive, prin care ne poziţionăm la contextul dat şi stabilim relaţii.
Explicaţia biologică a lacrimilor ne trimite către igiena ochiului, organul protejat în permanenţă de o cantitate de lichid lacrimal. Când la nivelul corneei sunt detectate “pericole” – praf, corpuri străine, bacterii - glandele lacrimale descarcă instantaneu o doză mai mare din acest lichid pentru a neutraliza elementele care perturbă echilibrul ochiului, un mecanism similar la om şi la animale. La om, aceleaşi glande se activează şi în momentul unor emoţii puternice generând plânsul.
“Emoţii primare sunt comune la om şi la animal, însă la noi există o diferenţiere mai mare şi o axare pe latura socială. Ele reprezintă un mecanism important legat de partea de socializare, de comunicare. Prin emoţiile primare, prin plâns, prin râs, transmitem stări, transmitem emoţii şi astfel stabilim relaţii, adaptându-ne la mediul exterior”, explică psihologul Ionuţ Ghiugan.
Plânsul, ca şi râsul, este, aşadar, rezultatul emoţiilor pe care le trăim, mecanism important al socializării.
“Funcţia care reglează întreaga noastră activitate este funcţia conştientă, partea cerebrală. În momentul în care percepem anumite situaţii, anumite obiecte, anumite contexte, are loc un proces de interpretare la nivelul funcţiilor superioare, cognitive. După ce are loc interpretarea, în funcţie de semnificaţia pe care o dăm, construită pe baza experienţelor anterioare, contextul respectiv este perceput ca unul pozitiv, şi atunci avem emoţii şi reacţii pozitive, sau negativ, iar atunci avem emoţii şi reacţii negative. În primul caz, ne deschidem către comunicare, activăm mecanisme de integrare (un fel de activism), râdem etc. În momentul când situaţia este negativă, se activează mecanisme de apărare sau de ieşire din context, unul dintre acestea fiind plânsul”, explică Ionuţ Ghiugan.
Emoţiile, manifestate prin plâns semnalează o anumită stare a noastră către exterior, iar de cele mai multe ori aşteptăm, conştient sau nu, un feed-back al acestor manifestări. Practic, prin plâns semnalăm către exterior că am interpretat situaţia în care ne aflăm într-un sens extrem de negativ. Arătând acest lucru, există posibilitatea ca cei din preajma noastră să răspundă într-un anumit mod care să ne ajute să ne adaptăm la contextul dat.
“De exemplu, când avem o pierdere, în momentul în care evaluăm şi înţelegem acestă pierdere prin mecanismele noastre conştiente, atunci se declanşează acest lanţ chimic-hormonal care activează toate reacţiile noastre emoţionale negative: plângem, ne retragem din sfera socială, ne interiorizăm, ne întoarcem către noi. Această emoţie negativă are rolul de a ne adapta la contextul problematic - în exemplul nostru, pierderea - şi să-l depăşim”, explică psihologul Ionuţ Ghiugan.
Beneficiile plânsului
Plânsul ne şi ajută, întrucât produce o descărcare, o eliberare. “Emoţiile noastre au componentă somatică importantă. Emoţiile negative sau plânsul, efectiv, ne ajută să ne descărcăm şi să descărcăm, într-o anumită măsură, acea emoţie negativă. Ele au un rost şi au o logică. Logica emoţională are raţiunea ei de a fi, care diferă de latura aceasta raţională”, precizează Ionuţ Ghiugan.
Râdem sau plângem? De noi depinde!
Psihologii spun că fiecare situaţie negativă, chiar şi cea extrem de negativă, are, întotdeauna, cel puţin un aspect pozitiv – acela că la un moment dat se va încheia. Aceasta este partea pozitivă a negativului.
“Ca să trăim emoţii pozitive trebuie să interpretăm realitatea, să identificăm în realitate acele lucruri pozitive. Orice parte din real are o secvenţă pozitivă şi o secvenţă negativă. Dacă noi ne fixăm pe aspectele pozitive - şi chiar în cele mai negre situaţii există un aspect pozitiv, acela că orice lucru negativ are un sfârşit – atunci vom trăi emoţii pozitive şi vom reuşi să stabilim relaţii cu exteriorul care vor fi tot pozitive. Având relaţii pozitive cu exteriorul, atunci, evident, vom avea şi nişte beneficii, iar beneficiile respective vor întări modul nostru de a gândi”, mai spune psihologul Ionuţ Ghiugan.