Cum să nu „înnebunim” dupa o dragoste pe care am pierdut-o. Sfaturi esenţiale de la un psiholog pentru a depăşi suferinţa
0Despărţirile de după o relaţie semnificativă vin, de fiecare dată, cu riscul de a lăsa cel puţin unul dintre parteneri blocat în relaţia trecută sau de a aduce cu el în următoarea relaţie toate frustrările acumulate în relaţia eşuată. Pentru a ne putea continua viaţa după o dragoste pe care am pierdut-o este important să ţinem cont de câteva sfaturi.
“Când cineva pierde relaţia de cuplu în care a investit timp, sentimente şi idealuri, apar emoţii şi trăiri contradictorii, negative. Intensitatea acestor trăiri depinde semnificativ de o serie de factori şi caracteristici personale (etapă de vârstă, tipul de ataşament al persoanei, resursele personale, motivaţia şi modul de întrerupere a relaţiei, experienţele anterioare legate de astfel de situaţii, etc”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan.
Conştieintizarea faptului că despărţirea este definitivă, exprimarea emoţiilor şi sentimentelor legate de fostul partener, adaptarea la noua conjunctură şi acceptarea situaţiei sunt condiţii esenţiale pentru a nu rămâne cu cicatrici severe după o despărţire şi pentru a nu ne sabota potenţialele viitoare relaţii.
“Pentru a depăşi această situaţie trăită intens emoţional, primul pas este ca persoana să-şi actualizeze pierderea, adică să conştientizeze faptul că separarea este definitivă. Negarea rupturii nu face decât să evite impactul emoţional al pierderii relaţiei şi să blocheze procesul <<vindecării>>”, spune specialistul.
Exprimarea sentimentelor
Amânarea exprimării emoţiilor faţă de fostul partener, o atitudine frecvent întâlnită în cazul despărţirilor, nu face decât să întârzie vindecarea, spun psihologii.
“În a doua etapă, persoana trebuie să-şi identifice şi să-şi exprime emoţiile şi sentimentele legate de fostul partener şi relaţia cu acesta. Dintre trăirile cele mai problematice care pot bloca persoana într-o relaţie pierdută sunt: frica şi neajutorarea, furia şi vina”, spune psihologul.
Încheierea sănătoasă a relaţiei este foarte importantă pentru echilibrul nostru psihic, mai ales dacă vrem să ne dăm şansa unei noi relaţii funcţionale.
“Recunoaşterea sentimentelor pozitive faţă de fostul partener şi relaţia cu acesta, reprezintă o parte necesară pentru a încheia în mod sănătos o relaţie terminată”, explică renumitul psiholog.
Acomodarea cu noua situaţie
Sfârşitul unei relaţii înseamnă, automat şi intrarea într-o nouă conjunctură, diferită, din multe puncte de vedere, de cea în care partenerii se obişnuiseră atunci când funcţionau în cuplu.
“În multe situaţii, persoana s-a dezobişnuit să ia decizii singură sau să rezolve problemele existenţiale din perspectivă individuală. Pierderea relaţiei însemană din această perspectivă ca persoana să-şi asume şi rolurile şi obligaţiile care anterior erau în seama fostului partener de cuplu”, mai spune specialistul.
Acceptarea situaţiei
Ultima etapă a unei ieşiri sănătoase din cuplu - acceptarea situaţiei – este, de fapt, testul care ne arată şi cât de matur privim despărţirea.
“Acceptarea situaţiei este etapa finală a procesului de separare, prin care persoana acceptă pierderea într-o manieră adaptativă şi matură, fiind pregătită să dezvolte noi relaţii interpersonale în viitor”, mai spune Ionuţ Ghiugan.
Despărţirile ne pot face să ne pierdem încrederea în propria persoană, ne pot tăia cheful de viaţă, ne pot încărca de tristeţe şi ne pot împinge chiar în depresie. Fără înţelegerea propriilor noastre sentimente, a cauzelor care au făcut ca relaţia să eşueze şi fără parcurgerea etapelor fireşti ale pierderii, riscăm să rămânem captivi într-un carusel al urii, vinei şi întrebărilor apăsătoare.
“Dacă nu trecem prin aceste etape fireşti ale travaliului legat de pierdere, putem risca să rămânem blocaţi în relaţia trecută sau să aducem în viitorea relaţie toate trăirile nerezolvate anterior. Rănile emoţionale neînţelese sau nevidecate corespunzător, devin bagaje invizibile care sunt aduse în relaţia următoare, iar un nou început înseamnă de fapt o continuare a unei situaţii trecute”, mai spune psihologul Ionuţ Ghiugan.