Cum a răspuns Ceauşescu întrebărilor primite de la jurnaliştii americani. „Este mai uşor să stai să pui întrebări decât să fii preşedinte“

Ceauşescu în timpul celei de-a doua vizite în S.U.A., alături de preşedintele Nixon

În decembrie 1973, Nicolae Ceauşescu revenea în SUA într-o vizită oficială, la invitaţia preşedintelui Richard Nixon. În decursul acestei vizite, preşedintele României comuniste a acceptat să răspundă întrebărilor ziariştilor americani.

La începutul anilor ’70, Nicolae Ceauşescu făcea eforturi pentru a arăta comunităţii internaţionale că România are o relaţie de deschidere faţă de toate statele, şi mai cu seamă faţă de cele puternice. Demersul propagandistic reuşise. Presa occidentală scria că România avea relaţii de prietenie cu toate marile puteri „antagoniste“, cu Israelul şi cu statele arabe, cu Germania de Est şi cu Germania de Vest, cu URSS şi cu Albania şi China, cu Vietnam şi cu SUA. 

În primele zile ale lunii august 1969, preşedintele SUA, Richard Nixon, a ales să facă o vizită la Bucureşti, iar un an mai târziu, în octombrie 1970, Ceauşescu a întors vizita omologului său american care-l invitase în SUA cu ocazia sesiunii jubiliare consacrată împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea ONU. 

Cea de-a doua vizită a cuplului prezidenţial Nicolae şi Elena Ceauşescu a avut loc trei ani mai târziu, în decembrie 1973. Din documente americane de la Departamentul de Stat declasificate reiese că de fapt Ceauşescu se invitase la Casa Albă, oficiali de la Bucureşti presând administraţia americană să-l primească pe liderul român neapărat în anul 1973. 

Pe timpul şederii la Washingon, familiei Ceauşescu i s-a pus la dispoziţie Blair House, una dintre cele mai frumoase reşedinţe unde i-a primit pe Hendrich Johannes Witteveen, preşedintele FMI şi Robert McNamara, preşedintele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Ceauşescu a mers apoi la Camera de Comerţ şi Industrie a SUA, unde a discutat cu oameni de afaceri americani.   

Dejun şi conferinţă de presă la Clubul naţional din Washington

În cursul celei de-a doua vizite peste Ocean, Ceauşescu a avut şi o întâlnire cu reprezentanţii presei din SUA. Pe 5 decembrie 1973, peste 200 de ziarişti din America şi din alte ţări l-au asaltat cu întrebări pe preşedintele României în cadrul unui dejun oferit în cinstea lui Ceauşescu de către conducerea Clubului naţional al presei din Washington.  

„Desfăşurarea dejunului a fost cea tradiţională: preşedintele Clubului naţional al presei a rostit un cuvînt introductiv, invitatul a fost rugat să difuzeze în prealabil o intervenţie în probleme de cooperare internaţională, participanţii au pus intrebări. Ceea ce conferă o notă particulară dejunului şi conferinţei de presă care a urmat a fost calitatea dialogului dintre conducătorul statului nostru şi reprezentanţii presei americane şi străine participanţi la această conferinţă de presă“, se arată în lucrarea „Vizita oficială a tovarăşului Nicolae Ceauşescu în S.U.A“ (Editura Politică, 1974) din arhiva cnsas.ro.

Ceauşescu adresându-se ziariştilor prezenţi la dejunul de la Clubul naţional al presei FOTO: cnsas.ro

Unul din jurnaliştii prezenţi l-a întrebat pe Ceauşescu dacă în timpul vizitei  la Capitoliu a primit vreun indiciu din partea Congresului că ar putea să grăbească acordarea pentru România a clauzei naţiunii celei mai favorizate.

„Dacă nu primiţi în curînd această clauză, ce stimulente au companiile americane pentru investiţii în România?“, l-a întrebat aceşai jurnalist.

„Trebuie să spun că am primit din nou asigurări din partea preşedintelui Nixon pentru susţinerea acordării clauzei naţiunii celei mai favorizate, iar în cadrul întîlnirii cu reprezentanţii Congresului Statelor Unite s-a evidenţiat preocuparea multor membri ai Congresului, inclusiv a conducerii, de a acorda aceasta clauză României“, a fost răspunsul lui Ceauşescu. 

"Mi-ar fi greu să spun eu cît de liberă este presa română"

Oaspetele americanilor nu a fost iertat nici de întrebări incomode, legate de problema emigrării sau de libertatea presei:

„De ce limitează România emigrarea evreilor din ţară şi dacă se întrevede vreo modificare în acest sens? Dacă sînteţi de acord cu părerea senatorului Jackson privind acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate în funcţie de facilitarea plecării evreilor din ţara dumneavoastră?“

Răspuns: Sînt, de fapt, două întrebări. Nu aş putea spune că există vreo limitare a emigrării evreilor care vor să plece din România. Aceasta «limitare» este determinată de faptul că numărul evreilor care cer să plece devine tot mai mic, ca şi numărul populaţiei evreieşti din România este destul de redus şi chiar de cererile de a reveni în România ale unora care au plecat cu puţin timp înainte. Mi-e teamă să nu se propună vreun amendament pentru a accepta primirea evreilor în România in viitor (animaţie în sală). Aceasta m-a şi determinat să iniţiez un decret, pentru a nu mai accepta o stabilire în România decît prin decret al preşedintelui Consiliului de Stat. În ce priveşte amendamentul despre care s-a vorbit aici, consider că acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României şi altor ţări nu ar trebui să fie legată de problema emigrării. Aceasta este, pînă la urmă, o problemă a fiecărei ţări în parte; or, problema clauzei priveşte deschiderea unor noi perspective colaborarii economice dintre Romania şi Statele Unite şi corespunde unor necesitţăi ale dezvoltării viitoare. Cum aţi privi, oare, dumneavoastra şi poporul american dacă alte ţări ar introduce în legile lor amendamente care să condiţioneze relaţiile cu Statele Unite de soluţionarea unor probleme interne ale S.U.A. ? Ar corespunde aceasta unui spirit de relaţii noi, de egalitate, în lume? (Animaţie, vii aplauze)

Domnule preşedinte, cît de liberă este presa română?

Răspuns: Mi-ar fi greu să spun eu cît este de liberă. Ar trebui să vizitaţi România - şi veţi constata atenţia şi grija pe care le acordăm presei, astfel ca ea să servească intereselor poporului, cauzei dezvoltării sale economico-sociale şi a independenţei, ştiinţei, culturii şi, totodată, politicii de pace şi de colaborare între toate statele lumii“.

La final, Ceauşescu a concluzionat, în amuzamentul general, că e mai uşor să fii ziarist decât preşedinte:  

„După ce am răspuns la aceste întrebări, am început să-mi dau seama mai bine că este mai uşor să stai să pui întrebări, să fii în rîndul presei, decît să fii preşedinte!“